In decursul a doi ani Marian Olteanu s-a intalnit de doua ori cu textul lui Shakesspeare „Romeo si Julieta”; mai intai pentru o intr-o versiune scenica a lui Victor Ioan Frunza unde a fost un cetatean oarecare, apoi intr-o versiune in care joaca rolul principal al indragostitului, in regia Lilianei Pana.

A absolvit masterul la UNATC in 2016 iar un an mai tarziu a fost distribuit in trei spectacole ale Teatrului Mic, acolo unde va reveni pe scena in „Mama” in regia Nonei Ciobanu. Tot la Teatrul Mic mai joaca in „Desteptarea primaverii”, „Apa Vie” si „Anul disparut. 200/7” in regia Anei Margineanu.

In completarea unui trio de roluri scrise de Shakespeare, la Excelsior l-a jucat pe Lysander din „Visul unei nopti de vara” in regia lui Vlad Cristache, la Metropolis l-a jucat pe Curio in „A douasprezecea noapte” in regia lui Victor Ioan Frunza.

A dansat in spectacole de coregrafie semnate de Andrea Gavriliu si Lorette Enache iar recent l-ati vazut in serialele „Vlad” de la Pro TV si „Sacrificiul” de la Antena 1 acolo unde a jucat rolul lui Sorin in 39 de episoade.

Pe marele ecran a aparut in „Alice T” in regia lui Radu Muntean, „Inimi cicatrizate” in regia lui Radu Jude si productia internationala „Dragonheart Vengeance” care a fost filmata in Romania.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului?

Singurul lucru pentru care am emotii este ca mi-am cam iesit din ritm, dar stiu ca o data ce voi reincepe sa joc o sa redescopar meseria asta, sperand s-o fac mai bine ca inainte. Cand joci cu sala injumatatita sau cu 30% din capacitatea ei parca iti vine mai greu sa convingi ca actor. Sa fii scos din ritm si totusi sa livrezi la fel de bine asta pare a fi cea mai mare provocare. Trebuie privita situatia asta dintr-un alt unghi ca sa faca sens.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Bineinteles ca mi-a fost dor. Am simtit dorul de scena ca si cum mi-as fi pus in stand by cel mai bun prieten. De fiecare data cand ajung in situatii putin mai dificile in viata mea privata, traiesc mai mult momentele de respiro din spectacole. Cel mai mult imi lipseste acea stare speciala de a fi pe scena alaturi de colegii mei cu care comunic dincolo de text.  

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Deja repetam la teatru cu masti pastrand distanta necesara, iar la spectacol am inteles ca vom fi testati inainte, asadar sper sa fim cu totii negativi in urma testului. Se repeta cu o frana de mana trasa, iar la repetitii e necesar sa dai mai mult ca in spectacol; simt ca ne aflam intr-un proces in care la urma vom iesi mai uniti pentru ca avem cu totii un punct comun de “suferinta”. Vom fi mai bine pentru ca alta varianta nu avem. 

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Nu e nevoie de repetitii lungi si interminabile pentru reluarea unui spectacol. Cred ca o saptamana de repetat zilnic e deajuns. Toate spectacolele sunt inmagazinate in tine undeva, trebuie doar sa dai praful la o parte.

Crezi ca actorii se vor bucura mai mult pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Sunt convins ca ne vom bucura de fiecare clipa in fata publicului, dar aici personal nu vreau sa pic in capcana de a juca mai mult decat permite textul sau povestea. Cred ca dupa aproape un an, intre public si actori se va trai un entuziasm; probabil o sa se aplaude foarte mult indiferent de calitatea spectacolului. #dedor

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Imi doresc sa joc in toate, dar simt ca e neaparata nevoie de „Apa Vie” acum. Pur si simplu te bucura spectacolul asta, te face sa zambesti si cred ca de asta avem nevoie, sa zambim sub masca.