Cele mai frumoase 8 biserici din Moldova incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Biserica „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” din Arbore a fost finalizata in 1502 pe mosia boierului Luca Arbore al carui portret a fost inclus intr-una din fresce. 

Parcalabul Arbore era unul dintre cei mai instariti boieri ai lui Stefan cel Mare, avand rangul de Portar al Sucevei. In 1503, a cumparat un sat de pe malul raului Solca, l-a transformat in Arbore, a construit o curte domneasca si o biserica pentru cimitirul familiei. 

Boierul a fost decapitat pentru tradare in 1523 de catre domnitorul Stefanita Voda iar biserica din caramida si piatra a ramas in grija familiei sale condusa de fiica Ana. 

In 1541, cladirea a fost pictata pe exterior de artistul moldovean Dragos Coman. Pictorul era laic, nu avea origine clerica asa ca a inclus si detalii inspirate din religia catolica prin introducerea lui Cristofor printre Sfintii Martiri. Cristofor este aparatorul de moarte si a fost pictat cu pruncul Iisus pe umar.

Coman a pictat numeroase scene din Biblie si din cartile religioase care descriau Consiliile Ecumenice de la Constantinopol, actualul Istanbul.

De-a lungul anilor, Biserica „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” a trecut prin mai multe transformari, de la atacurile sultanului Soliman Magnificul la ocupatia austriaca din secolul al XVII-lea cand a ramas fara acoperis si a inceput deterioarea frescelor. In 1867 a fost construit turnul clopotnita din curtea bisericii.

Pictura murala a ramas vizibila numai pe fatada sudica si cea vestica a bisericii. A disparut complet de pe peretele nordic si partial de pe absida altarului. Peretele estic i-a fost dedicat Sfantului Ioan Botezatorul printr-o serie de 27 de episoade pictate in detaliu. 

Ulterior, cladirea a fost renovata si reconsolidata de mai multe ori, atat de mostenitorii familiei Arbore cat si de Ministerul Culturii care a investit in majoritatea bisericilor moldovenesti dupa Revolutia din ’89.

Fiind gandita ca o necropola a familiei Arbore, la intrarea in biserica se afla un tablou funerar si mormintele boierului Luca si ale urmasilor sai.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului si Sfantu Gheorghe” din satul Manastirea Humorului a fost desfiintata si transformata in scoala in timpul ocupatiei austriece.

Manastirea Humorului a fost construita in secolul al XV-lea, fiind mentionata intr-un document din 1415. Asa cum era obiceiul, domnitorii ofereau mosia pe care era construita cladirea, manuscrisele si obiectele pretioase care urmau sa fie folosite in liturghie.

Desi a fost daramata din motive necunoscute inaintea anului 1500, ruinele Humorului Vechi pot fi vazute la 200 de metri de biserica actuala. Una dintre relicvele pastrate a fost Tetraevangheliarul lui Stefan cel Mare, o carte liturgica ortodoxa care include o miniatura cu portretul domnitorului. A fost unul dintre primele portrete laice realizate in Moldova. Intre timp, a fost mutat la Manastirea Putna.

Constructia Bisericii actuale „Adormirea Maicii Domnului si Sfantu Gheorghe” a inceput in 1530 de catre Toader Bubuiog, mare logofat al Moldovei sustinut de Printul Petru Rares. Odata cu zidirea bisericii au fost ridicate si chiliile pentru calugari si ziduri inconjuratoare pentru aparare in caz de atac. 

In 1535, „Toma de la Suceava” cu o echipa de trei zugravi de la Curtea Voievodului Petru al Moldovei au fost angajati sa picteze peretii exteriori si interiori ai Manastirii Humorului. 

Pictorul i-a dedicat peretele nordic Sfantului Mucenic Gheorghe iar peretele vestic pentru Judecata de Apoi si portretele funerare ale fiicei ctitorului, Anastasiei Bubuiog, si familiei Printului Petru Rares.

Fatada sudica si absidele reprezinta 24 de scene din Imnul Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, 15 scene din Viata Sfantului Nicolae, Parabola Fiului Risipitor si Asediul Constantinopolului de catre persi in anul 626. In cele trei scene, persii sunt inlocuiti de turci.

Pictorul a inclus si un mic autoportret in Asediul Constantinopolului. Unul dintre calaretii care arunca o lance spre conducatorul armatei otomane are chipul artistului.

In 1641, domnitorul Vasile Lupu a ridicat ziduri inconjuratoare si un turn cu trei etaje pentru a intari apararea bisericii. 

