Victor Bucur este absolvent al Facultatii de Teatru din cadrul Uiversitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”, specializarea Arta actorului mânuitor de papusi si marionete, dar si al Facultatii de Teatru din cadrul Universitatii „Spiru Haret” Bucuresti, specializarea Arta actorului.

A colaborat cu  Teatrul National „I.L. Caragiale” Bucuresti („Chicago”), Teatrul National „Mihai Eminescu” Timisoara („Anna Karenina”, „Frumoasa si Bestia”, „Maria de Buenos Aires”), Teatrul de Opereta si Musical „Ion Dacian” Bucuresti („Fantoma de la Opera”, „Rebecca”, „Romeo si Julieta”). 

A colaborat cu importanti regizori, printre care Alexander Hausvater, Cristian Pepino, Ada Lupu, Razvan Mazilu, Miklós-Gábor Kerényi, Attila Beres, in roluri ce i-au pus in evidenta policalificarea artistica: actor, cântaret, dansator, papusar. 

Este doctorand la UNATC „I.L. Caragiale”, pregatind o teza intitulata Arta actorului muzical, coordonata de prof.univ.dr. Ludmila Patlanjoglu si asistent la cursul de Arta actorului de Commedia dell’Arte sustinut la anul II Master de prof.univ.dr. Mihai-Gruia Sandu. 

Victor Bucur este coordonatorul proiectului „Next to Normal – (A)normal”, fiind protagonist si regizor al musicalului realizat de Asociatia CREAS in parteneriat cu Teatrul National de Opereta si Musical „Ion Dacian”. Prima reprezentatie, sub forma unui spectacol concert, va avea loc sâmbata, 6 martie 2021, ora 18:00.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

  Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Sincer sa fiu, am mai mari emotii legat de intoarcerea publicului inapoi la teatru, in fata actorilor. Noi suntem pregatiti sa jucam, pentru asta ne-am pregatit in anii de facultate, in zecile de ore petrecute la repetitii, pentru asta traim, sa fim pe scena. Eu sunt printre cei care deja au avut spectacole de la redeschiderea teatrelor si pot spune ca toti colegii cu care am impartit scena au trait o bucurie uriasa, pe de o parte pentru ca putem sa ne facem meseria si, pe de alta parte, ca avem pentru cine sa o facem. Salile au fost de fiecare data sold out, desigur, la 30% din capacitate, iar publicul a fost parca mai cald si mai iubitor. Dar daca mâine s-ar permite redeschiderea tuturor salilor la capacitate maxima, nu stiu daca s-ar umple la fel de usor ca inainte de pandemie.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

In toata aceasta perioada am stat mult conectat la scena. Chiar daca nu am jucat efectiv, am muncit enorm pentru un proiect care, dupa mai multe amânari, in sfârsit va avea prima iesire la public pe data de 6 martie, intr-o formula de Spectacol Concert. Este vorba despre musicalul american „Next to Normal – (A)normal”, un spectacol realizat de Asociatia CREAS al carei presedinte sunt, in parteneriat cu Teatrul National de Opereta si Musical „Ion Dacian”. „Next to Normal – (A)normal” spune povestea unei femei obisnuite (Diana Goodman), sotie si mama, care sufera de depresie bipolara si isi propune sa prezinte acest subiect delicat intr-o poveste emotionanta, dar si plina de umor, totul fiind acompaniat de ritmuri moderne si foarte inspirat scrise de catre compozitorul american Tom Kitt. Pot spune, asadar, ca mi-a lipsit publicul, dar munca de creatie din spatele proiectului m-a tinut conectat.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Am studiat si am lucrat destul de mult. Eu fiind cel care a pus pe hârtie, dar si coordonatorul proiectului „Musical on Stage” finantat de AFCN, proiect in cadrul caruia este realizat spectacolul de care vorbeam mai sus, am avut extrem de multe lucruri de pus la punct. Asociatia noastra are deja câtiva ani buni de functionare, in care am implementat mai multe proiecte si am produs spectacole, dar aceasta este prima productie teatrala de o asemenea anvergura, iar asta este o provocare. Cea mai mare provocare, insa, a fost faptul ca mi-am asumat sa semnez regia acestui spectacol. Decizia nu a venit peste noapte, a fost un proces lung si cu multe cautari, dar in cele din urma, având in vedere ca eu am gândit acest proiect de la zero si ca mi-am imaginat foarte clar cum vreau sa fie spectacolul, este cea mai inteleapta decizie pentru proiect. De asemenea, cercetarea inceputa in urma cu patru ani in urma in cadrul Scolii Doctorale UNATC Bucuresti si care urmeaza a se finaliza cu teza „Arta Actorului Muzical” precum si lucrul cu studentii actori din cadrul masterului de Arta Actorului, unde timp de trei ani am fost profesor asistent, m-au incurajat sa imi asum rolul de regizor.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

In prima zi in care s-au impus restrictii in România din cauza pandemiei eram in turneu cu Teatrul Avangardia la Cluj, unde o sala de 750 de locuri era sold out. Turneul a fost anulat si spectacolele programate in mai multe orase au fost suspendate. Nu a fost usor sa te trezesti peste noapte inchis in casa si cu toate spectacolele suspendate. Dar m-a ajutat faptul ca pe lânga activitatea de actor, coordonam in paralel si unele proiecte din cadrul asociatiei. Am fost nevoiti sa ne adaptam situatiei si sa cautam solutii pentru a putea duce la bun sfârsit proiectele. De exemplu, unul dintre proiectele la care lucram si care implica participarea mai multor profesori de scoala gimnaziala la o serie de workshop-uri a fost realizat online.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Salile in care repetam acum sunt dezinfectate zilnic cu lampi UV, folosim dezinfectanti pentru mâini si pe cât posibil incurajez purtarea mastii pe durata repetitiilor. Spun, pe cât posibil, deoarece in spectacolele de musical la care lucrez acum actorii cânta si este destul de dificil cântatul cu masca.

Dupa o pauza atât de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Spectacolele de musical implica un tip de antrenament sustinut al actorilor. Vocea trebuie antrenata constant altfel nu mai raspunde provocarilor unor partituri grele. La fel se intâmpla si cu corpul. Daca rolul iti cere sa dansezi iar tu te-ai ingrasat 5 kilograme, ca de, a fost pandemie, atunci da, trebuie sa tragi tare ca sa reintri in forma.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Cum spuneam mai sus, deja am jucat si bucuria revederii cu publicul a fost pe de o parte umbrita de acele scaune libere in proportie de 70% pe care le vedeam in sala, dar in acelasi timp am trait un sentiment puternic de recunostinta fata de cei care au venit sa ne vada.

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Astept cu emotie revenirea tuturor spectacolelor in care joc. Ar fi nedrept sa numesc numai unul pentru ca fiecare in parte imi produce bucurie si imi satisface pofta de joc in maniere diferite. Felul in care ma pregatesc si emotia respectiv bucuria pe care le simt atunci când am de jucat un musical sau o opereta sunt diferite de ce simt atunci când joc o comedie sau o drama. Grija fata de un La bemol sau o intrare muzicala pe contratimp in „Voievodul Tiganilor” imi produce un alt tip de emotie fata de grija unei poante bune spuse la timp in comedia „Toc Toc”. Energia salii de la Teatrul Elisabeta este total alta fata de energia Teatrului de Opereta si Musical „Ion Dacian” sau a Teatrului National „Mihai Eminescu” din Timisoara. Asa ca in incheiere, parafrazând-ul pe Gherase Dendrino, nu pot decât sa spun: „Lasati-ma sa cânt”!