Special Gopo, Serban Pavlu: Imi doresc in continuare sa fac lucruri foarte diferite
Serban Pavlu este unul dintre cei mai buni actori de teatru si film din Romania. Publicul il cunoaste de pe scenele teatrelor, dar si din filmele care s-au bucurat de-a lungul timpului de recunoastere nationala si internationala. Cand a terminat facultatea, 1997, la clasa prof. Alexandru Repan, a fost angajat la Teatrul Bulandra de catre directorul care a fost numit in acel an, Victor Rebengiuc.
Este actorul pe care il intalniti atat in teatrele institutionalizate, cat si in cele independente. Dintre spectacolele in care il puteti vedea, cand acest lucru va fi posibil: “Rata salbatica” (r. Peter Kerek, 2015), “Arta” (r. Cristi Juncu, 2010), “Coriolanus” (r. Alexandru Darie, 2018), “The Sunset Limited” (r. Andrei si Andreea Grosu, 2015), “Demnitate” (r. Ignasi Vidal, 2017), “Despre tandrete” (r. Felix Alexa, 2018) sau “Zadarnicele chinuri ale dragostei” (r. Andrei Serban, 2019).
De-a lungul timpului a fost de multe ori nominalizat la Premiile Gopo, iar in 2013 l-a si castigat pentru Cel mai bun in rol principal din “Toata lumea din familia noastra” (r. Radu Jude, 2012). Il puteti vedea si in serialul “Umbre” (2014 – 2019) de pe HBO, “Tipografic majuscul” (r. Radu Jude, 2020), “Zavera” (r. Andrei Gruzsniczki, 2019), “Meda sau Partea nefericita a lucrurilor” (r. Emanuel Parvu, 2017), “Charleston” (r. Andrei Cretulescu, 2017), “Inimi cicatrizate” (r. Radu Jude, 2016), “Doua lozuri” (r. Paul Negoescu, 2016), “Vara s-a sfarsit” (r. Radu Potcoava, 2016) sau in filme de scurtmetraj, din care aminim: “Afganistanii” (r. Adrian Silisteanu, 2019), “Alice T.” (r. Radu Muntean, 2018), “Kowalski” (r. Andrei Cretulescu, 2014), “Bad Penny” (r. Andrei Cretulescu, 2013) sau in online, in serialul “Discutabil” (r. Vlad Zamfirescu, 2020).
Anul acesta este nominalizat pentru Cel mai bun actor in rol secundar pentru Alex din filmul “Monstri” regizat de Marius Olteanu, realizatorul mai multor filme de scurtmetraj, de fictiune si documentare.
Filmul prezinta o zi din viata a doi tineri casatoriti, pe care societatea si familia ii iubesc atunci cand sunt impreuna, dar ii resping si ii judeca atunci cand sunt pe cont propriu. Rolul pe care il face Serban Pavlu este cu totul deosebit fata de ceea ce a facut pana acum. El este iubitul sotului din film, iar acest lucru a fost o adevarata provocare in a-l realiza.
Cum te-ai simtit in momentul in care ai aflat ca ai fost nominalizat?
Nu pot sa spun ca m-am simtit intr-un fel anume, pentru ca nu mai sunt foarte atent la lucrurile astea. Si nu e un complex de superioritate, doamne fereste, ci pentru ca nu mai are un impact major asupra vietii tale de artist acest lucru. M-am bucurat de aceasta recunoastere a acestui tip de efort pe care il faci in profesia ta, pentru ca este cumva observat. Cred ca despre asta este vorba. Lucru care nu are cum sa nu te bucure. E imposibil sa spui ca nu inseamna nimic. Evident ca inseamna ceva. In primul rand ca oamenii au vazut filmul. Ca de fiecare data cand am fost nominalizat si de aceasta data sunt multumit si bucuros, ca pur si simplu a fost observata munca mea. Cel putin de cei care fac parte din juriu, care au considerat-o interesanta. Asta zic despre senzatia pe care am avut-o.
Daca te intereseaza sa faci un astfel de rol, daca relatia ta cu regizorul este una buna, atunci de ce ai refuza asa a priori. De fapt este vorba despre refuzul a priori: eu nu fac asa ceva
A fost dificil sa te pregatesti pentru rol?
Cu rolul este o poveste intreaga. As fi cel mai mare mincinos sa spun ca mi-a fost usor sau ca am sarit in sus de bucurie cand am citit scenariul. As fi ipocrit sa spun asta. Este o chestie care este tabu la noi. Nu iti este interzisa in vreun fel zona asta. A fost o lectie, in primul rand pentru mine, de toleranta, pentru ca mi-am dat seama ca am o anumit reticenta de a participa la o astfel de secventa. Pana la urma e vorba de o lunga secventa acest capitol central al filmului. Nu e foarte mare, e o secventa pana la urma, dar da, cand mi-a trimis Marius scenariul, am avut o ezitare. Apoi el a insistat, iar la un moment dat eu nici nu cred ca mai doream sa fac chestia asta si ma gandeam ca poate reusesc sa scap.
