Nascuta in Piatra Neamt in anul Revolutiei, Alina Petrica face parte dintr-un grup restrans al generatiei de actori tineri, multivalenti care si-au exprimat talentul printr-un amestec de teatru, musical si coregrafie. 

A absolvit masterul in Arta Actorului la UNATC si Scoala de Arta din Bucuresti la sectia de Improvizatie Jazz si a debutat in productia „West Side Story” in regia lui Razvan Mazilu unde a avut rolul Anitei. Ulterior, a devenit una dintre preferatele regizorului si s-a facut remarcata prin roluri in musical-urile „Cabaret Noir” pus in scena la Teatrelli si „Fecioarele noastre grabnic ajutatoare” de la Teatrul Excelsior.

In 2017 a fost nominalizata la UNITER pentru rolul Aglaja din spectacolul cu acelasi nume dupa Aglaja Veteranyi, conceptul si coregrafia apartinand lui Stefan Lupu. Dupa premiera acestui spectacol la Centrul Cultural Balcescu, artista a devenit angajata a Teatrului Mic.

Alina este unul dintre exemplele de artisti romani indragostiti de arta spectacolului, iar o dovada e si rolul principal in „Alice in Tara Minunilor” de la Circul Metropolitan din Bucuresti pe care l-a jucat din 2018.

La Teatrul Mic mai joaca in „Mama” in regia Nonei Ciobanu – in care o puteti vedea pe 26 februarie, „Nevermore” in regia lui Dragos Galgotiu, „Apa Vie” in regia lui Stefan Lupu si in „Desteptarea primaverii” regizat de Vlad Cristache.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului?

N-as putea spune ca am emotii in legatura cu asta. M-am intors la treaba de ceva timp si ma simt destul de pregatita. Daca e ceva care sa-mi dea emotii ar fi faptul ca inca persista o stare de incertitudine in ceea ce priveste functionarea teatrelor in perioada asta. Nimic nu e sigur, iar masurile luate de autoritati fata de functionarea teatrelor si a sigurantei personalului artistic si tehnic sunt precare. Aici am emotii, da. Mi-e dor de scena, mi-e dor de public, dar imi doresc foarte tare sa ne putem mentine sanatosi.

„Sper ca perioada asta complicata sa ne fi umanizat si mai mult, desi tot contextul asta in care inca ne aflam parca a luptat impotriva firii omului care are nevoie de a face parte dintr-o echipa, de a fi in contact cu oameni apropiati, de a nu fi temator.”

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

O perioada nu mi-a fost dor. Pentru ca o perioada lunga din anul ce tocmai s-a incheiat am trait cu totii intr-o atmosfera de frica si incertitudine. Dar usor, usor am invatat sa traim cu asta si ne-am adaptat cum am putut. Am avut norocul sa pot repeta la teatru in perioada asta, asa ca nu am stat prea mult timp departe de scena. Dar, da, mi-e dor de spectacole cu public in sala. Mi-e dor de starea aia de normalitate in care treaba mea sa fie doar calitatea spectacolului in care joc. Mi-e cel mai dor de cum functionau lucrurile inainte, dar acolo nu stiu cand si daca ne vom intoarce. 

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Repet cu masca. Incerc pe cat posibil sa limitez contactul fizic cu colegii mei de scena, dar munca noastra se bazeaza mult pe contact fizic, asa ca ne supunem cu totii unor riscuri. Din luna februarie ne reluam activitatea, vom incepe sa jucam si sper foarte tare sa putem fi testati inainte de spectacole. Noi asta am cerut, macar cei din distributie sa fim testati toti, inainte sa luam contact cu publicul. 

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Nu cred. Noi am fost extrem de activi la Teatrul Mic, pe toata perioada pandemiei. Am facut foarte multe lucruri in mediul online, sunt saptamani bune de cand repetam la scena, asa ca suntem destul de pregatiti.

Crezi ca actorii se vor bucura mai mult pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Sper ca da. Sper ca perioada asta complicata sa ne fi umanizat si mai mult, desi tot contextul asta in care inca ne aflam parca a luptat impotriva firii omului care are nevoie de a face parte dintr-o echipa, de a fi in contact cu oameni apropiati, de a nu fi temator. Dar ce stiu sigur e ca ne vom face treaba cat mai bine.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Nu am un spectacol preferat. Si chiar daca as avea, contextul actual a obligat conducerea Teatrului Mic sa aleaga din toate spectacolele pe care le putem juca, spectacole cu distributii mai restranse, ca sa se poata mentine o atmosfera cat de cat sub control in perioada asta. Din pacate, tot ce am trait si inca traim ne-a facut sa gasim solutii pentru “cum sa ne putem face treaba”, si asta a restrictionat destul de mult universul artistic al teatrului. Tot ce imi doresc este sa revenim la normal, incet dar sigur, gasind solutii si protejandu-ne sanatatea.

Pana una alta, va asteptam la teatru. Teatrul Mic incepe sa joace, in luna februarie ne puteti vedea la cele doua sali, Sala Studio din strada Gabroveni si la sediu din strada Constantin Mille.

Iar la mijlocul lunii februarie voi avea o premiera la Teatrul Dramaturgilor Romani, alaturi de Lari Giorgescu, intr-un spectacol semnat de Gigi Caciuleanu. Va astept la teatru.