UPDATE: Zona Rosia Montana a intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO al locurilor aflate in pericol. (galerie foto) Povestile celor 9 locuri care au fost incluse in aceste zile in aceeasi lista.
UPDATE: Astazi, 27 iulie s-a decis ca zona in care se afla mina de aur de la Rosia Montana sa fie inclusa in lista Patrimoniului Mondial UNESCO al locurilor aflate in pericol.
Conform News.ro, anuntul a fost facut de Tian Xuejun, presedintele Comitetului UNESCO 2021. Propunerea a venit din partea Icomos, organismul consultativ al agentiei ONU care a descris peisajul minier Rosia Montana ca fiind un sit din Carpatii Occidentali care adaposteste un ansamblu exceptional de galerii romane datand in secolul al II-lea.
Adrian Cioroianu, fostul delegat al României pe langa UNESCO, a precizat pe Facebook: „in Patrimoniul UNESCO nu intra intreaga localitate Rosia Montana, ci o arie delimitata, cea care apare in dosarul depus de guvernul Romaniei (prin delegatia pe care am condus-o) in ianuarie 2017 si, apoi, in ianuarie 2020. In dosar este vorba, in principal, despre fosta exploatare/mina romana (adica de pe vremea Imperiului roman, ca sa fie clar) si nu de intreaga zona Rosia Montana”. Istoricul a subliniat că ”inscrierea pe lista Patrimoniul Mondial NU EXCLUDE continuarea exploatarii in zona, candva, in viitor, de catre firme romanesti sau in parteneriate.
Datat la 6 februarie 131, Rosia Montana a fost cel mai activ centru minier al Muntilor Apuseni, incepand de la primele exploatari, din Epoca Bronzului, continuand in Antichitate si perioada medievala, in Epoca Moderna si pana in trecutul recent. Mineritul traditional, bazat pe initiativa familiilor si a micilor asociatii de mineri, s-a incheiat odata cu nationalizarea, in 1948, fiind urmat de o alta forma de minerit, industrial, la scara mare, incheiat in 2006.
Comitetul Patrimoniului Mondial s-a intrunit in week-end pentru a discuta noile reglementari in privinta planurilor de protejare a bunurilor culturale si naturale din intreaga lume. Conventia desfasurata incepand cu 1972 a salvat numeroase locuri de importanta majora in istoria, cultura si turismul a peste 160 de tari.
Zilele trecute, comitetul a deschis a 44-a sesiune a Patrimoniului Mondial si a inscris 9 locuri in lista UNESCO, printre care zona Quanzhoudin China, Templul Ramappa din India, Calea ferata trans-iraniana, promenada Paseo del Prado and Buen Retiro din Spania, farul Corduan din Franta sau un ciclu de fresce realizate de Giotto in urma cu 600 de ani.
Farul Cordouan este ultimul din Franta care este locuit in continuare si este a doua cladire de acest gen din lume care este inscrisa in lista UNESCO, dupa La Coruna din Spania.
Farul Cordouan a fost construit la sfarsitul secolului al XVI-lea dupa planurile inginerului Louis de Foix, fiind remodelat de Joseph Teulere in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Turnul care se afla la Oceanul Atlantic, in sud-vestul Frantei, langa gura estuarului Gironde este decorat cu pilastri, coloane si gargui. Cladirea istorica este in pericol datorita mediului ostil in care este expusa de peste 400 de ani, fiind lovita de valuri puternice.
Cladirea este considerata un exemplu al marilor etape ale istoriei arhitecturale si tehnologice a farurilor, a fost construita cu ambitia de a continua traditia faimoaselor balize ale Antichitatii intr-o perioada cand acestea au jucat un rol important ca marcatori teritoriali si ca instrumente de siguranta. Formele arhitecturale sunt inspirate atat din modele Antice dar si in Manierism si Renastere si din stilul specific al scolii de inginerie franceze Ecole des Ponts et Chaussees.
Farul are elemente imprumutate din palatele regale, din arhitectura catedralelor si a forturilor, fiind construit incepand cu 1584 si finalizat, intr-o prima etapa in 1611. In secolul al XVIII-lea i-au fost adaugate 3 etaje noi, ajungand la inaltimea de 68 de metri.
