Liviu Pintileasa: “Ma bucur de fiecare clipa pe scena, de parc-ar fi ultima inainte de o noua inchidere”
Este actor al Teatrului de comedie din Bucuresti, unde poate fi vazut in Don Juan (regia Andrei si Andreea Grosu), Mult zgomot pentru nimic (regia Andrei Serban) Nunta lui Krecinski (Regia Mihai Bendeac), Revizorul (regia Horatiu Malaele).
A facut facultatea la Iasi in aceeasi generatie cu Marius Manole, Florentina Tilea, Emilian Oprea si a jucat la inceputul carierei alaturi de ei la Teatrul Maria Filotti din Braila ( “Plaja”, “Adam Geist” )
Face parte din grupul de actori care au avut norocul sa fie intre primii in cei cu spectacol ales pentru a fi jucat acum cand teatrele si-au reluat activitatea.
Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei.
Spectacolul Don Juan care poate fi vazut la Teatrul de Comedie pe 6 februarie (bilete aici ), iar Liviu Pintileasa a fost nominalizat la premiile UNITER in 2018 pentru cel mai bun actor in rol secundar pentru acest pectacol.
E regizat de Andrei si Andreea Grosu cu care Liviu a mai lucrat, la unteatru, si in Livada de visini, La tiganci, Un tramvai numit dorinta, Road trip- Autobahn
Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?
Am avut ceva emotii in septembrie, cand am jucat primele spectacole dupa cele cateva luni de ratacire prin arta bricolajului. De cateva luni, ma bucur de fiecare clipa pe scena, de parc-ar fi ultima inainte de o noua inchidere. Mi-e teama sa nu devina obisnuinta apasatul asta tot mai des pe butonul de inchis/deschis.
„Sper sa fi invatat cate ceva din pauza asta, dar teama mi-e ca nu voi fi nici mai talentat, nici mai destept si nici mai fericit decat “inainte”. „
Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?
Mi-a fost foarte dor si n-am spus-o-n gura mare de teama patetismului si a ipocriziei. Mi-a prins foarte bine pauza asta care m-a trezit din goana nebuna catre un “nu stiu ce” din teatru. Mi-au lipsit emotiile si oamenii din teatre.
Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?
A fost o perioada buna sa descopar si sa-mi “slefuiesc” cateva mestesuguri, in afara celui teatral, cum ar fi: tamplarie, zidarie…asta ca si o plasa de siguranta in cazul in care teatrul va deveni amintirea unor vremuri bune in care oamenii aveau nevoie de “impreuna”.
Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?
Sunt intr-o perioada de fragila imunitate, dupa ce am castigat o carantina de 2 saptamani, pozitiv fiind. Port masca, ma dezinfectez ingrijorator de des si imi asum riscuri pentru ca-mi vreau viata inapoi (in teatru).
Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?
Nevoia de mai multe repetitii va fi compensata de entuziasmul revenirii.
Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?
Sper sa fi invatat cate ceva din pauza asta, dar teama mi-e ca nu voi fi nici mai talentat, nici mai destept si nici mai fericit decat “inainte”.
Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?
Cum as putea sa aleg un spectacol, cand toate vor sa se joace, sa fie vazute? As fi crud si mult prea subiectiv. E-asa furtuna-n mine, ca le-as juca pe toate intr-o clipa
