Lana Moscaliuc a absolvit în 1999 Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj Napoca, sectia teatru, specializarea Arta actorului si de atunci este actrita la Teatrul de Stat Constanta.

Unul dintre cele mai spectaculoae roluri ale sale a fost Eva, ingrijitoarea sanatorului, in montarea lui Radu Afrim dupa “Inimi Cicatrizate”, o interpretare pentru care presa de specialitate spunea la vremea respectiva ca ar fi meritat o nominalizare la premiile UNITER.  A mai jucat in “Jurnal de România. Constanta“ de Carmen Lidia Vidu, Niste naroji”, o dramatizare dups poemele lui Marin Sorescu, “Nunta lui Figaro”, “Gaițele” de Alexandru Kirițescu.

Lana tocmai a avut o premiera – „ZIUA Z” – un spectacol-hybrid creat de Bobi Pricop. Spectacolul are în prim plan un grup de tineri revoltati de coruptia si inegalitatile sociale si economice din România. Ei transmit live rapirea si sechestrarea fiului unui influent om de afaceri local.

Urmatoarele reprezentatii cu ZIUA Z vor fi sâmbata, 27 martie si duminica, 28 martie.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Pentru mine, toata aceasta absenta din fata celor ce obisnuiau sa ne priveasca, e ca-n basme, parca Gheonoaia a oprit lumea si o tine in suspensie ca pe un fat in lichidul amniotic, iar un alt Fat Frumos este pe drum, infruntand, evident, teribile obstacole, s-o convinga, dupa alte si alte incercari si din partea Gheonoaiei, sa faca sa fie totul ca inainte.

Daca s-ar relua totul de acolo, nu-mi ramane decat sa-mi amintesc emotiile de atunci, desi, intr-un fel, dupa atata absenta, emotiile ar trebui sa ne incerce si pe noi si pe cei care privesc, deopotriva, nici noi, nici ei, nu vom mai fi la fel si, incerc s-o spun in sensul bun, evolutiv, caci in suspensie, timpul tot asa a trecut.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Mi-a fost si imi este dor, in stare continuata, de teatrul viu, de teatrul pe post de influencer, de teatrul-alarma aeriana, de teatrul-Kafka, de care toata lumea sa vorbeasca, pe care toata lumea sa-si doreasca sa-l vada, de care toata lumea sa aiba nevoie, de care toata lumea sa se teama, in sensul multiplului de adevar pe care ar trebui sa-l contina, nu cu sensul de tortionar, hihi. Asadar, mi-e dor de teatrul-vis, partea mea lipsa…

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

M-am jucat, m-am uitat la filme, la fotografii, am fantazat in scris si am alergat pe langa mare. Nu am nevroza si mi pare ca am niste minti in plus 🙂

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat?

Probleme de dor care nu se rezolva niciodata.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Nefiindu-mi frica de mai nimic, a devenit o protectie suplimentara, sint o iarba mai rea decat credeam, hihi, in rest, ca toata lumea, ma protejez cu distantare fizica si o masca, desi…e un pleonasm sa porti masca la teatru :))

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Daca nu am invatat nimic din toata aceasta intamplare nefericita a fiintei noastre, parafrazind poetul, daca nu vom schimba nimic din teatrul emfatic, cu intrigi de salon, cu jobene si bastoane fluturate, canapele si dulapuri, cesti si farfurioare, fum de mici si de nunti, urlete si tavaleli inutile, toate acordate la pleoscaiturile unei audiente plictisite, care-si deschide inca o punga de covrigei, verificind la intervale scurte, mobilul, pentru ceas si mesaje, atunci…nu va fi nevoie de nicio repetitie.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Daca va fi vorba doar de un singur an, o luam ca pe o recuperare, o convalescenta prelungita, in urma unei boli contractate dintr-o tabara, care necesita odihna si regim; mai importanta va fi bucuria revederii decat angoasa repetarii unui an scolar, nu? Dar pana una alta, astept, este tot ce pot raspunde la aceasta intrebare.

Dintre spectacolele in care esti distribuită, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Inimi Cicatrizate. A fost, dincolo de valoarea lui artistica, de duiosia lui, un spectacol premonitoriu, era vorba despre o boala mai mult sau mai putin cunoscuta, a carei sanse de vindecare era stabilita doar de intamplare, functie de rezistenta individului. Si ca si acum, atunci, viata mergea mai departe…