Special Gopo, Catalina Mihai, castigatoarea premiului Tanara Speranta 2020: “Mi-ar placea mult, mult de tot sa fac filme”
Actrita Catalina Mihai a fost nominalizata anul acesta, la doua categorii ale premiilor Gopo: Cel mai bun rol principal pentru Heidi, din filmul omonim, si Tanara speranta, pe care l-a si castigat.
“Heidi” este regizat de Catalin Mitulescu, cunoscut pentru “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” (2006), “Dincolo de calea ferata” (2011) sau scurtmetrajul “Trafic” (2004) cu care a castigat “Palme D’Or” in cadrul Festivalului International de Film de la Cannes.
Filmul, cu premiera mondiala in cadrul selectiei oficiale a celei de-a 25-a editii a Festivalului International de Film de la Sarajevo, spune povestea unui agent de politie, ajuns in pragul pensionarii, Mihai Visoiu, interpretat de Gheorghe Visu. Acesta are misiunea dificila de a gasi doua fete care trebuie sa depuna marturie intr-un proces de trafic de persoane si crima organziata.
Una dintre fete este de negasit, insa pe cealalta, Heidi, o tanara abandonata intr-o retea de prostitutie, o gaseste foarte repede. Agentul, Nea Misu, trebuie sa depaseasca toate limitele si sa o convinga pe tanara sa colaboreze cu politia.
Filmul a avut 10 nominalizari la Gopo si o castigatoare: Catalina Mihai.
“Heidi” a fost cea mai frumoasa intamplare din viata mea
Cine este Catalina Mihai? Si cum a ajuns sa faca actorie?
Nu imi place sa dau definitii asupra identitatii mele, dar pot sa va impartasesc cateva dintre poreclele pe care le-am primit de-a lungul timpului: “titirez atomic”, “cocaina” sau “scandal”.
Contrar aparentelor, sunt un om foarte timid care incearca sa-si umple nesigurantele cu tot felul de siretlicuri prin care sa para stapan pe sine. Nu exista un motiv pentru care sa fi ales actoria, cel putin nu la vremea aceea, cand facultatea de teatru era cea de-a sasea optiune din lista mea de preferinte.
A fost cea mai frumoasa intamplare din viata mea, cred. In afara de lungmetrajul “Heidi”, care este si singurul in materie de film, am jucat in “Martiri”, regia Vlad Massaci, la Teatrul Mic, “Descult in parc” si in “Loochy si Moochy”, ambele regizate de Andreea Vulpe si “Tartuffe” in regia lui Horia Suru.
Cum te-ai simtit cand ai aflat ca esti dublu nominalizata la Gopo?
M-am simtit de parca cineva, undeva in universul acesta, tine foarte mult la mine. Binecuvantata, cred ca este cuvantul.
Povesteste-ne putin despre rolul Heidi. Ti s-a parut greu sa il faci?
Nu a fost greu… Mai degraba dificultatile cu care am avut de-a face au venit ca o consecinta a faptului ca a fost prima experienta cinematografica pentru mine si multe lucruri imi erau necunoscute. Heidi este o pustoaica cu un fel de destin tragic care-si cauta o punte de salvare. Este, de fapt, produsul nefericit al unei lumi croite stramb din care nu reuseste sa scape. A fost interesant sa ma familiarizez cu acest tip de a exista, total strain mie, si sa incerc sa inteleg mecanismele de functionare ale unei vieti care n-are nimic de-a face cu confortul vietii pe care eu am trait-o. A fost foarte fain sa lucrez cu toti oamenii.
Acum ca esti oficial “tanara speranta” cum crezi ca vor decurge lucrurile?
Incerc sa nu-mi fac asteptari foarte mari, dar nu pot sa neg faptul ca mi-ar placea mult, mult de tot sa tot fac filme.
Am scos premiera la “Tartuffe”, in primavera anului acesta, acum urmeaza sa iasa la lumina un spectacol de impro, ”Meciul de comedie”, regizor – antrenor Dragos Muscalu
Esti proaspat angajata intr-un teatru de stat. Cum este noul statut, ce proiecte ai?
E un confort psihic urias sa fii angajat, care lasa loc capacitatii de a fi productiv. Nu ma refer la acel gen de confort care ar putea impiedica actul artistic, cat mai degraba, acel gen care-l propulseaza.
Directorul teatrului, Erwin, cum ii spunem noi, face o treaba foarte faina, iar felul in care se constituie echipa, nu poate da nastere decat la proiecte de care sa ne fie drag. Am scos premiera la “Tartuffe”, in primavera anului acesta, acum urmeaza sa iasa la lumina un spectacol de impro, ”Meciul de comedie”, regizor-antrenor Dragos Muscalu, dupa care reluam ”Doi tineri din Verona”, regia Alexandru Mazgareanu. Bref, ma bucur mult sa fiu parte a acestei echipe.
Esti la master actorie UNATC. Dintre colegii de generatie, cu cine ai lucrat si cu cine iti doresti sa lucrezi?
Am lucrat cu majoritatea colegilor mei si nu pot sa spun decat ca ar fi fain ca toti cei care merita, sa-si gaseasca un locsor in aceasta lume artistica, in care e foarte greu sa supravietuiesti.
Esti atrasa mai mult de film sau de teatru? Ce ti-ar placea sa faci in viitorul apropiat
Am facut atat de putin din amandoua, incat mi se pare prematur sa-mi pot da cu parerea. Ma arde foarte tare sa mai joc intr-un film, acum.
Care este marele rol la care visezi?
Pai, in ceea ce priveste filmul, poate inca nu s-a scris scenariul care sa contina rolul la care sa pot visa, iar in materie de teatru, pana de curand, am vrut mult sa joc Viola, din “A douasprezecea noapte”, pentru simplul fapt ca voiam sa joc un baiat. Dar acum fac bufonul Speed, in “Doi tineri de Verona” si poate c-am sa-mi potolesc setea de-a juca contra-emploi-uri totale. As vrea sa joc Cehov. Orice.
Ce ai facut in timpul pandemiei?
Am petrecut 24/24 de ore cu iubitul meu, am tocit Netflixul, am citit, am plans, m-am jucat cu pisicile, am inceput sa-mi exersez franceza, am cantat, am dansat si apoi am mai plans un pic.
Ce iti place sa faci in timpul liber?
Sa conduc, sa inot, sa beau sprit pe malul marii, sa citesc, sa scriu jurnalul, sa petrec timp cu familia mea sau pur si simplu sa am parte de dupa-amieze lenese, intr-un hamac, in care sa ma uit la copaci.