Esti la prima colaborare cu Marius Olteanu?
Da, este prima colaborare. El a venit la mine si mi-a spus ca l-ar interesa sa joc rolul acesta, moment in care eu am cerut scenariul. L-am citit si am avut o reactie de genul: “aoleu”. Din fericire, si nefericire, a trecut o perioada de timp pana au inceput filmarile pentru ca au fost niste probleme de productie. Acestea nu au mai putut sa inceapa la data propusa si s-au amanat aproape 1 an. Ulterior, el a insistat. Dupa aproape un an, a venit din nou si mi-a spus inca o data ca ar vrea ca eu sa joc acest rol. In acel moment cred ca am analizat lucrurile mult mai atent si mi-am dat seama ca daca exista o reticenta din partea mea, nu este una legata propriu-zis de regizor sau de scenariu, ci de faptul ca acest barbat are o secventa de sex, de sex cu un alt barbat. Si in asta a constat reticenta mea, de fapt.
La noi este primul film de acest gen? Pentru ca in lume, de-a lungul timpului, s-au facut multe filme care au ca tema acest subiect
Da, asa e. Aceasta tema exista in multe filme, dar exista si in viata; iar intrebarile pe care le ridica filmul sunt de viata, in primul rand. Pentru acceptarea rolului, am inceput sa ma chestionez pe mine insumi de ce refuz aceasta idee de a juca asa ceva si mi-am dat seama ca e un fel de frica, de a nu fi privit in vreun fel. Am inceput sa-mi analizez mai bine interiorul si mi-am dat seama ca nu am de fapt, niciun motiv serios sa refuz rolul. Analogia pe care o fac mereu, si care sper sa foloseasca asa ca un exemplu, este faptul ca acceptam foarte usor lucruri care de fapt sunt inacceptabile, vorbesc aici de meseria noastra de actori, ca acceptam lucruri care sunt de complet inacceptabile in viata. De exemplu, cum sunt filmele de actiune cu eroi. Daca un barbat de varsta mea este invitat sa joace un rol in care asasineaza 50 de insi, nu are niciun fel de ezitare in a spune: stai putin ca eu nu vreau sa joc intr-un film care promoveaza tipul asta de violenta. De multe ori, sa fim cinstiti, eroii acestia nu sunt doar personaje negative, desi casapesc in stanga si-n dreapta, ei sunt extrem de iubiti de actori. Eroii fac, din ratiuni nobile, adevarate carnagii pe ecran. Nimeni nu ezita la o astfel de invitatie, desi contractul este interesant, si nu sta sa analizeze ca a omorat 50 de insi in film. Oamenii nu-si pun problema in felul asta. Oamenii, actorii, se gandesc ca asta e o chestie foarte misto, care ii pune intr-o lumina pozitiva, chiar daca sunt un personaje negative. Acest lucru le da posibilitatea de a explora zone pe care nu le-au incercat pana atunci si sunt priviti din start ca eroi, fara sa isi puna probleme de genul ca ei chiar omoara alti oameni. Asta a fost rationamentul care m-a facut sa ma indoiesc de mine insumi si sa spun ca nu-i normal.
Cum a fost filmul primit de public, ce ai simtit la premiera?
Nu e un film de public, nu este genul de film care atrage un public larg. In cel mai bun caz s-ar regasi in el niste oameni care isi pun niste intrebari legate de propriile lor vieti. Nu a fost o reactie de respingere dupa premiera, vorbesc de scenele mele. Nu am auzit, nu am citit si nu mi se pare ca publicul a avut o reactie de respingere violenta. Filmul este dificil si sofisticat si prin restul scenelor. Nu e un film usor de urmarit, este un film care este spus cu o voce foarte speciala, interiorizata, care nu explica foarte multe lucruri.
Este o scena delicata si pentru spectatori, pentru ca oamenii ne stiu pe amandoi si vin sa vada si altceva. Tine de fiecare cat accepta si cat nu sau cat sunt de implicati in acel moment
Cum a fost atmosfera din timpul filmarilor si ce a insemnat aceasta experienta pentru tine?
