Povestea de mai jos ar trebui sa fie un mesaj pentru fiecare cititor despre a-ti urma visul, cu incredere si determinare. Iar pentru actori, tineri sau mai putini tineri, e o lectie despre a merge la orice casting, a cunoaste lume, a avea curaj sa dialoghezi cu toti din industrie pentru a-ti urma visul.

Si, desi e foarte putin prezent in text, mai este o idee despre a fi generos ca actor, de a-i incuraja si sustine pe tinerii care vor sa faca aceeasi meserie ca tine.

Casandra Lungu locuieste in Girona (Catalunya) la o ora distanta de Barcelona, a studiat in Romania comunicare la SNSPA, dar dupa o bursa Erasmus, a terminat ca sefa de promotie la Girona. Si-a dorit dintotdeauna sa faca teatru, cand era mica recita la orice petrecere, iar cand mergea la teatru si ii placea o piesa, o urmarea pana cand ii invata replicile. Le rostea apoi in gand din scaunul de spectator.

A fost si este una dintre marile admiratoare ale actorului Marius Manole, cu care pastreaza legatura in tara si care a incurajat-o sa-si urmeze visurile.

N-a dat la UNATC pentru ca i-a fost teama ca nu va fi acceptata, in plus, parintii i-au spus ca trebuie sa faca o facultate de pe urma careia … sa manance.

“Era discursul clasic, dar, pe de alta parte, cu timpul si cu orele la psiholog, am invatat sa ii inteleg si sa imi dau seama ca intentia lor nu era rea. Dar, la 18 ani, clar nu iti face bine. Trebuie sa fii tu intelept sa accepti si parerea lor si sa mergi pe drumul tau. Acum parintii mei sunt fanii mei nr 1”, spune Casandra la cateva zile dupa ce a fost la Venetia, unde filmul in care a avut o secventa scurta este in competitie.

De la Comunicare la teatru e un drum destul de lung, cum ai facut schimbarea?

Aici in Girona, le explicam tuturor cat de mult imi place teatrul si cat mi-ar placea mie sa studiez. Intre timp, lucram la o firma, iar una dintre colege s-a tinut de capul meu pana m-am inscris la o scoala locala, El Galliner, sa fac un curs pentru incepatori.

Aici este unul din lucrurile cele mai normale sa dai copiii la teatru de mici, chiar daca dupa nu urmeaza o cariera in domeniu; de asemenea, teatrul amator este in floare, sunt multe grupuri de teatru de toate varstele si de asta exista numeroase cursuri, atat adulti cat si copii, profesionisti sau amatori.

Eu am facut cursul de 6 luni, mi-a placut mult, profesoara era o tipa super deschisa si simpatica, si am hotarat ca in toamna urmatoare ma inscriu la Ciclul de 4 ani, de Graduat en Art Dramàtic. In 2013 am absolvit si deja lucram de ceva vreme cu fosta mea profesoara care ma luase in compania ei, La Minúscula. Cu care lucrez si acum.

Suntem 4 oameni de baza si avem o retea de colaboratori. 75% din spectacolele noastre sunt pentru public familiar (vizite ghidate teatralizate in diferite orase sau obiective turistice, storytelling – aici bibliotecile sunt un organism atat de viu, spectacole pentru copii, dar facem si spectacole pentru adulti. Intre timp, am tradus “Oase pentru Otto” al Liei Bugnar si am produs spectacolul aici. Din pacate, colega mea s-a imbolnavit si nu l-am mai jucat, dar cu siguranta o sa il reluam anul viitor. 

Cand te-ai hotarat sa mergi la castinguri? Cand te-au chemat la acest casting stiai ca e vorba despre filmul lui Olivier Assayas (un regizor favorit al Festivalurilor de la Cannes sau de la Venetia, cu multe premii internationale)? 

Multa vreme nu am avut nici un reprezentant, pentru ca m-am centrat doar pe activitatea din La Minúscula. Dar de un an, am inceput sa lucrez cu Lis Vida si castingul a venit prin intermediul ei. A fost minunat cand am primit mailul, pentru ca ea deja imi spunea ca e o chestie mica, dar pentru un film foarte misto al lui Olivier Assayas. Am dat un search rapid pe google, am vazut proiectul si cast-ul pe care il aveam si am zis WOW, vreau, vreau, vreau. 

Cate probe ai dat…

Am fost la doua castinguri. Primul cu directoarea de casting din Barcelona, de la Nostromo Pictures. Apoi, dupa o saptamana si un pic, cand credeam ca deja ma respinsesera (desi imi placuse mult cum fusese proba), mi-a scris reprezentanta mea si mi-a spus ca Olivier Assayas vine la Barcelona si vrea sa ma vada si pe mine. Peste inca o saptamana am fost la castingul cu el; eram racita cobza, veneam de la un curs de acting in fata camerei, si ma rugam sa nu ma apuce vreo criza de stranut. A fost minunat si cu el, este foarte cald si un pic timid chiar. Si rapid, cred ca in 10 minute terminasem. Oricum, a fost doar un interviu personal in engleza, la ambele. 