Templul Ramappa localizat in India, in satul Palampet, la 200 de kilometri de Hyderabad, in statul Telangana este cunoscut pentru sculpturile elaborate care sunt un exemplu al maestriei mesterilor.
Tempul Rudreshswara(Lord Shiva) face parte dintr-un complex construit in perioada Kakatyiana sub conducerea lui Rudraeva si Recharla Rudra. Primele pietre au fost puse in 1213, fiind finalizat 40 de ani mai tarziu. Cladirea are grinzi si stalpi decorati din granit si dolerit sculptat cu un Vimana (turn format din trepte orizontale) piramidal realizat din caramizi usoare, poroase, asa-numitele „caramizi plutitoare” care au redus greutatea structurilor acoperisului.
Cladirea este situata la poalele unei zone impadurite, in mijlocul campurilor agricole, aproape de tarmurile Ramappa Cheruvu, un rezervor de apa construit in urma cu 800 de ani. Alegerea amplasamentului a urmat ideologia si practica din textele dharmice in care este scris ca templele urmeaza sa fie construite pentru a face parte dintr-un cadru natural, incluzand dealuri, paduri, izvoare, paraie, lacuri, bazine hidrografice si terenuri agricole.
Sculpturile templului sunt de o inalta calitate artistica, fapt care a determinat Ministerul Culturii din India sa protejeze lucrarile in piatra considerate „un exemplu al dexteritatii mesterilor din perioada Kakatyian”. Acestea ilustreaza obiceiurile regionale de dans si diferiti zei ai religiei hinduse.
Colonia artistilor din Darmstadt de pe Mathildenhöhe este cel mai inalt punct din orasul Darmstadt, situat in centrul vestic al Germaniei.
Colonia a fost infiintata in 1897 de Ernst Ludwig, Marele Duce de Hesse, ca un centru dedicat miscarilor de reforma emergente in arhitectura, arte si mestesugurile adiacente. Cladirile au fost create de membrii rezidenti ca medii experimentale de viata si de lucru ale perioadei moderniste timpurii. Colonia a fost extinsa in timpul expozitiilor internationale din 1901, 1904, 1908 si 1914.
In prezent, este considerata o marturie impresionanta a arhitecturii moderne timpurii, a planificarii urbane si a designului peisagistic, toate acestea fiind influentate de miscarea „Arts and Crafts” si „Secesiunea de la Viena”.
Seria de cladiri este alcatuita din doua parti componente cu 23 de elemente marcante cum ar fi Turnul nuntii (1908), Sala de expozitii (1908), Plane Tree Grove (1833, 1904-14), Capela Rusa Sf. Maria Magdalena (1897 -99), Bazinul Crinului, Memorialul Gottfried Schwab (1905), Pergola si Gradina (1914), Pavilionul Gradinii „Templul Lebedei” (1914), Fantana Ernst Ludwig si cele 13 case si studiouri ale artistilor care au fost construite pentru Colonia Artistilor din Darmstadt si pentru expozitiile internationale.
Palazzo della Ragione 
Catedrala Baptisteriu 
Basilica Sf. Anton 
Capela Luca Belludi 
Basilica Sf. Anton 
Biserica Eremitani
Din Italia au fost alese frescele de secol XIV din Padova realizate de Giotto care au revolutionat istoria picturii murale.
Situl italian este compus din opt complexe de cladiri religioase si seculare din incinta cetatii istorice din Padova. Acestea gazduiesc o selectie de cicluri de fresce pictate intre 1302 si 1397 de diferiti artisti pentru diferite tipuri de mecena si in cladiri cu functii diverse. Cele mai importante creatii sunt ciclurile de fresce din Capela Scrovegni pictate de Giotto, considerat a fi marcat inceputul unei evolutii revolutionare in istoria picturii murale. Alte cicluri de fresce apartin altor artisti italieni mai putin cunoscuti precum Guariento di Arpo, Giusto de Menabuoi, Altichiero da Zevio, Jacopo Avanzi si Jacopo da Verona.
Privite ca un grup de opere artistice, aceste cicluri ilustreaza modul s-a dezvoltat arta frescelor pe parcursul secolului al XIV-lea, cum a luat nastere un nou impuls creativ in privinta reprezentarii spatiale. Alaturi de alte lucrari semnificative ale lui Giotto, acestea constituie punctele de pornire ale perioadei Renasterii.