Relatia de la filmari a fost foarte buna. Pe Judith nu o cunoasteam si nici nu am interactionat cu ea. Singura mea interactiune a fost cu Cristian Popa, care s-a dovedit a fi, si o sa spun razand pentru ca afirmatia are mai multe intelesuri, un partener foarte, foarte misto. E o scena delicata de repetat, de discutat si oricat o citesti la un moment dat trebuie sa incepi sa lucrezi propriu-zis si nu a fost simplu. Nu a fost usor. Nu e o scena care se face usor. Am repetat mult la ea, in diferite etape, adica mult inainte de filmare si aveam nevoie de un partener foarte serios, extrem de atent si extrem de deschis in acelasi timp. Pe mine asta m-a incantat cel mai mult. Cu Cristi Popa m-am inteles fantastic. La fel de fantastica a fost si relatia cu Marius. Am simti cumva ca sunt protejat, chiar daca el urmarea o chestie, pentru ca Marius a venit foarte pregatit intr-un fel, dar nu dornic sa impuna lucruri, ci dornic sa-si expuna viziunea si cumva e foarte reconfortant sa ai de-a face cu un regizor care, asa cum spunem noi actorii, stie ce vrea. Pentru ca la chestiile astea care sunt asa dificile si te pun intr-o situatie in care te simti jenat cand faci lucrurile, daca regizorul incepe cu “hai sa vedem si asa, hai sa vedem si asa”, e foarte complicat. Eu m-am simtit foarte ok. Mi s-a parut ca fac un lucru mai dificil de acceptat. Aici este un aspect pe care poate nu ar fi corect sa il spui ca actor, pentru ca scena nu e o scena atat de dificila psihologic. E un dialog foarte lung. Nu e doar o scena de sex. Exista o scena inainte foarte lunga si foarte interesanta, din punctul meu de vedere. Pentru mine a fost o provocare si mi se pare ca nu este atat de simplu de pus in practica.
Ce altceva iti doresti sa faci, ce tip de roluri ti-ar placea sa incerci?
O alta dorinta a mea, este personala si nu stiu daca din punct de vedere al managementului propriei carierei este bine sau rau, imi doresc in continuare sa fac lucruri foarte diferite. Eu asociez aceasta mobilitate interioara si de ce nu, si exterioara cu meseria asta. Si nu imi doresc sa devin actorul unui singur personaj, nici macar in gluma, sa zic “asta da bine, asta fac”. Si vreau sa fac asta chiar cu riscul de a face lucruri care nu mi se potrivesc. Poate tu dai rezultate foarte bune intr-un singur tip de rol. Eu imi asum acest risc, doresc sa calc si pe unde nu am mai umblat inainte si as fi foarte trist sa raman asa: actorul unui singur personaj. E o dorinta a mea personala.
Imi doresc foarte mult sa joc comedie, de exemplu. Apreciez acest lucru in teatru, si vorbesc de teatrul institutionalizat. Il vad ca pe un mare cadou pe care il face actorului. Faptul ca faci parte dintr-o trupa care face parte din acest tip de teatru, care nu e obligata sa faca compromisuri artistice, tu, actor, poti sa faci o multime de roluri. Faci Shakespeare, Moliere, texte contemporane, faci tragedie sau comedie. Cumva poate sunt influentat de aceasta in meserie si atunci imi doresc sa se intample si in film lucrurile astea. Adica imi doresc foarte, foarte tare.
Charleston 
Meda 
Toata lumea din familia noastra
Ce ai facut in pandemie?
Am stat acasa. Singura problema a fost ca am stat in apartament. Au fost lucruri foarte bune, daca se mai poate spune asa ceva in timp de pandemie. Aveam o lista lunga de recuperari de filme si carti. Chiar aveam nu e o figura de stil. Din pacate nu am putut sa termin tot din lista aia pentru ca in timpul zilei stateam cu cei mici, de dimineata pana seara, si am incercat sa citesc mai mult si sa vad niste filme pe care voiam sa le vad mai de mult si nu reuseam. Pentru ca si acest lucru iti cere un anumit tip de dispozitie, nu e legat neaparat la programul propriu-zis.
In ce o sa te vedem?
Din fericire, am inceput pregatirile pentru un nou film, in regia lui Emanuel Parvu (cunoscut pentru “Meda”, scurtmetraj, 2016 si “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor”, lungmetraj, 2017). Este primul film al lui finanatat de CNC (Centrul National al Cinematografiei). Acum suntem in plina pregatire pentru aceasta filmare care o sa inceapa pe la sfarsitul lui iulie.
De asemenea, ma pregatesc pentru noul film al lui Radu Jude si pentru un nou serial HBO. Se anunta o toamna foarte incarcata. Mi-e teama insa de toata situatia asta pentru ca oamenii nu au luat-o in serios si nu e o reactie ok, pentru ca nu a fost inteleasa aceasta relaxare. Si daca ar fi din nou o situatie de criza ar fi foarte greu de manageriat pentru ca va fi foarte greu sa tii lumea in casa, economia s-ar prabusi, pentru firava noastra productie de film ar fi un deazastru, iar teatrele probabil s-ar inchide de tot. E o situatie foarte delicata. De data asta nici nu mai e vorba de autoritati. Depinde de toata lumea pentru ca oamenii sunt foarte relaxati si nu ne putem baza pe o inteligenta colectiva.
Umbre 
