Astazi marcam 149 de ani de la nasterea Reginei Maria a Romaniei, una dintre cele mai influente femei din istoria Romaniei.

Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha s-a nascut pe 29 octombrie 1875, intr-o familie de duci (tatal sau a fost duce de Edinburgh, iar mama sa fiica a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei), si a intrat in istoria Romaniei odata cu casatoria cu Ferdinand I in 1892, mostenitorul tronului Romaniei, fiind regina a Romaniei intre 1914-1927 si participand actv la recunoasterea internationala a Romaniei mari, ca un ambasador rafinat dar foarte  hotarat.

A fost o femeie care a spus intotdeauna lucrurile pe nume, care a fost cu mult inaintea timpurilor sale ( a fost prima figura regala care a pozat pentru o reclama, la parfumul Budoir creat special pentru Domnia Sa), dar a avut si o viata de familie incercata din cauza relatiei cu fiul sau – Printul Carol – aflata intr-un conflict continuu.  

Printul Carol a devenit Carol al II-lea Rege a Romaniei in 1930 si a abdicat in 1940, lasandu-l la conducerea tarii pe fiul sau de doar 5 ani, Regele Mihai (care evident avea un consiliu care conducea tara).

Viata Reginei Maria a fost documentata intr-un film cu imagini de arhiva, dar si intr-un film artistic – care romanteaza o parte din evenimente, dar va poate oferi detalii din epoca si o intelegere a ceea  ce a insemnat  forta acestei femei intr-o vreme in care “feminismul” nici nu era definit.

Anul trecut a fost lansat podcastul „Regina Maria – fapte si vorbe”, o mini-serie audio in 5 episoade. A fost realizat de istoricul Mihaela Simina si imbina doua componente de continut interconectate: citate (inclusiv inedite) care apartin Reginei Maria a Romaniei si evocari ale unor intamplari si evenimente in care Regina a fost implicata.

Cele 5 episoade se afla pe platformele principale de podcasting si pe canalul oficial de YouTube al HISTORY Channel Romania si evoca momente importante din viata Reginei Maria, de la copilaria sa la momentul in care a ajuns in Romania, evidentiind detalii inedite despre prezenta istorica a Reginei la Conferinta de Pace din Paris, precum si momentele grele ale Razboiului, consemnate de aceasta in bine-cunoscutele sale jurnale. Mini-seria conchide cu detalii din culise mai putin cunoscute de la ceremonia Incoronarii de la Alba Iulia.

In tara noastra sunt publicate mai multe carti cu insemnarile si povestile sale. Gasiti o sellectie mai jos.

Iata cateva dintre cele mai emotionante ganduri ale Sale asa cum apar in cartile publicate in Romania.

„Da, e intotdeauna uimitor felul in care niste femei superioare devin niste sclave ale unor barbati mai putin valorosi decât ele, pe care ii adora. Uneori totusi se intâmpla si invers.”

„Oamenii nostri politici inca nu sunt pregatiti sa se sacrifice pentru cauza comuna. Sunt zile când mârsavia omeneasca in general, si a guvernelor si administratiilor in particular, ma izbeste cu o putere coplesitoare si imi da impresia ca toate eforturile noastre sunt in van.”

„Refuz sa ma las infrânta sau sa ma simt infrânta pâna nu mi s-a smuls si ultima farâma de speranta.”

„Dumnezeu intotdeauna ma ajuta când incep sa mi se goleasca mâinile.”

„In anii durerii am invatat sa ma rog. Un gând frumos poate fi ca o biserica in care omul isi odihneste sufletul.”

„Nimeni nu e judecat pe drept cât traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avânt: mai târziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.”

„Toata viata am fost puternic inzestrata cu darul milei, ceea ce a fost la temelia tuturor faptelor mele, ceea ce lamureste amestecul de putere si de slabiciune ce se razboiesc in mine ca doua fiinte vii. De multe ori, mila m-a ratacit, m-a facut sa comit greseli izvorâte din slabiciune si m-a ispitit sa fiu iertatoare in clipe când neinduplecarea ar fi impiedicat mult zbucium in viitor si multa neintelegere.”

„Nu cred ca si-a mai ridicat vreodata o regina glasul ca sa spuna adevaruri atât de cumplite si de fatise, care nu se pot spune decât atunci când privesti moartea in fata si ai de gând sa-i tii piept eroic, fara sa clipesti si fara sa te sinchisesti de tortura inceata a agoniei.”