Antoaneta Zaharia este una dintre cele mai importante actrite ale Teatrului Odeon din Bucuresti.

A jucat in spectacolele unora dintre cei mai mari regizori romani Radu Afrim ( “E doar sfarstitul lumii”, “De ce fierbe copilul in mamaliga”, “Cata speranta”), Alexandru Dabija (“Titanic Vals”, “Camera de Hotel”, “Ionesco – 5 piese scurte”) Mihai Manutiu ( “Jurnalul lui Robinson Crusoe”), Andrei Serban (“Soldatul de ciocolata”), Catalina Buzoianu  (“Mutter Courage”, “Levantul”)

Este si dramaturg avand piese care se joaca in teatrele din tara, se exprima si ca regizor adesea pe textele ei in spectacole care o au in distributie.

Are doua nominalizari la premiile UNITER pentru rolurile din “Soldatul de ciocolata” si “De ce fierbe copilul in mamaliga”.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Intâi, buna ziua. E bine ca suntem. Apoi e bine ca pot juca din nou. Emotii sunt ca de fiecare data când ajungi in fata publicului, fara ele, ce ne-am face noi actorii?!

Multumesc pentru scena de sub picioare, pentru lumina diafana, pentru atentia dumneavoastra, pentru sansa la poveste.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Da. Mi-a fost dor sa vad o sala de teatru, mi-a fost dor de mobile, de scaune, de cortina, de gong, de masa de lectura, de un text, de mine care stau si citesc un text de teatru, de costume, de cabine, de machiaj. Mi-a fost dor de oameni. Foarte tare. De povestea spusa impreuna. Mi-a fost dor sa ma duc si sa ma intorc de la teatru.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

In perioada pandemiei m-am dedicat scrisului, o pasiune de-a mea pentru care nu am avut timp sau mai bine zis nu mi-am acordat timp. Am scris proza scurta, am participat la ateliere de scriere atât pentru adulti cit si pentru copii si acum scriu, cu seriozitate, zilnic. Am devenit scriitoare. Am scos o carte de proza scurta la editura Casa de Pariuri Literare, se cheama „In cautarea lui Porcelaine”, sunt povestiri despre trairile mai multor personaje care sunt puse sa traiasca izolarea, exacerbarea simturilor, perceptia vietii de la alt nivel de vibratie, experienta mortii. Când nu mai putem uita printre actiuni zilnice ca timpul nostru este limitat, atunci atentia se indreapta catre cer, catre sens. Cartea mea e o mângâiere cu câteva raspunsuri pentru marile intrebari. Am in lucru la aceeasi editura si carti pentru copii pe care abia astept sa le vad. Marius Damian mi-a facut ilustratiile, sotul meu, sunt foarte frumoase. Lucrez la mai multe, am un roman in lucru si o carte pentru copii pe care o voi structura in capitole.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

In perioada pandemiei a murit socrul meu, primavara trecuta, apoi tata, in decembrie. Am vazut moartea de aproape. Acum caut sa invat, sa inteleg, sa ma dezvolt. Am gasit poarta deschisa catre cer si bucuria de a sti ca lumea nevazuta e plina de viata, imi aduce liniste.
Ma bucur ca am multe de invatat.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Voi face teste. Voi cauta sa ma tin cu moralul sus, sa imi cresc vibratia, sa ma hranesc cu hrana naturala. Avem la tara o casa cu gradina si acolo noi ne cultivam majoritatea alimentelor pe care le consumam. Am plantat o livada, avem animale, avem chiar si capre, care vor face in primavara iezi!

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Teatrul nu se uita, e ca mersul pe bicicleta. Si-apoi suntem profesionisti, dupa atâtia ani de munca. Teatrul nu e doar un text pe care il tii minte si il spui cu convingere. Noua, celor care am imbratisat scena, teatrul ne-a intrat in ADN.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

De tot ma bucur mai mult. De copii, de familie, de natura, de soare, de povesti, de oameni, de teatru. Cred ca toti am multumit in sinea noastra pentru pauza acordata.  Ne-am intors la noi, ne-am vazut greselile. Am iesit din schema, am spart automatismele, am iesit din Matrix. Sa speram ca nu vom intra in alta.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Duminica, 28 februarie, joc „Gardenia” de Elżbieta Chowaniec, regia Zoltán Balázs (Ungaria), la Teatrul Odeon. Dar va spun sincer. Acum vreau sa repet. Sa incep spectacole noi. Sa incep iar! S-o iau de la capat!