Maratonistul Alexandru Corneschi antreneaza amatori care vor alerga 31 de ore nonstop: Nu incepi cu „pot si eu foarte mult”, ci cu „pot si eu”
Inceputul de septembrie aduce la Bucuresti una dintre cele mai populare curse de alergare din lume – The Speed Project.
The Speed Project este un proiect care a inceput in 2014, o cursa unde alegatori amatori sau profesionisti isi depasesc limitele. Pâna anul trecut, competiția avea loc in US. Participanții alergau din Los Angeles (California) pâna in Las Vegas (Nevada) pe o distanța de 340 mile (aprox. 550 kilometri) in echipe de câte 6, in stafeta.
Dat fiind contextul actual la nivel global, organizatorii au creat ediția The Speed Project Do It Yourself (TSP DIY). Pentru prima data, pe 5 si 6 septembrie, sportivii din intreaga lume vor parcurge cursa in locuri diferite in lume. Obiectivul TSP DIY – acumularea a unui numar cat mai mare de km in 31 de ore si 15 min
Maratonistul Alexandru Corneschi, singurul roman care a alergat pana in prezent la cursa The Speed Project, antreneaza anul acesta una dintre cele doua echipe de amatori din Romania care care vor alerga in Bucuresti si imprejurimi.
Cu ajutorul lui Alexandru, am intrat putin in culisele pregatirii pentru alergari de anduranta, de la partea mentala pana la cea fizica, pentru sportivii amatori. Am vorbit insa si despre cat de grav a fost ca un sportiv de talia lui, care se pregatea pentru Olimpiada, sa se opreasca in izolarea din pandemie de la orice antrenament. E o lectie si despre cat de mult au fost afectate corpurile noastre, doar ca nu suntem atat de constienti de efecte ca un sportiv obsnuit sa fie mereu atent la corpului lui.
Ce implica antrenamentul pentru o astfel de cursa de aproape 500 de km. Cum te pregatesti?
Pe langa partea de pregatire fizica cu siguranta vine si antrenametul psihic. Bariera intre a aduce la sfarsit aceasta cursa si a te opri e acolo unde cedezi psihic. De asta cred ca cel mai bun antrenament pentru aceasta cursa este cel psihic, sa fii tare mental, sa fii puternic si sa treci peste oboseala.
Dar ce faci, vorbesti cu tine in timp ce alergi, dupa 1h -2-3 ceva?
Nu stiu daca ti se pare amuzant, dar pentru mine in momentele respective am o singura vorba: “hai Gogule, hai ca se poate”. Vorbesc cu mine si ma incurajez si de foarte multe ori functioneaza.
Tu care faci de foarte multa vreme atletism si deja ai parte de pregatire mentala foarte buna, stii cum sa intri in mindsetul de “se poate”. Dar cum facem noi, care obosim pana ajungem in parc, sa ne formam acest mindset de “pot si eu foarte mult”?
Nu cred ca omul de rand ar trebui sa se gandesca ca “pot si eu foarte mult”, cred ca primul pas ar trebui sa fie cu “pot si eu”. Trebuie in foarte scurt timp sa isi faca o analiza a pregatirii fizice si a pregatirii psihice si sa isi dea seama la ce nivel se afla. Prima bariera e destul de mica de trecut, – “pot si eu” – dar cu siguranta daca va face un pas dupa aceasta bariera va fi mult mai usor in a alerga mai mult. Multi alergatori ies din casa cu gandul de a alerga 5 km-10 km sau un semi-maraton sau un maraton, dar pentru primele antrenamente este foarte important sa iesi afara, sa faci 1 tura de bloc, 2 ture de bloc, saptamana viitoare sa faci 3 ture de bloc, si atunci usor- usor intervine si progresul si o sa ajungi la scurt timp si la distanta dorita.
Cum se va desfasura aici in Bucuresti, cursa The Speed Project Do It Yourself_Romania? Pentru ca 500 de km inseamna din Bucuresti pana la Cluj.
Nu vor fi chiar 500 de km. Distanta aceasta a fost acoperita in Statele Unite. Cursa traditioanla este o cursa cu doar doua reguli: startul sa fie din Los Angeles iar linia de finish sa fie in Las Vegas si a doua regula este ca echipa sa fie formata din 4 baieti si 2 fete. Astea sunt singurele reguli din cursa, iar in Bucuresti, daca nu se poate pleca din punctul A in punctul B, atunci s-a luat recordul traseului de anul trecut de 31h si 15 min si echipa va alerga 31 de ore.