Cum a fost cand ai aflat ce joci si cu cine in secventa…

Am aflat ca personajul meu se cheama Retirement Home Nurse. Stiam ca e scurt, o replica, dar nu stiam detalii. Mi-au cerut destul de repede masurile pentru costum, dupa care o perioada lunga nu am stiut nimic. Am primit textul mai tarziu, dar nu stiam cu cine joc. Like, no idea. Asa ca eu eram foarte relaxata, dar ce imi doream cel mai tare era ca macar in ziua cand filmez, sa fie Penélope pe platou, sa pot sa o cunosc. Ei bine, cand ma machiau/coafau, aud langa mine pe cineva din echipa: “Da, ea e cea care filmeaza cu Penélope”. Si imediat i-am trimis un mesaj mamei mele: “Mama, am impresia ca filmez cu Pe”. Si, indeed, asa a fost! 

Mai mult decat invatat, cred ca mi s-a reiterat ideea ca daca iti faci treaba cum trebuie si esti implicat in munca ta, ai rabdare si esti generos, totul merge minunat. 

Si ziua de filmare… ce ai invatat din experienta…

Ziua de filmare, ca orice zi de filmare care se respecta, a inceput foarte devreme. Am vazut cum se lucreaza pe bune in industria mare (eu facusem doar un scurtmetraj inainte, activitatea mea principala aici e teatrul).

In afara de faptul ca o masina te ducea peste tot, ca erau diferite tipuri de catering, inclusiv cu chestii bio eco verzi sanatoase, pur si simplu, cum era tot sincronizat, cum lucreaza fiecare perfect individual si apoi se pliaza la fel de bine in angrenaj etc.

Evident, au fost si momente neprevazute, dar, iarasi, viteza de reactie era wow. Si lucrul care m-a amuzat cel mai tare a fost sa vad ca o dublura a lui Penélope statea in mijlocul secventei ca cei de la Tehnic sa faca luminile si sa fie totul pregatit cand vine ea, ca sa filmam direct. Ceva perfect normal, dar care surprinde.

Si cand a aparut a fost amabila, normala, apropiata, ma rog, cum cred ca ar trebui sa fim toti, indiferent de nivelul la care ajungem. Dar toti stim cum e industria asta, uneori. Mai mult decat invatat, cred ca mi s-a reiterat ideea ca daca iti faci treaba cum trebuie si esti implicat in munca ta, ai rabdare si esti generos, totul merge minunat. 

Despre Assayas vreau sa subliniez muuult mult de tot cat de placut, educat, amabil si simpatic este. Si in ziua filmarii, si la Venetia, i se lumina fata cand ma vedea. La lucru e destul de degajat (tine cont ca secventa aceea nu era foarte complicata, imi inchipui ca in altele din film, mult mai tricky, era mai nervos), daca ai o intrebare imediat e langa tine si te lamureste.

Senzatia mea este ca lasa foarte multa libertate actorilor, sa propuna, sa iasa partea spontana pe care o cauta mereu camera. Asta mai ales am observat din cum a gestionat secventa cu Penélope, ea chiar l-a intrebat de cateva ori daca i se pare ok ce face, iar el era multumit, aproba si o incuraja sa incerce si sa propuna.  

Cand i-am spus ca stiu si franceza, Assayas mi-a raspuns “Oh, c’est la bonne culture roumaine!” Deci omul stia perfect cine sunt si de unde sa ma ia.

Si ai ajuns la Venetia in festival, ce te-a emotionat, ce ti-a placut?

La Mostra mai fusesem in 2011, doar ca spectator, asa ca stiam un pic cum e vibe-ul.  

Ce m-a emotionat si o sa ramana mereu cu mine e generozitatea si amabilitatea celor din cast, care au fost atat de draguti cu mine. Pe de o parte, e clar ca inca nu esti din gasca lor, dar fiecare – cu educatie si carisma (si pr-ul, probabil) – mi-a dat incredere si m-a facut sa ma simt tare bine. Lui Assayas i s-a luminat fata cand m-a vazut, se bucura ca am putut sa vin, ca e minunat ca sunt cu ei. Si well, am vrut sa profit de ocazie sa ii spun ca vorbesc si franceza si ca pentru orice rol/casting, sa sa gandeasca si la mine. Si imi raspunde: oh, c’est la bonne culture roumaine! Deci omul stia perfect cine sunt si de unde sa ma ia. Just wow.

In ce proiecte esti implicata acum?

Sezonul asta o sa avem premiera cu doua vizite teatralizate noi, una intr-o biblioteca si una intr-un orasel medieval. Apoi, vreau sa traduc un text, tot din Romania, si sa facem spectacolul anul viitor. Anul acesta incercam sa ne focusam si pe partea de productie, cel mai probabil este ca impreuna cu la Minúscula o sa gestionam propunerile artistice pentru un orasel de langa Girona. Si un alt proiect este sa cream un program de micro teatru in Girona, dar asta este inca incipient.

Ah, fac si ore de teatru cu copii, am un prieten care are o scoala si ofera cursuri extracuriculare, iar eu sunt una din profesoare. Pentru semestrul urmator, vreau sa fac un curs despre teatru de si despre femei. Titlul e provizoriu, dar we’re working on it. 

Esti in bazele de casting si din Ro? Te-au chemat vreodata la casting?

Pana acum nu luasem legatura cu nimeni din Romania – ma rog, mereu ii zic lui Marius (n.mea. Manole) sa imi spuna daca e vreun casting. In iunie cand am fost, am avut un interviu scurt cu Domnica Carciumaru si, teoretic, ma reprezinta ea.

Wasp Network, filmul regizat de Olivier Assayas este un triller despre cinci prizonieri politici cubanezi, acuzati de catre autoritatile americane de spionaj si acțiuni ilegale si ii are in rolurile principale pe Penelope Cruz, Edgar Ramirez si Gael Garcia Bernal.

• 

•