Alimentatia intuitiva este un concept aparent nou, dezvoltat de doua dieteticiene din Statele Unite, Evelyn Tribole si Elyse Resch, pentru a ajuta oamenii sa se vindece de efectele secundare ale dietelor repetate. In 1995, au publicat prima lor carte despre acest subiect, Intuitive Eating – A Revolutionary Anti-Diet Approach, dupa ce si-au urmarit propriii clienti experimentând ceea ce o mare parte din cercetarile disponibile spun ca este aproape inevitabil: recâstigarea greutatii pierdute in timpul dietei.

Deseori, acestia experimenteaza „rezistenta la dieta”, care se manifesta prin rigiditate crescuta la alimentele considerate bune sau rele, restrictii ce conduc la excese, reducerea increderii in sine in privinta alimentatiei, convingeri precum „nu merit mâncarea”, retragere sociala si scurtarea duratei episoadelor de dieta.

Ne nastem cu capacitatea naturala de a ne alimenta intuitiv. Bebelusii plâng, manânca, dorm, plâng si cer de mâncare doar când le este foame din nou. Copiii isi echilibreaza in mod natural consumul alimentar de la o zi la alta, manânca doar când le este foame si se opresc când simt satietate. In unele zile manânca mult, in altele abia se ating de mâncare. Pe masura ce cresc, in viata copiilor apar tot felul de reguli si restrictii alimentare, si astfel, ajungem ca pâna la vârsta adulta sa ne pierdem abilitatea de a intui nevoile alimentare are organismul nostru. Invatam sa terminam tot din farfurie, sa nu ne „lasam norocul in farfurie”. Invatam ca desertul are rol de recompensa, si ca ne poate fi luat daca ne purtam neadecvat. Ni se spune ca anumite alimente sunt bune pentru noi, iar altele ne fac rau, determinându-ne sa ne simtim bine cu noi insine atunci când mâncam anumite alimente, dar si sa ne simtim vinovati când le mâncam pe cele considerate rele.

Persoana care manânca intuitiv face alegeri alimentare fara sa se invinovateasca sau sa aiba dileme, onoreaza senzatia de foame, respecta sentimentul de satietate si se bucura de placerea de a mânca.

Cei care se alimenteaza intuitiv isi dau permisiunea de a mânca orice doresc fara sa se simta vinovati, se bazeaza pe semnalele lor interne de foame si de satietate, si au incredere in corpul lor pentru a le spune când, ce si cât sa manânce. Putini dintre noi, insa, suntem imuni la judecata si vina când vine vorba despre alegeri alimentare, deoarece in societatea actuala, exista o multime de reprezentanti ai „politiei alimentare”.

Alimentatia intuitiva inseamna, de fapt, conectarea naturala cu nevoile de hrana ale corpului, abilitate pe care majoritatea oamenilor moderni au pierdut-o din cauza concentrarii atentiei in exterior, a presiunilor sociale, a vietii traite pe pilot automat, marketingului agresiv, etc. In prezent, avem nevoie sa reinvatam cum sa fim in contact cu propriul corp, sa descifram mesajele de foame, satietate si satisfactie pe care el le transmite, si sa avem incredere in el.

Un aspect important al metodei alimentatiei intuitive este permisiunea neconditionata de a mânca, da! Insa aceasta nu se refera la exces, ci la permisiunea neconditionata de a mânca cu curiozitate si fara judecata, ceea ce ne ofera oportunitatea de a invata cum sa facem pace cu mâncarea, sa eliminam puterea emotionala a alimentelor ” de speriat” si sa traim siguranta in raport cu toate alimentele.

Alimentatia intuitiva nu se reduce la mâncam când ne este foame si ne oprim atunci când suntem plini. Autoarele metodei au elaborat 10 principii ale alimentatiei intuitive, care lucreaza in simbioza, iar pentru a imbratisa acest stil de viata, este necesar sa intelegem fiecare principiu in parte. 

Cele 10 principii ale alimentatiei intuitive

1. Respingerea mentalitatii dietelor

Orice mica distragere a atentiei catre o noua dieta formidabila ne indeparteaza de la redescoperirea alimentatiei intuitive si a beneficiilor sale.

2. Onorarea senzatiei de foame

Ignorarea primului semnal biologic al corpului conduce la senzatia de foame excesiva, moment in care toate bunele noastre intentii, de a mânca constient, in cantitate moderata, devin irelevante. 

3. Pace cu mâncarea

Mâncarea este aliatul, nu dusmanul nostru. Când suntem in razboi cu mâncarea si ne spunem ca nu avem voie sau nu trebuie sa mâncam un anumit aliment, dam nastere sentimentului intens de deprivare, care se transforma in pofte de necontrolat.

4. Alungarea politiei alimentare

Aceasta este adânc inradacinata in psihicul nostru si ” ne amendeaza” la fiecare aparenta abatere de la regulile nerezonabile pe care cultura dietelor le-a creat.

5. Descoperirea factorului de satisfactie

Japonezii au intelepciunea de a pastra placerea ca unul dintre obiectivele lor de viata sanatoasa. In cultura dietelor, deseori trecem cu vederea placerea si satisfactia experientei culinare.

6. Onorarea senzatiei de satietate

Placere si satisfactie, dar nu exces. La jumatatea mesei, o pauza in care observam gustul mâncarii, mirosul si textura ei, dar si nivelul senzatiei de foame din acel moment, este binevenita.

7. Gestionarea cu blândete a emotiilor

Primul pas in acest sens este recunoasterea faptului ca restrictiile alimentare pot determina pierderea controlului, care se manifesta si prin alimentatia pe fond emotional. Mâncarea nu rezolva problemele, ci le poate chiar inrautati. In final, este necesar sa ne confruntam cu sursa emotiilor respective.

8. Respectarea propriului corp

Sau acceptarea amprentei genetice. Este firesc sa ne acceptam masura de la pantofi si nu ne asteptam ca ea sa scada, insa este dificil sa ne acceptam conformatia corpului. Este greu sa respingem mentalitatea dietelor daca suntem critici si nerealisti cu dimensiunile sau forma corpului.

9. Miscarea – Schimbarea perspectivei

Deseori, privim miscarea doar ca pe o modalitate de ardere a caloriilor. Daca ne concentram asupra modului in care ne simtim in timpul exercitiilor fizice de orice fel, sansele de a ne misca cu placere cresc.

10. Onorarea sanatatii – Nutritie blânda

Este important sa ne amintim ca nu ne imbolnavim brusc daca ne rasfatam cu o prajitura sau o inghetata, in timp, conteaza ceea ce mâncam constant. Progresul, nu perfectiunea este ceea ce conteaza.