Majoritatea manastirilor din Bucovina au fost desfiintate in 1783 cand teritoriul s-a aflat sub ocupatie austriaca. Manastirea a fost transformata in biserica parohiala a satului, chiliile au fost lasate sa se darame iar restul cladirilor au fost folosite ca sali de scoala pentru copiii localnicilor.

Manastirea Humorului include mormintele mai multor boieri si conducatori locali ai Moldovei medievale si familiile acestora. De altfel, camera de inmormantare plasata intre pronaos si altar este considerata a fi o inovatie specifica zidarilor moldoveni. In patrimoniul bisericii se afla cateva obiecte cu valoare documentara si artistica: o catapeteasma aurita si un jilt domnescdin lemn din secolul al XVI-lea, o cruce din 1623 si icoane de dimensiuni mari din secolele XV-XVI.

Ansamblul monahal a devenit primul monument romanesc renovat de UNESCO in anii ’70. Au fost reparate acoperisurile, scarile, crapaturile din pereti. In perioada 1998-2001 au fost restaurate si picturile murale.

Biserica „Buna Vestire” din Vatra Moldovitei are una dintre cele mai frumoase reprezentari a Atacului de la Constantinopol. Aceasta scena era reprezentativa pentru vremurile in care Moldova era constant atacata de tarile vecine.

Prima cladire in care a fost deschisa Manastirea Moldovita a fost mentionata in documente cu donatii din 1402 si 1409 sub conducerea lui Alexandru cel Bun. Desi a fost extinsa in a doua jumatate a secolului al XV-lea, o alunecare de teren cauzata de inundatii a distrus-o inaintea domniei lui Petru Rares (1527-1538). Ruinele acesteia se afla la 500 de metri de actuala biserica, pe malul paraului Ciumarel.

Manastirea actuala a fost inclusa in Patrimoniul UNESCO in 1993 este formata din sase obiective: Biserica, paraclisul de iarna, clisiarnita, chiliile, zidul de incinta cu turn de colt si clopotnita de la intrare.

In timpul domniei sale, Voievodul Petru Rares a comandat ridicarea bisericilor Probota, Humor si Moldovita, cea din urma fiind construita si pictata in 1535-1537, cu turnuri de aparare care ii ofera aspectul unei fortarete. La vremea respectiva, devenise una dintre cele mai prospere manastiri din zona.

Clisiarnita de iarna care functioneaza ca muzeu a fost ridicata de Episcopul Efrem de Radauti in 1610-1612. Tot el a construit si zidul de incinta cu turn de colt si a adaugat o inscriptie care mentioneaza un incendiu care a deteriorat o parte a monumentului in 1577. Urmele sunt vizibile in picturile murale de pe fatada sudica.

In anii ’60 a avut loc renovarea Manastirii urmata de refacerea picturilor murale in perioada 1998-2002. Pana atunci, ansamblul de cladiri s-a pastrat intr-o forma foarte buna. Structura bisericii este asemanatoare celei de la Humor dar include detalii gotice, specifice mesterilor din Transilvania dar si motive specifice Renasterii. Acestea sunt menite sa impresioneze vizual si sa creeze ideea de grandoare.

Printre scenele pictate pe peretii manastirii se numarao conversatie neobisnuita dintre Iisus si Pilat din timpul Judecatii, inspirata de Evanghelii si portrete ale sfintilor organizate in grupuri, in functie de ierarhia ingereasca.

Asa cum era obiceiul, una dintre cele mai intinse lucrari murale este portretul votiv al Voievodului Petru Rares, ctitorul bisericii care este acompaniat de sotia Elena si de fiul Stefanita, devenit mai tarziu Domn al Moldovei.

Pe langa arhitectura deosebita si picturile aflate in stare impresionanta, Moldovita atrage o multime de turisti prin icoane si obiectele liturgice unice expuse in muzeul de langa.

Biserica „Inaltarea Sfintei Cruci” din Patrauti include unul dintre cele mai autentice portrete ale lui Stefan cel Mare.

Manastirea a fost ridicata in 1487 si face parte din ansamblul Patrauti format din biserica si clopotnita de lemn din 1725. Este cel mai vechi lacas din seria ctitorita de Stefan cel Mare in timpul domniei sale care s-a pastrat in forma initial. La inceput, cladirea era ascunsa intr-o padure insa copacii au disparut iar in jurul bisericii s-a dezvoltat satul Patrauti.

