Florentina Tilea este o actrita care joaca de peste 10 ani constant pe scenele mici sau mari ale Teatrului National din Bucuresti.

Dupa ce si-a luat licenta in actorie la Iasi, s-a mutat la Sibiu si a jucat la Teatrul National „Radu Stanca” din 2001 pana in 2007 unde a excelat in doua roluri pentru care a primit nominalizari la UNITER: Polina din „Pescarusul” regizat de Andrei Serban si Profesoara Coreut din „Vremea dragostei, vremea mortii”.

Colaborarea profilica cu Andrei Serban a dus-o pe scena Teatrului La Mama din New York unde a jucat-o pe „Chita” in „Deadly confessions’.

In 2008 a jucat la Odeon si la Tony Bulandra din Ploiesti iar din 2009 joaca constant la Teatrul National in spectacole precum „Romeo si Julieta”, „Regele moare”, „Omul care a vazut moartea”,”Intre noi totul e bine” si premiera de anul trecut din timpul pandemiei – „Jurnal de Romania. 1989”.

De-a lungul timpului, si-a imprumutat vocea Printesei Tiana din varianta dublata a animatiei „Printesa si Broscoiul” de la Disney sau in „Ralph rupe internetul” si „Mulan”. A jucat rolul Saftitei din „Morometii 2” si a avut aparitii episodice in serialele „Triplusec” si „Octav” de la Pro TV.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului?

Nu am emotii mai mari decat la un spectacol obisnuit. Inca din facultate profesorii nostri, actori dragi si apreciati, Cornelia Gheorghiu si Emil Coseru, ne-au pregatit psihic si pentru „statul pe bara”. Da, exista perioade mai grele in viata unui actor cand nu joci sau nu repeti si atunci trebuie sa fii pregatit sa astepti, sa inveti sa astepti. Lectia asta s-a lipit bine de mine.

Unii abandoneaza ori pierd lupta cu ei si cu timpul, ceilalti acumuleaza iar la intoarcerea pe scena pot fi chiar mult mai buni. Conteaza ce faci cand astepti.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Mi-a fost dor de scena, dar nu prea. N-am prea avut timp sa mi se faca dor.

Din fericire fac parte dintre actorii care au jucat toata vara datorita scenei in aer liber de pe TNB, am avut si cate 3 spectacole pe saptamana. Am scos o premiera, „Jurnal de Romania” al lui Carmen Vidu, un proiect drag mie, perfect adaptat vremurilor. Apoi am jucat si in sala in toamna, am repetat la alte proiecte in vreo 2-3 reprize, la unteatru si la TNB, am jucat la „Zilele Unteatru in aer liber”, am filmat tot cu Carmen Vidu pentru filmul „Jurnalul unei Revolutii” deci nu a fost o pauza foarte… „intensa”. Mi-a prins bine. Cred ca am invatat din perioada asta cate ceva. Sa pretuiesc timpul si sa-l folosesc pentru mine si cei dragi.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

De protejat, cred ca nu prea poti. Jucam un spectacol in 7 personaje pe o scena foarte mica, la Sala Pictura din Teatrul National. Nu ai cum sa tii distanta de 1 metru si 30 de centimetri intre oameni, nici nu poti adapta spectacolul intr-un spatiu atat de mic, doar sa dai replicile din culise. Nu pot decat sa sper si pentru binele lor, ca cei 5 actori cu care joc in perioada asta, care au peste 65 de ani s-au si vaccinat.

Stiu ca sindicatul actorilor din TNB a cumparat teste rapide asa ca mergem asa inainte.

Pentru „Jurnal de Romania” nu-mi prea fac griji, este sala mare a teatrului, intram pe rand pe scena, suntem doar 4 actori. Abia astept spectacolul. 

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Depinde de spectacol. La „Jurnal de Romania” pe care abia l-am scos va fi o readucere aminte de cateva ore, la fel si cu „Omul care a vazut moartea” care are peste 250 reprezentatii la activ. Nu mai am ce sa mai repet, il stiu si-n somn. Vor fi repetitii mai scurte. Dar TNB-ul are montari foarte grele, cu distributii mari. Acelea au nevoie de multe repetitii si chiar daca nu se pune inca problema sa le jucam acum, din cauza restrictiilor impuse, s-au planificat repetitii.

Crezi ca actorii se vor bucura mai mult pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Nu stiu cat se vor bucura. Din pacate frica de imbolnavire ne va lua multora din placerea de a fi zilele astea pe scena pentru ca suntem foarte expusi. In acelasi timp, altii care imuni, da, topaie de fericire. Este o binecuvantare sa-ti faci meseria din placere. Pandemia asta a fost o experienta personala pentru fiecare si cred ca fiecare va iesi diferit si modificat din tornada asta.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Joc cu mare placere „Jurnal de Romania” . Este un proiect de suflet, nascut dintr-o necesitate personala a fiecarui artist participant, o necesitate a istoriei si a teatrului deopotriva, o ocazie de a fi aproape de ai mei in vremurile astea dure. Ce poate fi mai minunat decat sa-ti vezi familia in proiectii enorme pe scena mare a Teatrului National cand nu i-am mai imbratisat de peste un an!

Astept cu mare drag spectacolele de la unteatru, „Proof” si ” La  tiganci” ale  Ioanei si Andrei Grosu pentru ca-mi sunt dragi de nu mai pot. Imi lipsesc.

Teatrul National Bucuresti se redeschide din 5 februarie. Ion Caramitru, Oana Pellea, Mihai Calin si Tania Popa se reintorc pe scena.