Florica Prevenda, artist plastic: “Vom deveni din ce in ce mai sofisticati in ceea ce in termeni pragmatici se cheama performanta”
A te adapta dinamicii unei piete cvasi-inexistente in Romania, dar cu repere serioase in afara granitelor este o arta, o arta pe care Florica Prevenda a dobandit-o prin viziunea artistica: anticiparea viitorului. Acum mai bine de douazeci de ani, Florica Prevenda a inceput sa vorbeasca in expozitiile sale despre globalizare, uniformizare, spatiul virtual si comunicare mediata tehnologic: Face without a Face (1997 – 1998), Net People (2000 – 2001), Shadows of the Present (2001 – 2004), Facebook Obsession (2015 – 2016), Efemer (2015 – 2016), Anonymous (2017 – 2018).
Cu lucrari vandute preponderent in Europa si SUA, Florica Prevenda a povestit pentru urban.ro ce a insemnat pentru dumneaei perioada aceasta de restrictii sociale.
Ce a insemnat izolarea pentru dumneavoastra, ca artist plastic, pe fondul crizei pandemice?
Prin profesie, in general, artistul este un solitar, deci presiunea crizei pandemice nu este resimtita atat de represiv cum ar putea sa fie pentru cineva a carui activitate profesionala se deruleaza in spatiul public. Cu toate acestea, izolarea impusa, “distantarea sociala”, inseamna o ingradire a libertatii, o schimbare totala a modului de viata, aceasta ingradire devine frustranta.
Sub aspect profesional, desigur, continui sa-mi desfasor activitatea profesionala asa cum am facut si pana acum, ma refer la lucrul in atelier. Sub aspectul evenimentelor, asa cum stim cu totii, global, toate evenimentele culturale au mult de suferit. In ceea ce ma priveste, tot ce era programat pentru acest an a fost anulat sau amanat pentru viitor, totul sta sub semnul incertitudinii si cred ca va fi nevoie de mult timp pana cand activitatile culturale vor “reveni” la acea normalitate cu care ne-am obisnuit. Oricum, cred ca multe evenimente se vor muta in mediul online. Personal, desi recunosc importanta mediului online, prefer binefacerile contactului direct cu evenimentele culturale.
Sunteti un artist cu 40 de ani de experienta. Ce inseamna online-ul pentru dumneavoastra ca om? Dar ca artist?
Online inseamna ceva la care s-a ajuns si fara de care nu se mai poate trai, face parte din traiul nostru cotidian, profesional. Sub aspect uman, comunicarea online inseamna singuratatea in comunitate, observ ca oamenii petrec o mare parte a timpului online, fie ca este vorba de problemele de serviciu, fie ca este vorba de socializare pe platformele Facebook, Twitter, Instagram, WhatsApp. Incet, incet, oamenii devin consumatori de informatie perpetua, nu intotdeauna utila, nu mai au nici timp dar nici deprinderea de a reflecta la continutul acesteia, la veridicitatea ei. In mare, se produce acea ruptura (nevazuta) de sine, de bogatia interioara cu care fiinta umana este inzestrata, o indepartare de resurse.
Ca artist, fenomenul online m-a fascinat si pe mine la fel de mult ca pe toata lumea, in momentul in care am descoperit binefacerile acestuia, dar am facut acest lucru ca un artist. Folosesc internetul in tot ceea ce tine de gestionarea profesiei, stiu sa folosesc tot ceea ce-mi foloseste profesional in marketing, la comunicare, dar si alte operatiuni strict necesare profesional.
Uitandu-ma acum la Net People, la Shadows of the Present imi spun ca intr-adevar am sintetizat vizual omul actual, am facut acest lucru acum doua decenii. L-am prefigurat in contextul globalizarii generata de internet: obsedat de planificare, strategie, profit, rece, distant, solitar.
De acum 20 de ani, expozițiile dumneavoastră au avut ca temă principală globalizarea și raportarea omului contemporan la aceste timpuri, cu un focus pe dependența de online. Cum ați făcut această trecere spre actualitate?
Dupa caderea „cortinei de fier”, singurul lucru care m-a interesat cu adevarat a fost sa calatoresc, sa vad, sa am dialoguri constructive cu persoane care au trait intr-un alt tip de societate decat cea in care traisem eu.
Concluzia cautarilor mele de intelegere a lumii in care traim a fost aceea ca ne indreptam catre o societate computerizata iar menirea mea ca artist este aceea de a sintetiza acele elemente ce configureaza acea societate si directia spre care se indreapta.
Traind in perioada aparitiei si dezvoltarii rapide a online-ului, am considerat ca acest fenomen este factorul marcant al epocii, cel care va face trecerea spre o alta “lume”, asa am inceput spre sfarsitul anilor ‘90 sa imaginez “Net People”.
Ati vorbit inca din 2000 despre Net People. Cum vedeti acum acesti Net People?