Deasupra usii de la intrare se afla un text in slavona care atesta ctitoria lui Stefan cel Mare: „Io Stefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput a zidi acest hram in numele cinstitei cruci in anul 6995, luna iunie 12”.

Din cauza saraciei, manastirea a fost parasita de cateva ori si a fost atacata de cazaci, tatari si polonezi avand urme de arme pe intrarea in naos. Anii de neglijenta care au urmat au dus la deteriorarea acoperisului si a frescelor care au fost renovate de mai multe ori incepand cu 1711. A fost desfiintata in 1786 cand a inceput ocupatia habsburgica, a fost transformata in biserica parohiala si a ramas la fel pana in prezent. 

Stilul arhitectural este asemanator cu cel al bisericilor mentionate mai sus, este un amestec intre stilul Bizantin, cel Balcanic si influentele Gotice prin ferestrele inalte decorate cu arcuri si portrele specifice vremurilor. 

O parte din picturile murale au fost acoperite cu lapte de var de-a lungul timpului. In proiectul de restaurare din 2003 s-a lucrat intens pentru scoaterea acestora la suprafata.

Portretul votiv al Bisericii Patrauti este o reprezentare a Sfantului Imparat Constantin cel Mare care ii ofera lui Iisus o biserica in miniatura. In urma lui se afla Domnitorul Stefan cel Mare, fiul acestuia, Bogdan, a treia sotie, Maria Voichita si cele doua fiice. 

Specialistii care au comparat portretul lui Stefan cel Mare cu alte picturi din perioada respectiva si cu sculptura aflata in manastirea de pe Muntele Athos, il considera drept una dintre cele mai autentice reprezentari ale domnitorului moldovean.

Biserica „Sfantul Nicolae” din Probota este o capodopera a arhitecturii medievale romanesti. 

De-a lungul anilor, ansamblul manastirii Probota a fost jefuit, ars, abandonat si modificat de zeci de ori. Proiectul de renovare UNESCO din perioada 1996-2001 a scos la iveala silueta medievala eleganta a cladirii, ornamentatia complexa si picturile murale deosebite.

Inaintea bisericii actuale din Probota au fost construite alte doua manastiri, una din lemn si una din piatra, ambele distruse de alunecari de teren intre 1391 si 1500. A doua biserica a fost locul in care Stefan cel Mare a ingropat-o pe mama sa, Doamna Oltea.

In 1527, Voievodul Petru Rares a construit Biserica „Sfantul Nicolae” la 300 de metri distanta de vechea cladire. A gasit un teren sigur si a cladit o necropola domneasca a familiei Rares unde se gasesc mormintele lui Petru Rares, al sotiei Elena Rares si al fiului care l-a urmat pe tronul Moldovei, Stefan Rares.

Pictura murala exterioara si interioara a fost realizata in vremea lui Petru Rares insa numele artistilor nu este cunoscut. 

In 1677, mitropolitul Dosoftei a cedat manastirea Bisericii de la Ierusalim care a instalat un grup de calugari greci care au neglijat cladirea pana in 1863 cand a avut loc secularizarea lui Alexandru Ion Cuza. Grecii au zidit ferestrele gotice, au refacut pictura intr-un stil neorealist si au acoperit o mare parte din frescele medievale. Legile lui Cuza au desfiintat manastirea si au transformat-o in biserica parohiala.

Dintre picturile originale au mai ramas cateva in pronaos si in pridvor. Acestea includ scene din viata lui Iisus, Judecata de Apoi si portretul votiv cu domnitorul Petru Rares, Ilias Rares, mostenitorul tronului, Stefan Rares, viitor domnitor, Doamna Elena si doi copii mai mici: Constantins si Ruxandra. Chipul lui Ilias a fost innegrit in tablou dupa trecerea sa la islamism.

Domnitorului Petru Rares ii este atribuita deseori ideea de a picta 15 biserici din zona Moldovei atat in interior cat si pe exterior. Nu a fost gasita o explicatie documentata pentru aceasta alegere insa picturile au fascinat iubitorii de arta religioasa din toata lumea care vin sa le viziteze. 

Biserica „Sfantul Gheorghe si Sfantul Ioan cel Nou” din Suceava este un exemplu perfect al mostenirii lui Stefan cel Mare.

In 1514, Bogdan al III-lea, fiul mostenitor al lui Stefan cel Mare a comandat o noua catedrala metropolitana pentru Cetatea de Scaun a Sucevei. Domnitorul a decedat in 1517 cand constructia ajunsese la nivelul ferestrelor. 

