Galerie foto: Tablourile captivante ale lui Victor Brauner, cel mai cunoscut pictor roman suprarealist.
Victor Brauner s-a nascut in 1903 in Piatra Neamt ca fiu al unui fabricant de cherestea si a devenit unul dintre liderii miscarii Suprarealiste din Paris. Temele artistice pe care le-a abordat in opera sa si integrarea limbajelor de comunicare dadaiste i-au marcat influenta in cercul de artisti suprarealisti care dominau Europa in perioada interbelica.
Desi nu a devenit la fel de popular in Romania precum Salvador Dali sau Andre Breton, care l-a exclus din cercul Suprarealist in ultima parte a vietii sale, Brauner a deschis usile lumii artistice catre un stil mai amplu, mai deschis catre tehnici si teme noi. A creat colaje in care a imbinat lemnul cu metale, pietre, panza si ceara de albine si a lasat in urma cateva mii de desene, gravuri, sculpturi si poezii scrise de el care insoteau lucrarile sale.
Imaginatia lui Brauner l-a propulsat in avantgarda europeana prin introducerea temelor care i-au marcat copilaria: filozofie, antropologie, metafizica, spiritualitate si motive religioase evreiesti si Kabbalah.
Va invitam sa descoperiti povestea lui Victor Brauner si cele mai captivante tablouri create pana in 1966, anul in care a decedat la Paris.
A fost al treilea din cei sase copii ai familiei de evrei Brauner si a avut o copilarie marcata de saracia din Moldova, misticism si spiritualitate.
Copilaria lui Victor Brauner a fost impartita intre Piatra Neamt unde a locuit pana in 1907, Hamburg pana in 1910 si Viena pana in 1912, unde a inceput sa mearga la scoala primara. Un an mai tarziu si-a construit un sevalet improvizat si a inceput sa exerseze pictura.
Intre timp, familia Brauner se mutase in Braila unde tanarul Victor studia zoologie la Scoala Evanghelica si devenise fascinat de lumea animala. Schimbarile de domiciliu au continuat prin mutarea la Bucuresti in 1916 unde s-a inscris la Scoala Nationala de Arte Frumoase si a urmat cursurile Academiei Libere de Pictura a lui Horia Igirosanu.
Locuia la cateva strazi de Cimitirul Bellu asa ca mergea deseori sa viziteze cavoul Iuliei Hasdeu, un mausoleu construit de poetul Bogdan Petriceicu Hasdeu pentru fiica sa care a decedat la 18 ani. Legaturile Iuliei Hasdeu cu lumea mistica, magia si somnambulismul au inspirat un personaj recurent in opera lui Brauner.
O mare parte din experientele traite in acea perioada i-au definit semnatura artistica a lui Brauner. A fost marcat de evenimente sociale precum saracia extrema din Moldova, Rascoala Taraneasca din 1907 sau aparitia Cometei Halley din 1910. In acelasi timp, tatal sau, Herman Brauner, era pasionat de spiritism si organiza sedinte de hipnoza cu cei mai faimosi mediumuri ai vremurilor, incercand sa comunice cu spirite de pe alte taramuri.
Influenta spiritismului poate fi observata in mai multe lucrari ale lui Victor Brauner insa trei dintre ele ies in evidenta: „Amurg”, „Spatiul Psihologic” si „Magia Noptii” (1938-1939).
Stilul lui Brauner a prins contur la inceputul anilor ’20 cand imita lucrarile lui Paul Cezanne. Dupa o perioada in care a imbinat dadaismul, expresionismul si abstractionismul ca stiluri de lucru, pictorul s-a stabilit in miscarea Suprarealista si a lansat o revista avantgardista la Bucuresti.
Prima expozitie a lui Victor Brauner la Bucuresti a avut loc pe 26 septembrie 1924. In aceeasi perioada l-a intalnit pe Ilarie Voronca, poet si eseist evreu din cercul lui Eugen Lovinescu, alaturi de care a infiintat revista de avantgarda „75HP” unde a publicat manifestul „Pictopoezia”, un concept care i-a marcat intreaga cariera. Prin aceasta forma de expresie a incercat creeze o sinteza a artei noi, una mai putin riguroasa decat stilurile artistice ale vremurilor.