“Net People”, o metafora anticipata a omului actual. Creatorii, in general, sunt cei ce sintetizeaza epoca in care traiesc pentru a anticipa ceea ce urmeaza, au darul de a vedea dincolo de prezent. Cred ca, intr-un fel, am facut acest lucru, la vremea respectiva erau putine elemente care sa prefigureze ceea ce avea sa urmeze, le-am imaginat.
Uitandu-ma acum la Net People, la Shadows of the Present imi spun ca intr-adevar am sintetizat vizual omul actual, am facut acest lucru acum doua decenii. L-am prefigurat in contextul globalizarii generata de internet: obsedat de planificare, strategie, profit, rece, distant, solitar.
Am continuat apoi cu Facebook Obsession, Ephemeral, Anonymous, toate aceste cicluri profesionale fiind metafore plastice ce au problematizat noile aspecte ale evolutiei civilizatiei online si care au dus la o redimensionare socioculturala a omenirii. Gandirea mea plastica a evoluat in acest context.
Intr-o insemnare a dumneavoastra, povesteati despre concluzia cautarilor de a intelege lumea in care traim: “ne indreptam catre o societate computerizata iar menirea mea ca artist este aceea de a sintetiza acele elemente ce configureaza lumea in care traiesc si directia spre care se indreapta”. Incotro ne indreptam?
Incotro ne indreptam? Cred ca vom continua sa mergem “inainte” in sensul ca vom deveni din ce in ce mai sofisticati in ceea ce in termeni pragmatici se cheama performanta. Nu exista domeniu care sa nu fi facut salturi inimaginable. Ne indreptam catre o digitalizare a tot, acest lucru va produce transformari inimaginabile in viitorii ani, sub toate aspectele.
Vorbiti mult despre dialogurile constructive. Cum credeti ca vom mai avea astfel de dialoguri in epoca post-pandemica?
Da, dialogul, in general, este constructiv, iesim din ego-ul nostru, il ascultam pe celalalt, reflectam la ceea ce spune, gandim pentru a-i raspunde, suntem intr-o relatie umana, constructiva. Cred ca epoca pandemica, prin restrictiile ei, ne-a aratat cat de mult ne lipseste apropierea de semeni, am simtit cu totii frustrarea izolarii, lipsa apropierii umane data de “distantarea sociala”.
Cred ca singurul lucru bun din perioada pandemiei a fost faptul ca ne-a dat timp pentru o minima reflectie asupra noastra, asupra a ceea ne lipseste, prinsi fiind in goana nebuna spre acel ceva ce straluceste seducator in fata. Ceva nevazut dar care tine de biologic, de natura, a oprit in loc aproape totoata omenirea. Si aceasta pentru a ne aminti ca trebuie sa ne oprim macar un pic pentru a privi in noi si in jurul nostru si a vedea si acea dimensiune de care ne indepartam din ce in ce mai mult.
Probabil ca in acest fel am putut sa realizam cat de mult ne lipseste comunicarea dincolo de “ecran” si, probabil, vom acorda ceva mai mult timp acesteia de acum incolo. In acest context, probabil vom acorda mai multa atentie naturii si vom incerca sa traim intr-un echilibru asumat cu aceasta.
Ce inseamna viitorul pentru dumneavoastra ?
Viitorul este intotdeauna o proiectie temerara in care omul asumadu-si riscuri, incearca sa-si depaseasca limitele, cred ca este acelasi lucru si pentru mine, dintr-un anumit punct de vedere.
Nimic nu se opreste in loc, omenirea va mege “inainte”, vom deveni din ce in ce mai dependenti de computer, vom pierde multe din abilitatile noastre pentru ca ele vor fi preluate de inteligenta artificiala. Desigur, viata noastra devine mai usoara pentru ca dintr-un click rezolvam imediat o problema, dar aceasta usurinta are un pret. Ca sa nu dau o nota pesimista viziunii mele despre viitor, as vrea cred ca omenirea va regasi acele resurse care vor mentine un echilibru intre virtual si real.
Parcurgand o mare parte din drum, am inceput de ceva timp, sa fac o sinteza reflexiva a ceea ce a fost, a ceea ce este si a ceea ce cred eu ca va fi in viitor, toate acestea intr-un ciclu profesional amplu, care, probabil, va fi gata in anul 2022. Acest proiect dar si un altul pe care il gandesc de foarte mult timp, vor contura acea parte a drumului care este viitorul meu.
Florica Prevenda este unul dintre cei mai inovatori artisti romani din arta contemporana, folosind desenul, pictura, colajul, obiectul, asamblajul ca mijloace de exprimare, dar si juxtapuneri expresive de forme si materiale care problematizeaza identitatea individului in context contemporan: globalizare, uniformizare si spatiul virtual. Formarea profesionala a avut loc la Iasi inainte de 1989, apoi a fost profesor asociat al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti intre 1993 si 1997. Artista s-a afirmat pe plan international, cu expozitii personale si de grup, in Belgia, Germania, Polonia, Canada, Spania, Marea Britanie, Israel, Italia, Olanda, SUA.
