De Ziua Romaniei, stirea ca altita romaneasca a fost introdusa pe Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO a facut inconjurul lumii, bucurand astfel romanii de pretutindeni, pentru care ia si punctul romanesc reprezinta motiv de mandrie nationala, atat pentru noi, cat si pentru cei din Republica Moldova.

La ceremonia care a avut loc in Rabat, Maroc, in cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, aproximativ 50 de traditii si obiceiuri au devenit parte din Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO.

In anul 2008 a fost creata oficial lista Patrimoniului cultural  imaterial  al  umanitatii  UNESCO, in conformitate  cu  prevederile  „Conventiei  pentru Salvgardarea  Patrimoniului  Cultural  Imaterial”, adoptata  la  Paris,  in  2003. Din  2008  si  pana in prezent,  sapte  obiceiuri  romanesti  au  fost inregistrate in aceasta lista, adaugandu-se inca doua dupa evenimentul de saptamana trecuta.

Lista Reprezentativa UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitatii din Romania cuprinde Ritualul Calusului (2008), Doina (2009), Artizanatul ceramicii de Horezu (2012), Colindatul de ceata barbateasca (2013), inscriere multinationala cu Republica Moldova, Jocul fecioresc (2015), Tehnicile traditionale de realizare a scoartei (2016), inscriere multinationala cu Republica Moldova si practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (2017) – Martisorul, inscriere multinationala cu Republica Moldova, Bulgaria si fosta Republica Iugoslava a Macedoniei.

Anul acesta, pe lista a intrat si traditia cresterii cailor de rasa lipitana, care exista atat in Romania, cat si in Austria, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Italia, Slovacia, Slovenia si Ungaria, in care acest patrimoniu este pastrat activ si neintrerupt.

Conform Ministerului Culturii, aceasta rasa de cai a fost creata in anul 1580, in localitatea Lipizza din sudul Imperiului Habsburgic, astazi Lipica din Slovenia.

„Pe teritoriul Romaniei, aceasta rasa isi are inceputurile inca din secolul al XVIII-lea, odata cu extinderea acestei rase prin sistemul hergheliilor si depozitelor militare de armasari ale Imperiului Habsburgic. Traditia romaneasca a cresterii acestor cai a aparut in anul 1874, datorita mutarii efectivului hergheliei imperiale de la Mezőhegyes (astazi pe teritoriul Ungariei) pe un domeniu de stat al imperiului aflat la Sambata de Jos, pe Valea Oltului. Pe data de 8 octombrie 1920, statul roman infiinteaza Herghelia de Stat Sambata de Jos, folosind in acest scop mai cu seama cai de la crescatorii din satele Tarii Fagarasului, aflate in vecinatatea hergheliei. Astazi, la Herghelia Sambata de Jos sunt crescute 7 din cele 8 linii ale rasei, ceea ce face din aceasta una dintre cele mai importante herghelii de cai lipitani din lume. De-a lungul timpului, popularitatea cailor din aceasta rasa a fost intretinuta de tinuta lor elegantă si impunatoare, rezistenta la efort, inteligenta si devotamentul aratat in relatia cu omul”, explica Ministerul Culturii in comunicarea oficiala.

Bagheta frantuzeasca este incepand de anul acesta pe Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO, fiind totodata cel mai popular fel de paine savurat si consumat in Franta.

Procesul traditional de productie presupune cantarirea si amestecarea ingredientelor, framantare, fermentare, dospire, modelare manuala, a doua fermentatie, marcarea aluatului cu taieturi superficiale (semnatura brutarului) si coacere. 

Spre deosebire de alte paini, bagheta este facuta din doar patru ingrediente: faina, apa, sare si drojdie, din care fiecare brutar obtine un produs unic. Baghetele necesita cunostinte si tehnici specifice: sunt coapte pe tot parcursul zilei in loturi mici, iar rezultatele variaza in functie de temperatura si umiditate. 

Bagheta frantuzeasca genereaza moduri de consum si practici sociale care o diferentiaza de alte tipuri de paine, cum ar fi vizitele zilnice la brutarii pentru a cumpara paine si rafturi specifice pentru a se potrivi cu forma lor lunga. Totodata, bagheta este consumata in multe contexte, inclusiv in timpul meselor in familie, in restaurante si in cantinele de la locul de munca si din scoli. 

Cultura ceaiului, un simbol al identitatii, ospitalitatii si interactiunii sociale in Turcia si Azerbaidjan, o practica sociala importanta care a devenit parte din Patrimoniul Imaterial UNESCO.

Cultura ceaiului in Azerbaidjan si Turcia este o practica sociala importanta care arata ospitalitate, construieste si mentine legaturi sociale si este folosita pentru a sarbatori momente importante din viata comunitatilor. 

Comunitatile prepara ceai folosind o mare varietate de ibrice, din care se serveste bautura proaspat preparata si fierbinte, in cani in forma de para din sticla, portelan, faianta sau argint. Este de obicei insotit de dulciuri, zahar, felii de lamaie, gemuri si fructe uscate, iar in unele regiuni, se adauga mirodenii si ierburi locale la ceai, cum ar fi scortisoara, ghimbir si cimbru. 

Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO cuprinde si o sectiune dedicata urgentelor majore de recuperare si mentinere a traditiilor, borsul ucrainean fiind parte din aceasta sectiune.

Traditional, borsul ucrainian este un preparat care se gateste cu bulion combinat cu sfecla rosie, si este servit de obicei cu paine sau chifle cu usturoi. O expresie a ospitalitatii, borsul ucrainean reuneste la masa oameni de toate varstele, genurile si mediile. Este, de asemenea, folosit in practici rituale, cum ar fi in regiunea Podillia, unde a treia zi a nuntii si-a pastrat numele ritualic „do nevistky – na borshch”, care inseamna „viziteaza nora pentru a manca bors”. 

Borsul ucrainian este laudat in povesti, cantece populare si proverbe si este privit ca un stil de viata si un indicator de identitate, tulburat profund de conflictul armat.  

Inscrierea pe Lista Reprezentativa asigura o mai buna constientizare a valorilor, traditiilor si obiceiurilor, care de cele mai multe ori, sunt motiv de mandrie pentru locuitorii zonei unde se produce acel bun sau din care provine. Toate traditiile si obiceiurile care au fost recent adaugate pe aceasta lista UNESCO pot fi descoperite aici.