Picasso si Hartia: O incursiune in lumea hartiei desenate de Picasso si nu numai
In seria Expozitiilor care nu trebuie ratate la Londra in 2020, Picasso and Paper (Picasso si Hartia) ocupa un loc in top. Oricat de multe expozitii cu lucrarile lui Picasso sunt, publicul intotdeauna vrea sa vada mai mult si mai mult. Acest geniu artistic continua sa surprinda publicul de fiecare data, iar acum, in aceasta expozitie londoneza, este prezentat alaturi de materialul pe care il recunoastem cu totii – hartia, transformat intr-un alt mijloc de explorare a creativitatii si genialitatii lui Picasso.
La mijlocul expozitiei este panotat mesajul “Suntem ceea ce pastram”, ca o descrie a hartiilor pe care le-a adunat Picasso de-a lungul anilor
Picasso a pastrat fiecare scrisoare, plic si fiecare hartie aparent neinteresanta, lasand zestre mii de bucati individuale efemere. Lucrarile se desfasoara cronologic si trec prin toate etapele artistice ale lui Picasso, oferind o bucurie vizuala de la ideea-schita din carnetul lui la tabloul propriu-zis, unde poti descoperi numeroase tehnici de imprimare a hartiei, dar si creatii din servetele, tapet, ziar si carton.
Expozitia Picasso si Hartia trece prin perioada roz si albastra, cubism, suprarealism si neoclasicism, obsesia lui pentru Claude Manet si Eugene Delacroix, celebrele dominisoare si minotaurii, acest simbol al alter-ego-ului artistului, ramificandu-se in zeci si zeci de alte povesti create cu ajutorul hartiei.
In Picasso si Hartia sunt expuse 300 de lucrari si experimente artistice lucrate pe/din hartie pe parcursul intregii cariere de 80 de ani a artistului, expozitia finalizandu-se cu autoportretul lui de la varsta de 91 ani.
Controversatele domnisoare din Avignon, Dora Maar si alte femei sunt explicate in detalii cu creionul, carbunele sau acuarela in expozitia Picasso si Hartia
Pentru Les Demoiselles d’Avignon, Picasso a facut nenumarate schite, pregatind ceea ce urmeaza sa devina cubismul. Aceasta juxtapunere a formelor geometrice elementare este explicata in caietele pline cu schite, oferind detalii despre reinterpretarea corpului femeii. Surpiza expozitiei este replica dupa celebrul tablou, singurul minus notabil de toti criticii care au trecut deja pragul Royal Academy of Arts. In schimb, relatia cu Dora Maar este intens explorata prin fotografii, scrisori si poeme ilustrate.
Expozitia continua cu alte interpretari ale corpului omenesc care devin forme esentiale ale volumului si masei, o geometrie nemaiintalnita pana atunci.
Legendele si miturile despre Picasso se transforma in realitate in spatiul Royal Academy of Arts: doodles, servetele si obiecte din tot felul de hartii de ambalaje
Probabil una dintre cele mai cunoscute legende este cea legata de faptul ca, de multe ori, isi platea nota de plata cu un desen. Un astfel de mit descrie un patron de restaurant care l-a rugat pe artist sa si semneze desenul, iar Picasso i-a raspuns ca vrea sa-si plateasca masa, nu sa cumpere restaurantul. Sunt mai multe povesti care circula pe internet despre aceasta practica a lui, care nu se poate confirma sau infirma, insa in expozitie exista mai multe desene pe servetele si atribuite lui Picasso.
In 1917, Jean Cocteau l-a convins pe Picasso sa deseneze costumele baletului intr-un singur act, Parada, acesta desenand si cortina spectacolului, fiind ajutat si de artistul italian Giacomo Balla.
In plin Prim Razboi Mondial, Cocteau a reusit sa creeze un spectacol extraordinar, compiland commedia dell’arte, muzica ragtime, elemente de circ, de musical si cinema. Dat fiind faptul ca pentru acest spectacol s-au mutat la Roma, intreaga opera a lui Picasso de dupa acest moment a fost marcata de intalnirea cu arta italiana, dezvoltand propria interpretare a clasicismului. Mai mult decat atat, Olga Khokhlova, una dintre balerinele Paradei ii devine artistului sotie un an mai tarziu. Inspirat de muzica extraordinara semnata de Erik Satie, de talentul companiei de balet a lui Sergei Diaghilev, de costumele impresionate create de Picasso, poetul Guillaume Apollinaire noteaza in caietul program cuvantul “suprarealism” ca descriere a ceea ce a vazut pus in scena, cu mult timp inainte ca Suprarealismul sa devina un curent.
Picasso si Hartia ofera si un scurt video despre spectaculozitatea acestui spectacol de balet, prezentand cateva minute din opera originala din 1917.
O fila de mandrie nationala: povestea scrisa de poetul roman Tristan Tzara si desenata de Picasso, livre-object-ul care de fiecare data are alta rima in poemul-perpetuu creat de cei doi artisti
A devenit o forma de mandrie nationala ca in marile expozitii ale lumii – cu precadere cele itinerante, sa descoperim si artisti romani. Deloc surprinzator pentru tematica expozitiei Picasso si Hartia, dar totodata o bucurie reala, in ante-penultima camera din Royal Academy of Arts dedicata expozitiei, La Rose et le chien (Trandafirul si Catelul) atrage numeroase priviri. Poate pentru ca desi Tristan Tzara a colaborat in repetate randuri cu Picasso, pentru aceasta livre-objet, cum o numeste insusi autorul, au existat doar 22 de exemplare numerotate si autografiate de Picasso si Tzara. Poemul-perpetuu care sta la baza acestei carti este un cerc de hartie, unde doua dintre discuri sunt mobile si decupate, astfel incat poti citi cuvintele de sub cerc. Miscandu-le, dezvalui alte si alte cuvinte, generand astfel mai multe variante ale poemului. O joaca dadaista a secolului XX, un obiect de colectie cu o valoare inestimabila.
Din tablou in tablou, publicul este invitat sa vada dincolo de descrierea lucrarilor artistului, o practica din ce in ce mai des intalnita in expozitii.
Lucrarile semnalizate cu un cameleon ridica intrebari, de la lucruri simple, ca “de ce crezi ca artistul a folosit culori in desenul sau” sau “ce forme vezi in desen” la introspectii mai artistice de tip “de ce crezi ca Picasso a ales aceste culori.”
Expozitia poate fi vizitata la Royal Academy of Arts din Londra pana pe 13 aprilie. Pentru Picasso and Paper, au fost imprumutate lucrari de la Muzeul Picasso din Paris si Muzeul de Arta din Cleveland.