Avem doua trasee facute in Bucuresti si in jurul Bucurestiului. Unul este pe timp de zi care are 60 km, iar unul este pe timp de noapte, aproximativ 17 km.
Echipa noastra este formata din 4 baieti si doua fete, iar eu sunt antrenor. Anul trecut am alergat in cursa traditionala in Statele Unite, sunt singurul roman care a alergat pana in prezent in aceasta cursa si am zis ca ar fi nedrept sa alerg cu ei in echipa, desi mi-as fi dorit foarte mult.
Asa ca am sa-i sustin de pe margine, am sa fiu cu bicicleta pe langa ei, cu sfaturi, o sa le dau bidon de apa cand va fi nevoie, am sa fiu in echipa de suport pe toata distanta cursei.
Am citit despre cursa ta din America si spuneai ca a insemnat si o pregatire logistica foarte importanta. Ce insemna pregatirea logistica? La ce se refera?
La cursa din Statele Unite totul a fost centrat pe cei 6 alergatori, dar in spatele celor 6 alergatori a existat o echipa sa zicem de aproximativ 30 de oameni, de la nutritionisti la medici, am avut psiholog pe tot parcursul cursei, am avut si inainte o pregatire foarte buna. Soferii care au fost alaturi de noi au fost tot alergatori din comunitatea din Los Angles si asta a contat foarte mult in momentele foarte grele; in toiul noptii sa te trezesti in mijlocul desertului si sa vezi ca un om, care este la volanul masinii suport, stie sa te incurajeze si stie sa iti zica acele 2 cuvinte care te ajuta sa treci peste noapte.
Cum arata un exercitiu cu psihologul? Ce va spune?
Prima intâlnire fizica cu echipa am avut-o in Berlin si am avut niste antremante si niste intalniri, niste discutii libere in care ne-am spus fricile fiecaruia si una dintre fricile mele cele mai mari era sa alerg singur, noaptea prin desert. Desi nu am mai alergat pana acum in desert, singur noaptea, dar ma gandeam ca oare ce-am sa fac daca am sa fiu singur in desert si am sa alerg.
In timpul cursei, cu cateva ore inainte de start, au venit antrenorii si ne-au zis ca avem o portiune de 12 km de alergat singuri prin desert, unde nu poate veni masina de suport sa stea langa noi si singurul om pe care l-au pus sa faca lucrul asta am fost eu …
Ce emotionant, ce dovada de incredere…
Da. Pot sa spun ca in clipa aia mi-am spus ca fac parte dintr-o echipa, ca trebuie sa fac lucrul acesta si nu am avut nicio secunda de ezitare cu toate ca, cu ceva timp inainte, am zis ca asta este frica mea. Trebuia sa dam totul ca echipa pentru acest rezultat si a decurs totul neasteptat de bine.
E foarte important ca cei 2 km pe care vrei sa-i faci in parc, dupa job, sa ii faci corect, sa stii cum sa calci, sa stii cum sa respiri si sa poti duce efortul la bun sfarsit cum trebuie, fara dureri de spate, fara dureri de genunchi.
La sfarsit nu erai mandru putin de tine?
Da, am fost foarte mandru pentru ca a fost cea mai grea parte de pe tot traseul. Noi faceam schimburi o data la 2 minute, alergam 2 minute, schimbam omul, mai stateam 4 minute, cat faceau ceilalti 2 alergatori din echipa, Dar partea de desert a fost o portiune de 12 km pe care am acoperit-o singur.
Am avut un antrenor alaturi care a facut traseul inainte, stia foarte bine traseul si nu a vrut sa ma lase singur, pentru ca nu stiam exact pe unde sa o iau, pentru ca nu era sursa de lumina, nu era drum marcat, pur si simplu eram in mijlocul desertului.
Si acum cand ii antrenezi pe acesti oameni, care nu sunt ca tine alergatori de performanta, cu ei ai facut genul asta de discutie, de pregatire psihologica?
