Elevii de la trei clase de la Liceul teoretic Sfanta Maria din Galati au realizat un proiect in Scoala Altfel care e demn de exercitiile marilor muzee de arta din lume.

Sub indrumarea profesoarei Otilia Machedon, copiii au vazut picturi din mai multe perioade, s-au gandit care dintre ele are ceva din personalitatea lor si au incercat sa le adapteze in fotografii.

Si-au implicat familiile, prietenii, si-au fotografiat animalele de casa, au cautat povesti care sa li se potriveasca si a rezultat un proiect absolut spectaculos pentru care merita felicitati din inima.

Povestea de mai jos este despre cum omul sfinteste locul, despre cum prin joaca, dar cu responsabilitate, te poti apropia de mari opere arta, poti invata despre ele si iti poti deschide mintea catre noi perspective.

Urban.ro a stat de vorba cu doamna profesoara Otilia Machedon, care preda limba engleza la liceul Sfanta Maria din Galati, profesoara care a fost initiatoarea proiectului.

“Anul trecut Scoala Altfel ne-a prins tot in pandemie, a fost undeva in luna aprilie.  Cu clasa la care sunt diriginta am adaptat tot ce gandisem inainte si am facut o prima etapa, un prim nivel al acestui proiect. Acum am implicat trei clase, cate una din a X-a, XI-a si a XII-a, toate de filologie…

Anul trecut n-au fost spectaculoase rezultatele dar, de la un an la altul, iti perfectionezi metodele si anul acesta am luat-o treptat. Mi-am dorit sa gasesc o activitate sa le facilitez intalnirea lor cu arta. N-am stat foarte mult impreuna online pentru proiect: i-am invitat la un tur, ideea era sa-i fac curiosi, apoi ei trebuiau sa caute. Voiam doar sa apas pe un buton sa le trezesc apetitul si sa-i motivez.”

Doamna profesoara spune ca o parte dintre lucrari i-au schimbat pur si simplu parerea despre unii dintre elevi care poate nu performau foarte bine la engleza, dar care s-au implicat si au gasit solutii si justificari foate frumoase pentru proiectele lor.

“S-a schimbat relatia cu ei dupa acest proiect. Le-am spus ca sunt geniali si ca sunt foarte mandra de ce au facut. Fiecare copil are o legatura a lui emotionala cu invatarea, cu scoala, cu multe alte lucruri si nici nu m-am asteptat la unele executii. Au fost cazuri cand – la prezentarea rezultatului final- mai mult am vorbit noi, ceilalti care ne uitam la lucrari si ii feliciam pe cei care lucrasera…

Una dintre fete, Daria, a ales sa reinterpreteze un costum folosindu-se de harte igienica, un proiect in care s-a implicat toata familia. Ne-a explicat ca ea este voluntara, activa, dinamica si nu s–ar fi regasit intr-o costumatie cu dantele, evantai. Ne-a spus ca ea poate transmite la fel de multa energie si autoritate si cu interpretarea ei in tablou. Apoi ne-a povestit ca a lucrat impreuna cu mama ei, cum portocaliul care se vede e o geaca intoarsa pe spate, cum avea evantai acasa, dar a preferat pamatuful.

Aceeasi lucrare a fost reinterpretata si de Julia si rezultatul e foarte diferit. Julia e mai melancolica, mai meditativa si parca si tabloul e in alta dinamica.

Cand ma uit la lucrari imi transmit si alte lucruri despre elevi. Si am vrut sa le arat copiilor ca asta e arta, interpretarea diferita, si asta e legatura noastra cu arta.”

„Suntem la un liceu care nu e cotat cel mai bun din Galati. Si ma doare eticheta pe care o are asupra elevilor nostri pentru ca le rapeste din increderea in sine… Vreau sa va spun ca eu as fi fost foarte mandra de copiii acestia si daca lucrurile nu ieseau asa de frumos.”

Demersul doamnei profesoare Machedon e insa pe mai multe nivele, e dincolo de a invata ceva in scoala, e si despre incredere si despre a fi mandru de ceea ce poti face tu, prin propriile forte.

“Suntem la un liceu care nu e cotat cel mai bun din Galati. Si ma doare eticheta pe care o are asupra elevilor nostri pentru ca le rapeste din increderea in sine… Vreau sa va spun ca eu as fi fost foarte mandra de copiii acestia si daca lucrurile nu ieseau asa de frumos.

Am discutat ca multe dintre lucrari sunt realizate cu secole in urma si legatura cu marile arte e uneori greu de realizat; chiar si cu literatura, cu muzica clasica. Lumea iti pune o lucrare in fata si tu trebuie sa ai o parere, sa emiti ceva, si te simti dintr-o data ca esti prost, ca nu stii ce sa spui. Si am zis sa le dau incredere si sa invatam sa trecem peste lucrul acesta.

Imi doresc ca atunci cand se termina pandemia sa aiba o alta deschidere pentru acest gen de experienta. Sper ca n-o sa mai evite un muzeu cand vor putea sa calatoreasca, sper ca nu li se va mai parea plicticoasa aceasta activitate, poate se vor opri mai cu interes la un articol despre arta pe care-l gasesc pe internet…”