Pe langa Capela Scrovegni pictata de Giotto, au mai fost incluse frescele din Bazilica Sf.Anton, inclusiv cele din Capela Preafericitului Luca Belludi, Catedrala Baptisteriu, Biserica Eremitani si Plazzo della Ragione cu ale sale subsoluri care includ artefacte importante pentru istoria artei.
Promenada Paseo del Prado si Buen Retiro, un peisaj al Artelor si Stiintelor din Madrid se intine pe 200 de hectare.
Situat in centrul urban al Madridului, promenada culturala intinsa pe 200 de hectare a evoluat din procesul de constructie al bulevardului Paseo del Prado, un prototip al alamedei hispanice, in secolul al XVI-lea.
Bulevardul are fantani masive precum Fuente de Cibeles si Fuente de Neptuno si Plaza de Cibeles, un simbol iconic al orasului, inconjurat de cladiri de prestigiu. Situl intruchipeaza o noua idee de spatiu si dezvoltare urbana din perioada absolutista a Iluminismului secolului al XVIII-lea. Cladirile dedicate artelor si stiintelor se alatura altor constructii dedicate industriilor, sistemului medical si cercetarii.
In mod colectiv, complexul ilustreaza aspiratia unei societati utopice din perioada de varf a Imperiului spaniol. Jardines del Buen Retiro de 120 de hectare, o ramasita a Palatului Buen Retiro din secolul al XVII-lea, constituie cea mai mare parte a proprietatii care prezinta diferite stiluri de gradinarit din secolul al XIX-lea pana in prezent. Un alt loc spectaculos este Gradina Botanica Regala terasata si cartierul in mare parte rezidential din Barrio Jerónimos, cu o bogata varietate de cladiri din secolele XIX si XX, care gazduiesc institutii culturale.
Zona Quanzhou surprinde energia unui oras in continua expansiune, descris ca a un emporiu maritim care dateaza din perioadele Song si Yuan (secolele X-XIV).
Quanzhou este, in ultimii ani, zona din Asia cu cea mai mare expansiune teritoriala, economica, artistica si universitara. Orasul are o istorie bogata si a prosperat intr-o perioada extrem de semnificativa pentru comertul maritim din Asia. Situl cuprinde cladiri religioase, inclusiv Moscheea Qingjing din secolul al XI-lea, una dintre cele mai vechi cladiri islamice din China. In plus, include si o gama larga de ramasite arheologice: morminte, cladiri administrative, docuri de piatra importante pentru comert si aparare, centre de ceramica si productie de fier, elemente ale retelei de transport, poduri antice, pagode si inscripții.
Bath 
Vichy 
Trinkhalle Baden-Baden 
Spa, Belgia 
Eugenvilla, Baden bei Wien 
Bad Ems
Au fost alese 11 dintre marile orase europene cu spa-uri importante la nivel istoric, din tari precum Austria, Belgia, Cehia, Franta, Germania, Italia si Regatul Unit.
Mai mult un sit transnational decat un monument in sine, UNESCO a ales 11 orase balneare din Europa, situate in 7 tari europene: Baden bei Wien (Austria), Spa (Belgia), Františkovy Lázně (Cehia), Karlovy Vary (Cehia), Mariánské Lázně (Cehia), Vichy (Franța), Bad Ems (Germania), Baden-Baden (Germania), Bad Kissingen (Germania), Montecatini Terme (Italia) si Bath (Regatul Unit). Toate orasele mentionate s-au dezvoltat in jurul izvoarelor naturale de apa minerala. De-a lungul istoriei, au devenit semnificative in culturala internationala a spa-urilor europene care s-a dezvoltat de la inceputul secolului al XVIII-lea pana in anii 1930. Acestea au dus la aparitia marilor statiuni balneare care au influentat tipologia urbana in jurul ansamblurilor de cladiri spa precum kurhaus si kursaal (cladiri si camere dedicate terapiei), sali de baie, colonade si galerii concepute special pentru a valorifica resursele naturala de apa minerala si pentru a permite utilizarea lor practica pentru scaldat si baut.
