Catalina Mihai are 23 de ani, a absolvit UNATC-ul in 2019 si este de aproape un an angajata la Teatrul de Stat Constanta, unde tocmai a avut o premiera – ZIUA Z, in regia lui Bobi Pricop.

Primul sau rol important a fost in filmul Heidi, rol pentru care a primit doua nominalizari la Premiile Gopo 2020, pentru cea mai buna actrita si pentru tânara speranta, pe ultimul dintre acestea câstigându-l.

Pe Catalina o puteti vedea in acest week-end – 27 si 28 martie, sambata si duminica, in spectacolul ZIUA Z de la Teatrul de Stat Constanta. Spectacolul se va transmite in regim de live streaming iar bilete se pot cumpara de aici 

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Care intoarcere?! Scriind lucrarea mea de disertatie am dat astazi peste un citat al lui Heiner Müller: “De ce mergem la teatru? In clipa asta nu stiu sa raspund. Inchideti teatrele timp de patru ani si dupa aceea o sa pot da cu siguranta un raspuns.” Dat fiind faptul ca asociez deschiderea teatrelor cu inchiderea ulterioara a lor, nu reusesc sa simt nimic. Aproape ca a ajuns sa-mi fie indiferent odata ce am realizat ca se poate si fara teatru.

Tin minte ca dupa lockdown-ul de anul trecut, as fi mâncat pamânt sa ma intorc la treaba, sa vad oameni, dar acum, poate si datorita faptului ca la Constanta, unde lucrurile inca mai misca in masura in care se poate, nu am simtit ca stau pe loc. Când am jucat pentru prima oara dupa câteva luni si am vazut masti in loc de oameni, am avut o senzatie stranie, de parca publicul mi-e strain si imi scapa printre degete.

Ma bucur, insa, de cea mai recenta premiera pe care am scos-o la Teatrul de Stat Constanta, in regia lui Bobi Pricop, Ziua Z, un spectacol care imbina, intr-un fel, teatrul cu filmul, se adapteaza vremurilor pe care le traim si face ca activitatea in teatru sa poata continua intr-un fel sau altul.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Nu-mi plac defel patetismele conform carora n-as putea trai fara teatru sau ca m-as stinge de dorul lui. Relatia mea cu ce inseamna teatrul pentru mine si cum ar trebui facut, este o chestie intima si nu-mi place sa-mi trambitez iubirea fata de scena prin efuziuni pompoase. Poate ca daca n-as fi fost angajata intr-un teatru, nici macar n-as fi avut ocazia sa-mi fie dor de scena, intrucât n-as fi avut sansa sa joc, si mi se pare trist.

Am doar un sentiment de frustrare ca trece timpul si ma aflu la vârsta la care am impresia ca pot muta muntii din loc, ca am forta si energie sa muncesc cât pentru zece, entuziasm infinit sa incerc tot ce se poate incerca si bucurie de-a face toate rolurile posibile. Dar toata pasiunea si entuziasmul meu sunt domolite de gândul ca lumea sta in loc si eu n-am cum sa schimb cursul lucrurilor. Asa ca stau rabdatoare intr-un colt linistit cu cafele, carti, tigari si pick-up, si-ncerc sa-mi spun ca or sa treaca toate si lumea o sa revina la normal. Si mai ales, ca se va mai putea face teatru. Constant. Fara frica ca or sa ne-nchida iar.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Mi-am adus aminte ca inainte sa dau la actorie, stiam sa fac si alte lucruri. Asa ca mi-am amintit ca imi place sa scriu, sa cânt, sa ma uit la filme zile-ntregi, sa vad seriale proaste fara sa am impresia ca-mi pierd timpul aiurea, am citit, am stat cu pisicile si m-am uitat la televizor pâna când n-am mai vrut sa ma uit si am mai citit putin.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat?

Oamenii isi pierd locurile de munca, traiesc de pe-o zi pe alta, economia intra in colaps, spitalele nu mai fac fata, deci, cam toate problemele mele paleau in fata problemelor cu adevarat importante.

M-am suparat pe mine pentru ca m-am gândit sa dau la alta facultate si sa ma reprofilez. Si mi s-a parut ca-s foarte lasa si ca dau bir cu fugitii cu atâta usurinta. Sigur ca gândurile au disparut imediat ce am avut sansa sa ma intorc la treaba si sa-mi dau seama ca pot fi foarte mediocra in foarte multe domenii, dar macar in actorie sunt putin mai putin mediocra decât daca, nu stiu, daca m-as apuca sa scriu un roman sau sa fac muzica sau sa m-angajez intr-o corporatie de unde, probabil, m-ar concedia dupa prima luna.

M-am motivat foarte simplu: ca nu-s singura in situatia asta. Pe principiu, moare si capra vecinului. Stiu, foarte egoist, dar cel putin sunt onesta.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Când am reluat repetitiile la Ziua Z, spectacolul mai sus mentionat, in trei saptamâni, au existat sase cazuri covid, nu concomitent, asadar, am avut senzatia ca a merge la repetitii e ca si cum incerc sa pornesc o dacie veche, al carei motor moare la fiecare intersectie din Bucuresti si primesc claxoane peste claxoane. E frustrant si obositor. Nu stiu cum am reusit sa fentez virsul, dar l-am fentat, deocamdata. Sau m-a fentat el pe mine.

Poate ca daca n-ar exista un fel de inconstienta datorata vârstei si a elanului ca nimic rau n-are cum sa se intâmple, as fi iesit in strada si as fi urlat sa fim luati in seama. Sa fim testati si vaccinati. Sau as fi prostestat ca nu joc in conditii care mi se par nesigure. Dar pentru ca situatia este asa cum este, port masca si tac mâlc, din dorinta de-a nu sta.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Nu stiu ce sa raspund la asta. Probabil ca da, probabil ca nu. Depinde de spectacol.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

O sa fiu doar recunoscatoare ca pot sa-mi fac meseria. Se tot pomeneste in acest interviu de un fel de reintoarcere la activitate, or, in timp ce scriu, zumzetul televizorului mormaie niste cifre care nu lasa loc sperantei ca ne-ntoarcem la teatru. Probabil ca va mai dura mult pâna la revenirea pe scena, asadar, atunci când va fi momentul, o sa ma bucur si atât. Cam cum ma bucur când vine vara. Si eu iubesc vara atât de mult ca as vrea sa nu existe alt anotimp in afara de el.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

N-am facut un top al rolurilor preferate si nici n-am de gând sa o fac. Doar imi doresc ca printr-o minune, cineva sa pocneasca din degete si sa ne trezim la cum era acum un an, de parca totul a fost asa, un vis urât care dureaza deja de prea mult timp.