Serban Pavlu este Coriolanus in spectacolul cu acelasi nume al Teatrului Bulandra
“Coriolanus” regizat de regretatul regizor Alexandru Darie a fost unul dintre cele mai asteptate spectacole ale anului trecut. Dupa o perioada de repetitii care a durat aproape doi ani, acesta a avut premiera in octombrie 2018, pe scena salii “Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra si se poate vedea si in aceasta stagiune.
Textul lui Shakespeare vechi de 400 de ani este mai actual ca niciodata
Spectacolul a reprezentat revenirea in forta a lui Alexandru Darie la teatru politic si in lumina reflectoarelor, din pacate si ultima. Piesa lui Shakespeare, destul de rar pusa in scena, a fost pariul castigat al regizorului si reprezinta o demonstratie de teatru politic a unui text scris cu mai bine de 400 de ani in urma, intr-o maniera corecta, cu mesaj clar asumat, perfect justificat.
O istorie tragica la fel de actuala dupa 2000 sau dupa 400 de ani, astazi mai mult ca oricand, intr-o viziune spectaculoasa. Shakespeare a propus un complex de teme de meditatie iar Alexandru Darie a realizat un spectacol profund uman, prin transmiterea mesajelor scenice. A demonstrat astfel ca scena nu este un spatiu oarecare, ci este o permanenta legatura cu publicul.
Actiunea este plasata in Roma antica si structurata pe doua directii: un razboi extern, intre romani si volsci, altul intern, intre patricieni si plebei. Legatura dintre cele doua este facuta de generalul Caius Martius, erou de razboi, invingator asupra volscilor si pretendent la functia de consul. Acesta a fost si punctul de plecare al regizorului, care a aratat ca manipularea include atat politica externa, cat si pe cea interna, ca dusmanii nu sunt intotdeauna din afara, precum nici eroii nu sunt mereu dintre ai nostri.
Adevarul nu merge cu politica
In povestea de marire si decadere a personajului principal, Coriolanus (Serban Pavlu), nu destinul este cel care conteaza, ci abilitatea de a controla poporul manipulat de politicieni. Dar poporul nu este manipulat doar de ei. Reusesc la fel de bine si adversarii politicienilor, dar unul singur nu poate sa o faca si nici nu isi doreste: Coriolanus. De la bun inceput ii repugna si mirosul si atingerea gloatei (personaj colectiv care aduce in scena aproape 60 de actori), careia i se adreseaza pe un ton dispretuitor si impunator, in acleasi timp.
Coriolanus este un elitist atacat dur de oamenii aflati la putere, nu este pe placul maselor si nicidecum lasat sa-si expuna punctul de vedere. Dezamagit de atitudinea compatriotilor, acesta se aliaza cu inamicii sai, vloscii. Acesta este punctul care reprezinta procesul fisurarii democratiei romane.
Spectacolul lui Alexandru Darie e o uriasa dezlantuire de forte din care nu lipseste nimic. Totul e construit realist, proiectiile sunt autentince, luptele se dau in fata publicului, la doar cativa metri, bombele explodeaza, oamenii in flacari traverseaza scena, efecte de Hollywood sunt reproduse in teatru intr-un fel care pare ca nu ar fi posibil. Razboiul si durerea traiesc langa spectatorul contemporan intr-un fel aproape incredibil, incat acesta crede ca este contemporan cu textul.
Spatiul scenic este important pentru grandoarea si efervescenta spectacolului
„Coriolanus” nu are un decor obisnuit, locul de joc fiind acoperit de un strat de nisip si inconjurat de spectatori. Astfel, scena inunda intimitatea acestora, iar spectacolul aminteste de reprezentatiile din vremea Antichitatii. Arhitectul Octavian Neculai proiecteaza un spatiu de tip arena si duce spectatorul intr-o alta dimensiune spatio-temporala, intr-o geometrie perfecta potentata de proiectii video si lumini.
Decorul este aproape inexistent, singurele elemente care se regasec sunt doua tomberoane, cateva gunoaie aruncate la intamplare si pereti decojiti acoperiti de desene bizar-obscene, in vopseluri felurite.
Sunt peste 70 de actori pe scena (multi dintre ei reprezentand multimea), lupte scenice lucrate in detaliu, foarte aproape de perfectiune, efecte scenice si vizuale coplesitoare, un lighting design cu totul exemplar, semnat de insusi Alexandru Darie si cascadorii profesioniste. Un element important este muzica vie, de factura cinemtografica. Este interpretata live si ii apartine lui Cristian Lolea.
Actorii din distributie dau plus valoare personajelor pe care le interpreteaza
Pe langa poveste, spatiu scenic, lumini, muzica, decor si costume, spectacolul se bucura si de prezenta unor nume importante din teatrul romanesc.
Serban Pavlu este Coriolanus. Acesta face un rol mare pe care il construieste coerent. Atinge punctele constiintei eroului sau si se schimba pe parcurs, in functie de acestea.
Antoaneta Cojocaru reprezinta constiinta maselor. Rolul ei ei este, aparent, minor, realizat prin gesturi mici si multa nedumerire. Acesta este in oglinda cu cel facut de Romeo Pop, cel care se erijeaza permanent in vocea multimii.
Roluri complexe fac si Radu Amzulescu in Menenius Agrippa, mai putin nuantat in parcursul sau, dar cu implicare mare, memorabilia, Camelia Maxim in Voumnia (mama lui Coriolanus) precum si Ana Ioana Macaria, intr-un rol extraordinar masculin, comandantul armatei, Cominius.
Nu in ultimul rand, tinerii actori sau studenti care alcatuiesc multimea. Dinamica acestui personaj colectiv vine din gesturile si expresia fiecaruia dintre ei o fac pe aceasta sa para vie si credibila.
“Coriolanus” este un spectacol eveniment care are o calitate rara, dincolo de mesajul politic al textului: spune o poveste veche, prin mijloace teatrale moderne si care se repeta de ani buni. Este o dovada de teatru facut corect, pe care ne bucuram sa il avem.
Spectacolul se poate vedea in zilele de 7, 8 si 10
decembrie, ora 18.30, Sala Toma Caragiu
“Coriolanus” de William Shakespeare
Regia: Alexandru Darie
Distributia: Serban Pavlu, Radu Amzulescu, Ana Ioana Macaria, Dan Badarau, Camelia Maxim, Simona Pop, Ionel Mihailescu, Gheorghe Ifrim, Romeo Pop, Antoaneta Cojocaru, Constantin Dogioiu, Elias Ferkin, personaj colectiv cu 60 de actori.
Durata: 3h 45min (cu pauza)
Bilete: aici