Piatra de la intrare este datata cu 1522, anul in care a fost finalizata biserica sub domnia lui Stefanita Voda, fiul lui Bogdan. Pictura interioara si exterioara a cladirii au fost realizate sub conducerea lui Petru Rares, in 1534. 

Exemplul dat de Stefan cel Mare prin ctitorirea a 21 de biserici si manastiri i-a inspirat pe mostenitorii sai sa investeasca timp si resurse in construirea ansamblurilor monahale din ce in ce mai impresionante.

In perioada 1898-1910, biserica a trecut prin renovari conduse de arhitectul austriac Karl Romstrofer care a acoperit cladirea cu tigla colorat-smaltuita, a reimprospatat picturile interioare si a tencuit fatada. Acesta a folosit tablouri votive cu bisericile moldovenesti din perioada medievala pentru a reface acoperisul cat mai aproape de forma originala.

Biserica a avut rolul de resedinta metropolitana a Moldovei timp de 150 de ani. Astfel, picturile interioare din 1522 s-au pastrat in stare foarte buna, au fost ingrijite si restaurate de mai multe ori de mesterii vremurilor. Include peste 350 de scene care acopera anul calendaristic cu evenimentele religioase ale fiecarei zile. Inceputul fiecarei luni este marcat prin cate un tablou cu Luna in diferite stadii de evolutie.

Biserica „Sfantul Gheorghe” din Voronet a fost ridicata intr-un timp record pentru epoca medievala: 3 luni si 3 saptamani.

Voronet este cea mai faimoasa manastire din Moldova cu una dintre cele mai vechi biserici pastrate in forma initiala. Este decorata cu picturi murale interioare si exterioare viu colorate care i-au adus renumele de „Capela Sixtina a Estului”.

A fost construita de Stefan cel Mare in 1488 in mijlocul unei vai impadurite. Intre timp, in jurul cladirii au aparut satul Voronet, care a imprumutat numele bisericii, si orasul Gura Humorului.

Manastirea a devenit populara inca din secolele XV-XVIII cand membrii celor mai instarite familii de boieri din Moldova au fost inscrisi in pomelnicul lacasului de cult.

Incepand cu 1490, la Voronet au fost deschise o scriptorie si o scoala de slavonie in care erau educati copiii boierilor pentru a deveni dascali, preoti sau dieci.

Picturile murale din Voronet reprezinta temele regasite in celelalte biserici moldovenesti din patrimoniul UNESCO: cele peste 350 de scene din calendarul religios, Judecata de Apoi, Sfintii Martiri si portrete votive ale clericilor care au investit in dezvoltarea parohiei inaintea ocupatiei habsburgice.

Executia lucrarilor a diferentiat manastirea Voronet de celelalte ctitorii ale lui Stefan cel mare. De la vopseaua primitiva care a rezistat peste 450 de ani la nuantele viu colorate, in frunte cu faimosul „albastru de Voronet” al carui mister ramane neelucidat si pana la introducerea folclorului traditional in scenele religioase, precum arhanghelii care sufla in bucium. Pictura exterioara a fost realizata la un inalt nivel artistic, fiind considerat cel mai reusit exemplu de arta medievala moldoveneasca.

Biserica „Invierea Domnului” din Sucevita este cea mai bine pastrata lucrare de arta medievala din Moldova.

Biserica Sucevita a fost construita dupa 1592 si ctitorita de boierii Movilesti in vremurile Voivodului Ieremia Movila care apare si in tabloul votiv.

A fost pictata intre 1595 si 1596 de Ion Zugravul si fratele sau, Sofronie iar programul iconografic urmarit de acestia este considerat unul dintre cele mai complexe din Moldova medievala. Pe langa imbinarea stilului bizantin cu cel gotic si cu elemente muntenesti, pictorii au introdus teme noi legate de lupta pentru pastrarea credintei ortodoxe in fata atacurilor straine.

Pe langa picturile murale extraordinare, ansamblul monahal include si o arhiva exponate rare: broderii din secolele XV-XVI lucrate cu fir de aur, argint, matase si perle. 

Este cea mai bine pastrata biserica din grupul inscris in Patrimoniul UNESCO, este singura cladire care si-a pastrat intacte picturile de pe peretele Nordic unde este reprezentata scena „Scara virtutilor”. Include contrastul de amploare dintre ordinea ingerilor si haosul iadului.