„Pictopoezia nu e pictura. Pictopoezia nu e poezie. Pictopoezie e pictopoezie.”
Intre 1925 si 1927, Brauner a facut prima calatorie la Paris, fiind nevoit sa se intoarca in tara pentru satisfacerea stagiului militar. In aceasta perioada, pictorul a colaborat cu revista „Unu” a lui Sasa Pana in care a publicat reproduceri dupa majoritatea tablourilor si desenelor sale.
Drumul lui Brauner a continuat inapoi in Paris in anii ’30 cand s-a mutat pe strada Moulin Vert, in aceeasi cladire cu sculptorul elvetian Alberto Giacometti si pictorul francez Yves Tanguy care l-a introdus pe Victor in cercul Suprarealist parizian.
A urmat o prietenie stransa cu Constantin Brancusi care l-a initiat pe Brauner in arta fotografiei si i-a facut cunostinta cu doi poeti romani stabiliti la Paris: Gellu Naum si Benjamin Fondane. Din cercul de prieteni al lui Brauner au facut parte si Robert, Sonia Delaunay, Marc Chagall si Marcel Duchamp.
Din aceasta perioada sunt lucrarile „Violonista” (1924), „Lumea pasnica” (1927) si „Pasivitate amabila” (1929).
Una dintre primele lucrari pictate de Brauner in Paris a fost „Autoportret cu ochiul enucleat”. Tabloul in care artistul aparea cu ochiul stang distrus a fost o premonitie pentru un eveniment nefericit care a avut loc sapte ani mai tarziu.
Lucrarea din 1931 a devenit un simbol important al carierei lui Brauner dupa noaptea de 27 spre 28 august 1938 cand si-a pierdut ochiul stang intr-o disputa violenta dintre artistii spanioli Dominquez si Esteban Frances. Victor a incercat sa il apere pe Frances, dar a fost lovit de un pahar aruncat de Dominquez si si-a pierdut ochiul stang.
In 1934, Andre Breton, parintele Suprarealismului, i-a facut introducerea lui Victor Brauner in prima expozitie personala in Paris, la Gallerie Pierre. Cu patru ani inaintea accidentului in care si-a pierdut ochiul, pictorul a expus o serie de tablouri in care tema ochiului era omniprezenta.
Dintre acestea, se numara „Puterea de concentrarea a domnului K” si „Straniul caz al domnului K”, lucrare care a stabilit recordul lui Brauner pe piata vanzarilor de arta – 700.000 de euro in 2003.
Puterea de concentrarea a domnului K 
Straniul caz al domnului K 
Straniul caz al domnului K
Seria coincidentelor stranii legate de ochiul lui Brauner include si o intamplare cu Brancusi din 1930, in Paris. La o prima iesire in cartiertul Montparnasse, in care invata sa fotografieze cu un aparat proaspat construit, Brauner a surprins demonstratia unei femei cu puteri supranaturale. Aceasta era legata la ochi, se afla in mijlocul strazii iar in fundalul fotografiei se afla casa in care s-a intamplat, 8 ani mai tarziu, tragicul accident in care artistul si-a pierdut ochiul.
„Compozitie fara portret”, „Capul lui Benjamin Fondane” si „Reaparitia hipergenezei” sunt printre cele mai captivante tablouri create de Brauner in anii ’30.
Al doilea Razboi Mondial l-a gasit pe Brauner intr-o ipostaza riscanta: era roman, evreu, fost-comunist si creator de arta degenerata. Aproape 5 ani s-a aflat pe fuga in Franta, incercand sa scape de persecutia nazista.
Expozitia lui Brauner din Paris nu a avut succesul asteptat, pictorul avea probleme financiare asa ca a revenit in Bucuresti in 1935 si s-a inscris in Partidul Comunist.