Intr-adevar ei sunt alergatori amatori si nu pot spune ca am pus o presiune foarte mare pe ei pentru ca imi dau seama ca nefacand acest lucru de performanta le este destul de greu sa iasa din zona lor de confort, cu toate ca vor fi nevoiti sa iasa din acea zona (rade) pentru ca niciunul dintre ei nu a mai facut o asemenea cursa. Am avut o discutie cu ei. O fata din echipa a zis ca ii e foarte frica sa alerge noaptea prin oras si am incercat sa-i explic ca nu are ce sa se intample. I-am zis ca “stai linistita ca pe timp de noapte voi fi eu cu bicicleta sau, daca nu voi fi eu, va fi un voluntar in permanenta langa voi” si atunci a zis ca “perfect, e foarte bine ca nu as vrea sa alerg singura prin oras”.
Ai zis candva ca un om obisnuit care se apuca de alergat are nevoie de un antrenor profesionist acreditat si medic care sa-l vada. Partea cu antrenorul e evidenta, pentru ca noua ni se pare tuturor ca putem sa alergam- cum o fi, dar alergam- , dar medicul de ce?
Primul pas ar trebui facut la un medic care stie sa citeasca o analiza medicala. Am intalnit persoane care au probleme cu inima, nu au activitate fizica absolut deloc, mananca foarte gras, stau foarte mult la birou si se trezesc ca au un coleg de birou care alearga semi marathon si vor si ei care pana la 40 de ani nu a facut un pas de alergare sa alerge, se duc in parc si dupa 1 km li se face rau si lesina. Pentru un om care nu a facut efort fizic, 2 minute de efort fizic hai sa zicem ca nu pot fi fatale, dar e mult mai sigur daca are acceptul medicului.
Pe partea de antrenor… poate multi dintre ei se gandesc ca “nu am nevoie de antrenor pentru ca nu vreau sa fac sport de performanta”. Dar e foarte important ca cei 2 km pe care vrei sa i faci in parc, dupa job, sa ii faci corect, sa stii cum sa calci, sa stii cum sa respiri si sa poti duce efortul la bun sfarsit cum trebuie, fara dureri de spate, fara dureri de genunchi.
Este foarte importanta tehnica de alergare si asta o spun si eu ca sportiv de performanta ca sunt foarte putini oameni care au habar cum sa antreneze un atlet de performanta sau cum sa antreneze un alergator amator. Si e destul de rau pentru noi ca tara.
Dar tu de ce te-ai apucat de atletism? Cum ai ajuns? Pentru ca faci de mic
Da, de 15 ani, de jumatate de viata eu sunt in alergare. Am inceput ca tot copilul in fata blocului, nu aveam nicio idee ca as putea face vreun sport de performanta. Tatal meu este imobilizat in scaun cu rotile, de cred ca tot 15-16 ani si el m-a vazut si mi-a zis: “ma, tu nu vrei sa te duci sa faci un sport in cadru organizat?” Si eu nu voiam sa schimb colectivul de colegi asa brusc dar pana la urma m-a luat sora mea, mai mare cu 6 ani, si m-a dus la Liceul Sportiv.
Pe viitor, acum sigur e pandemie, competitiile sunt super restranse sau cu reguli multe. Dar in 2021 ce vrei sa faci din punct de vedere al alergarii?
Ca sa fiu sincer e destul de incerta treaba pe viitor pentru ca anul acesta pot spune ca ar fi fost anul meu de varf, asa mi l-as fi dorit eu. Am fost 2 luni jumatate in cantonament in Portugalia, am plecat inainte de Craciun si am venit in a doua parte a lunii februarie, Eram cu gandul pentru proba de maraton si cu gandul la Olimpiada din 2020 care a fost amanata. Am venit in tara, am mai stat o saptamana acasa si am intrat in pandemie, toata pregatirea a picat.
Si ce-ai facut pe perioada aia? Ai stat in casa tot timpul?
O sa fiu sincer si spun ca a fost cea mai dificila perioada din cariera mea de sportiv.
A fost foarte greu mental sa stiu ca nu pot sa fac miscare. Eu eram obisnuit sa ies minim o data pe zi la antrenament, eu de obicei fac 2 antrenamente pe zi, iar in perioada cand am stat acasa, reuseam sa ies o data la 3 zile din casa si sa dau cateva ture de bloc. Am avut dureri de cap insuportabile, dureri articulare de la stat in casa, 2 luni de pauza nu a fost bine deloc. Am zis ca orice s-ar intampla nu am sa mai fac pauza asa de mare niciodata.
Echipa antrenata de Alexandru Corneschi ia startul in competitia The Speed Project Do It Yourself_Romania, sambata 5 septembrie la ora 14.00 din piata Enescu.
