Ana Bianca Popescu este unul dintre putinii artisti romani al carui talent a propulsat-o sa joace intr-o parte din cele mai apreciate musical-uri create in ultimii 10 ani.

Imbinarea cu succes a actoriei si a cantatului este una destul de rara pentru teatrul romanesc, iar Bianca a devenit cunoscuta drept protagonista unor productii precum „We Will Rock You” care s-a jucat 2 seri la rand la Sala Palatului, „Sunetul muzicii” de la Opera Comica pentru Copii sau „Fecioarele noastre grabnic ajutatoare” de la Excelsior.

Provine dintr-o familie in care mama este artist liric la Opereta si a crescut in lumea spectacolului in care muzica, dansul, costumele, teatrul si interactiunea cu publicul sunt lucruri obisnuite. Insa in fiecare interviu, asa cum veti putea citi si mai jos, declara despre cat de importante sunt disciplina pentru munca si respectul pe care trebuie sa le ai cand esti actor.

Dupa ce si-a luat doctoratul in „Arta Actorului” la UNATC in 2014, Ana Bianca Popescu a castigat premiul UNITER pentru debut cu rolul Fata din spectacolul „Numele” in regia lui Vlad Cristache. Si are inca o nominalizare UNITER in 2017 pentru rolul Luka din „Soldatul de ciocolata sau Armele si omul” in regia lui Andrei Serban.

Este ceea ce lumea teatrului numeste „actor fetish” al lui Razvan Mazilu care a distribuit-o in doua din cele mai dorite roluri pentru un iubitor de musical: Maria din „West Side Story” si Maria din „Sunetul muzicii”.

In perioada urmatoare, va avea o noua premiera in regia lui Razvan Mazilu – opereta „Maria de Buenos Aires” pentru care repeta din luna octombrie si invata pasi de tango argentinian. La Teatrul Mic o puteti vedea in „Cantareata cheala”, „Mama” si „Legaturi primejdioase”.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

• 

• 

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului?

Am emotii numai cand ma gandesc. E ca atunci cand esti copil si stii ca vine ziua ta si iti astepti cu nerabdare cadoul. Cel putin la mine asa se intampla, imi bate inima tare, imi simt stomacul gol, imi transpira mainile de pe acum. Dar, Doamne, cat de mult am asteptat sa vina acest moment! 

Ti-a fost dor de scena? Cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Mi-a lipsit viata in teatru, aici ma refer la repetitii, la cabina mea, la ritualul de dinaintea fiecarui spectacol, de oboseala dulce de dupa spectacol, de glumele din culise, efectiv de timpul petrecut in scena si pe langa scena, alaturi de „oamenii mei”, asa imi place sa le spun atat colegilor, cat si echipei din jurul teatrului. Iar dorul a aparut imediat, pentru ca dintr-o data am avut foarte mult timp liber, coplesitor de mult si asta m-a dezorientat, nu stiam ce sa fac. Cred ca pauza asta, daca a avut ceva bun a fost ca m-a invatat sa pretuiesc mai mult ce am, sa nu ma mai plang de oboseala, de una, de alta si sa fiu fericita ca sunt pe scena si am publicul in fata.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Repet cu masca, ma spal pe maini de cate ori pot sau folosesc dezinfectant (desi m-am saturat sa am pielea uscata), mi-am limitat viata sociala, practic sunt la teatru si acasa, cu prietenii vorbesc prin video-call sau la telefon, pe ai mei ii vad mai rar, vreau sa-i protejez cat pot, merg cu masina si pe jos si ma testez periodic. Nu e usor, e frustrant, dar  imi doresc ca repetitiile si spectacolele sa se desfasoare in conditii cat mai sigure. Imi spun mereu ca nu o sa mai dureze mult si ca o sa revenim la normal, am incredere.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Absolut. Vom avea pentru fiecare spectacol cateva zile de repetitii. Avem nevoie sa ne amintim, sa ne acordam unii cu altii, sa ne punem corpul si vocea la treaba. O sa fie usor, stim ce avem de facut. E ca mersul pe bicicleta, daca nu ai folosit-o mult timp te dezechilibrezi putin la inceput, dar dupa doua ture imediat prinzi gustul.

Crezi ca actorii se vor bucura mai mult pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Vom fi recunoscatori ca ne putem face meseria, ca putem in continuare sa transmitem emotie publicului. Au fost momente in aceasta perioada in care m-am gandit „oare ne vom mai intoarce vreodata?”. Si inca o data spun, pe langa bucuria care va fi cu siguranta, cred ca ar trebui acum sa fim mai constienti de ce inseamna sa fii actor, sa fim mai responsabili, mai seriosi si mai disciplinati cu profesia noastra.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Sunt atat de „nejucata” incat imi doresc sa joc in toate. Imi e dor sa joc „Legaturi primejdioase”, „Cantareata cheala” , „Sunetul muzicii”, „We will rock you”, „Fecioarele noastre grabnic ajutatoare”, „Apa vie”, le-as aminti pe toate, dar nu vreau sa exagerez.

Incepand cu luna octombrie, am inceput repetitiile la „Maria de Buenos Aires”, in regia lui Razvan Mazilu. A fost ceva la care n-am indraznit sa visez, dar drepturile de autor s-au cumparat inainte de lockdown, iar in momentul in care restrictiile s-au relaxat, am inceput sa lucram. Este incredibil, ii multumesc lui Dumnezeu si lui Razvan pentru  sansa de a fi protagonista uneia dintre cele mai renumite operete compusa de Astor Piazzolla pe libretul lui Horacio Ferrer. Ma bucur sa fiu alaturi de domnul Gheorghe Visu care ma fascineaza cu fiecare repetitie si alaturi de care este atat de usor si frumos sa joci, si de Lucian Ionescu, colegul, prietenul si vesnicul meu partener. Nu pot sa ma abtin sa nu spun pentru a mia oara cat de provocator si minunat este sa lucrez cu Razvan Mazilu, care desi ma cunoaste atat de bine, mereu ma pune sa scot altceva la suprafata, alta energie, alta emotie,alta nuanta. Este extraordinar, un talent. Am vrut sa povestesc putin de aceasta bucurie a mea. Spectacolul va avea premiera la mijlocul lunii februarie, la Teatrelli si imi doresc sa-l jucam mult de acum incolo.