Pana in 1938, cand a revenit in Paris, artistul s-a oprit din pictat si a realizat o serie de caricaturi si ilustratii numite „Anatomia Dorintei” (1935-1936).
La izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, majoritatea artistilor Suprarealisti au fost pusi pe fuga din Sudul in Nordul Frantei, din Marsilia in Pirinei, reusind sa treaca granita in Elvetia. Situatia lui Brauner era cu atat mai periculoasa cu cat avea statutul de evreu inregistrat de autoritatile din Paris.
Fuga continua de nazisti l-a determinat sa creeze lucrari din ce in ce mai mici, care sa incapa intr-o valiza. La un moment dat, a ramas fara materiale pentru pictura asa ca a inceput sa improvizeze vopsea encaustica din ceara de lumanari, dezvoltand tehnica grafitto.
„Lucrez mult in acest moment si as dori sa lucrez si mai mult dar intrucat micul meu stoc de culori, de panze si de alte elemente de lucru s-a epuizat, a venit randul cearsafurilor, perdelelor si camasilor sa se transforme cuminiti in panze de pictura.”
Dintr-o scrisoare adresata lui Henriete si Andre Gomez in 1943.
In toata aceasta perioada, Brauner a pastrat legatura cu suprarealistii refugiati in restul Frantei prin scrisori pe care le-a pastrat in jurnalele sale. In 1945, s-a intors in Paris unde lucrarile sale devenisera foarte apreciate si era printre cei mai bine vanduti artisti ai vremurilor.
Desi in 1947 a fost inclus ca unul dintre liderii miscarii artistice in Expozitia Internationala de Suprarealism, pictorul a fost expulzat un an mai tarziu din grupul de artisti chiar de catre Andre Breton. Brauner nu a vrut sa sprijine eliminarea lui Roberto Matta din gruparea lor pentru ca motivele lui Breton erau neclare.
Expulzarea din grupul care l-a consacrat l-a determinat pe Brauner sa creeze inafara stilului Suprearealist folosind desene pe hartie, vopsea encaustica, vopsea in ulei aplicata pe panouri si forme multe mai stilizate si mai abstracte.
Printre cele mai apreciate si bine vandute tablouri din aceasta perioada se numara „Nepotopen” (1945) vandut cu 200.000 de dolari in 2017.
Succesul lui Brauner a continuat si in ultimii ani din viata cu o expozitie in New York la Galeria Bodley si o onoarea din partea statului francez: o sala dedicata in cadrul Pavilionului Francez la Bienala de la Venetia.
In perioada postbelica, picturile lui Brauner incorporau forme si simboluri inspirate din carti de tarot create impreuna cu prietenii Suprarealisti in perioada razboiului, hieroglife egiptene, tablite aztece si credinte amerindiene.
La inceputul anului 1966, Brauner a fost ales sa reprezinte Franta la Bienala de la Venetia unde i-a fost dedicata o intreaga sala pentru a-si expune lucrarile. Doua luni mai tarziu, pe 12 martie 1966, Victor Brauner a murit la Paris si a fost inmormantat in cimitirul Montmartre cu un epitaf pe care scrie o fraza din jurnalul sau: „A picta este viata, adevarata viata, viata mea”.
Brauner a lasat in urma peste 100 de picturi si cateva mii de desene si gravuri. Majoritatea se afla expuse in cele mai prestigioase muzee din Franta sau in colectii private dedicate avantgardei.
In Romania, 22 dintre tablourile sale fac parte din Patrimoniul National si sunt expuse in muzeele din Tulcea, Bucuresti si Oradea.
Cel putin 15 lucrari au fost vandute in licitatii publice cu peste 200.000 de euro. Desi nu este atat de cunoscut in Romania pe cat este apreciat pe piata internationala, Brauner ramane al treilea cel mai bine vandut artist roman, dupa Constantin Brancusi si Adrian Ghenie.
