Centrul Bucurestiului ascunde foarte multe comori care merita explorate, mai ales daca sunteti in cautare de locuri racoroase de unde sa lucrati peste zi. Urban.ro s-a oprit la Curtea Scoalei, o gradina de vara care se afla in zona Icoanei, pe strada Scoalei nr.8.

Spatiul este generos si foarte aerisit, iar umbra copacilor din curte, precum si pozitionarea pe o strada fara trafic, poate transforma Curtea Scoalei intr-un loc pentru biroul mobil pe placul tuturor. Gradina este un spatiu fara pretentii, cu personal prietenos si decor boho chic, care da senzatia de intimitate, dar totodata de spatiu prietenos. Scaunele, canapelele improvizate, pernele si hamacele sunt disponibile fara rezervare in prealabil pe timp de zi.

Unele seri au program artistic, cu teatru, muzica live sau DJ sets, programul fiind anuntat pe pagina de Facebook a Curtii Scoalei.

Meniul este orientat spre bere artizanala, sirop cu sifon, prosecco si cinzeci, insa exista o rulota cu street food in curte, iar cand aceasta nu este deschisa, se poate comanda mancare de la alte restaurante care ofera de luat acasa.

• 

• 

• 

O plimbare prin Bucurestiul de altadata in zona Icoanei aduce povesti care te trimit in acele timpuri

Amplasarea in zona Icoanei a Curtei Scoalei vine cu povesti de odinioara, dintr-un Bucuresti unde spatiul aferent acum zonei Icoanei era un maidan din care izvora un parau denumit „Bucurestioara” sau „Bucurestianca”, parau care a fost astupat prin mai multe lucrari care s-au facut intre anii 1832-1846.

Candva, zona era la periferia Bucurestiului si era evitata de locuitorii Capitalei, fiind un focar de epidemii de friguri si angina difterica. Astfel, pentru a improspata aerul infectat, solutia municipalitatii a fost infiintarea unei gradini publice, cu ajutorul horticultorului Louis Leyvraz, in 1873. Dupa deschiderea parcului Gradina Icoanei, au fost demarate si lucrarile de canalizare a zonei, iar orasul a inceput sa se dezvolte si in zona de nord.

Unu dintre cei mai cunoscuti jurnalisti de la inceputul secolului trecut, Constantin Bacalbasa, descria locul drept o „gradina de margine de oras, unde se faceau petreceri, unde mergea lumea sa chefuiasca, unde se intalneau amorezatii si unde cantau printre tufisuri lautarii”.