Antoaneta Cojocaru este actrita cu studii in dans si in muzica, si ati putut-o vedea in spectacole la Teatrul Bulandra, Teatrul National, Teatrul de Comedie, Teatrul Metropolis, Teatrelli.

Printre regizorii cu care a colaborat in teatru se numara: Ion Cojar, Catalina Buzoianu, Silviu Purcarete, Alexandru Darie, Gigi Caciuleanu, Alexander Hausvater, David Esrig, iar in film: Mircea Danieliuc, Tudor Giurgiu, Cornel Mihalache, Alexandru Maftei.

Cand spectacolele se vor relua la putere maxima va putea fi vazuta la Teatrul Bulandra ( „Oscar si Tanti Roz”, „Coriolanus”), la Teatrul Dramaturgilor („Mazurka”), la Teatrelli ( „Oxygen”) si la Opera Comica pentru Copii ( „Gulliver”, ” Peter Pan”, ” Micuta Doroty”,  „Gala de musical”, „Salonul de musical”)

In timpul perioadei de pandemie a construit patru spectacole noi difuzate online, ultimul fiind lansat chiar pe 25 decembrie.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Foarte mari, chiar. Dar sunt fericita si aceasta fericire e suficient de mare pentru a-mi da curaj. Sunt curioasa sa aflu cum ne-am schimbat si unii si altii, ce nevoi avem acum si ce emotii va avea si publicul la intâlnirea noastra, pentru ca si asta conteaza. Cred ca va fi ca o saritura de pe o trambulina uriasa; elanul e totul pentru ca zborul sa fie inalt si ne vedem bucurosi la aterizare.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult? 

Desi am jucat si am repetat când si cum s-a putut, deci nu pot spune ca am fost tot timpul departe de scena, mi-au lipsit antrenamentul specific, programul de repetitii, discutiile despre teatru si roluri, adrenalina si a fost greu ca nu am putut sa imi folosesc creativitatea la cotele mele obisnuite, care sunt neobisnuite de fapt.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Am vazut multe filme, am fost la muzee, am urmarit spectacole online, am construit proiecte pentru online, am tinut legatura mai relaxat cu familia si cu prietenii, am citit, m-am plimbat mult, am plecat din Bucuresti, am facut miscare…. Lucruri de care, intr-o masura mai mare sau mai mica, ne-am agatat cu totii probabil…. Nu pot zice ca nu m-am imbogatit facând toate acestea. M-am ocupat mai mult decât de obicei de sufletul meu, am facut ordine si mi-am formulat idei si planuri despre cum as vrea sa continui de aici inainte.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Teleportata fiind in alt film, in alta viata, mi-am dat seama ca e cel mai bine sa descopar aceasta noua viata. (Spun teleportata pentru ca eu pe 8 si 9 martie 2020 am jucat si pe 10 s-au inchis teatrele.) Am imbratisat orice idee sau propunere care a venit spre mine si asta m-a ajutat, categoric, m-a facut sa imi depasesc limite, idei preconcepute poate. Dar au fost si zile in care mi-a fost teama si am stat mai prost cu rabdarea, zile in care mi s-a parut ca societatea se schimba in rau, ca ne pierdem empatia, respectul, ca incapacitatea de solutionare corecta e o mare problema la noi…. Dar si atunci a functionat sa imi aduc aminte lucruri simple, cum ar fi ca acestei etape ii va succeda alta, ca dupa rau vine bine, ca nu suntem singuri si ca cel mai tare conteaza ce sadim acum in noi si in jur!

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Pe lânga protectia divina de care sunt convinsa ca am parte, in general sunt un om atent, responsabil si grijuliu. Artistii trebuie sa aiba grija de multe lucruri ce tin de sanatatea fizica si tot timpul, nu doar când sunt pe scena, asa ca aceste mijloace de protectie noi sunt doar câteva in plus, pe care le-am invatat de multa vreme pe dinafara. Fiind o meserie atât de expusa, din timpul facultatii ni se tot repeta cât de tare conteaza sanatatea ca sa o poti practica, iar acest lucru ne pâlpâie mereu undeva in minte. Pe de alta parte, este o meserie care are o doza de altruism inclusa, asa ca ar fi ridicol sa transform aceasta grija intr-o obsesie pentru propria persoana. Artistii sunt obisnuiti cu respectarea regulilor in general, asa ca teatrul este unul dintre cele mai sigure spatii. Personal, o sa incerc sa ma protejez si de confuzie, de agresivitate, de lipsa credintei si de lipsa iubirii, tot in contextul acestei pandemii.

Dupa o pauza atât de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

In cazul spectacolelor care impun o anumita tinuta sau performanta, da, si joc in câteva de acest fel. ☺️

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Da! Nu stiu ce voi simti detaliat, dar ce stiu sigur este ca eu voi fi fericita sa joc! Si sper sa reusesc la rândul meu, sa fac publicul fericit, pentru ca fericirea este o stare de gratie.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Toate. Pentru ca teatrul vindeca si innobileaza sentimente si intâmplari comune.

Dar asa s-a ales, ca primul spectacol in care voi juca acum sa fie „Sa vorbesc cu tine”, o comedie romantica de Ana Maria Bamberger, in regim streaming, intr-o varianta work in progress chiar de Dragobete, pe 24 februarie, difuzat pe platforma celor de la Streamerse (bilete aici : https://streamerse.net/event/sa-vorbesc-cu-tine ). Apoi voi continua cu „Oxygen”, in sala de la Teatrelli, aproape de Ziua Femeii, pe 7 martie, o poveste de dragoste hardcore, care se va juca dupa o pauza de 1 an si doua anulari, datorate starilor de urgenta si alerta. 

O sa fie frumos.