Facilitatile conexe din orasele alese includ gradini, sali de adunare, cazinouri, teatre, hoteluri, vile si infrastructura de asistenta specifica spa-urior. Aceste ansambluri sunt integrate intr-un context urban general care include un mediu recreaiv si terapeutic gestionat cu atentie intr-un peisaj pitoresc. Unele dintre ele sunt simboluri ale unor descoperiri importante in medicina, stiinta si balneologie.
Zona Hima din Arabia Saudita reprezinta o continuitate istorica de 7.000 de ani.
Situata intr-o zona montana arida din sud-vestul Arabiei Saudite, pe una dintre rutele antice a caravenlor din Peninsula Arabica, zona culturala Himā contine o colectie substantiala de arta rupestra care descrie vanatoarea, fauna, flora si stilurile de viata din ultimii 7.000 de ani.
De-a lungul timpului, calatorii sau armatele care au campat pe sit au lasat o multime de inscriptii stancoase si petroglife care dateaza pana spre sfarsitul secolului al XX-lea, majoritatea fiind pastrate in stare impecabila. Inscriptiile sunt in diferite limbi, inclusiv Musnad, aramaica-nabateeana, araba, tamhamuda, greaca si araba saudita.
Intreaga zona in care se regasesc aceste elemente istorice importante este bogata in resurse arheologice neexcavate sub forma de morminte, structuri si instrumente din piatra si fantani din Antichitate. Locul marcheaza si cea mai veche statie de taxare cunoscuta pe o ruta de caravane, fantanile dateaza cu cel putin 3.000 de ani in urma si inca produc apa dulce.
Calea ferata trans-iraniana leaga Marea Caspica din nord-est cu Golful Persic din sud-vest traversand doua lanturi muntoase, precum si rauri, paduri si campii si patru zone climatice diferite.
Inceputa in 1927 si finalizata in 1938, calea ferata trans-iraniana are lungimea de 1.394 de kilometri. A fost proiectata si executata in cadrul unei colaborari de succes intre guvernul iranian si 43 de companii de constructii din multe tari.
Ansamblul feroviar se remarca prin amploarea sa si lucrarile de inginerie necesare pentru a depasi traseele abrupte si alte dificultati. Constructia sa a implicat taieri extinse de munti in unele zone, in timp ce terenul accidentat din altele a dictat construirea a 174 de poduri mari, 186 de poduri mici si 224 de tunele, inclusiv 11 tuneluri spiralate. Spre deosebire de majoritatea proiectelor feroviare timpurii, constructia caii ferate trans-iraniene a fost finantata din impozite nationale pentru a evita investitiile si controlul strain.
In ceea ce priveste situatia Romaniei si includerea sitului Rosia Montana in Patrimoniul Mondial, discutia a fost reprogramata, urmand sa fie luata o decizie pana pe 28 iulie, adica pana miercuri.
Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, anunta saptamana trecuta ca dosarul Rosia Montana are sanse sa fie aprobat in proportie de 99% in timp ce vicepremierul Dan Barna a afirmat, de asemenea, ca este increzator ca zona va deveni monument protejat UNESCO pana la finalul acestei veri.
In acelasi timp, platforma G4Media.ro precizeaza ca Guvernul condus de Florin Citu ar putea retrage dosarul de la UNESCO. Aceeasi sursa explica, pe scurt si modul in care a pornit acest scandal. Compania canadiana Gabriel Resources a obtinut in 1999 o licenta de explorare pentru proiectul minei de aur de la Rosia Montana, in care detine 80,69% iar compania miniera de stat Minvest Deva detine 19,31%. In urma protestelor de amploare din 2016 si 2017 cand opinia publica a ridicat problema poluarii si a distrugerii zonei, Guvernul roman a decis sa nu aprobe exploatarea minei. Astfel, canadienii au chemat Romania in instanta la un Tribunal al Bancii Mondiale pentru ca ar fi inregistrat pierderi de 4,4 miliarde de dolari. Din cauza schimbarilor guvernamentale, dosarul a fost depus de Guvernul Ciolos si retras de guvernul Dancila pana cand a fost depus din nou de Ministrul Culturii la inceputul acestui an.
Decizia finala va fi aflata pana miercuri, 28 iulie, cand se vor incheia lucrarile comitetului Patrimoniului Mondial pentru 2021.
