E ziua internationala a teatrului si, cand ti-e dor de ceva, te agati de orice intamplare pentru a povesti amintiri ca sa-ti alini emotia.

Iata 6 ganduri ale unora dintre cei mai mari actori romani despre teatru, meseria de actor si bucuria teatrului (vazut si din sala, dar si de pe scena). Poate ca o parte din generatia de astazi nu ii mai cunoaste, dar memoria si mostenirea lor trebuie dusa mai departe in zile aniversare ca aceasta.

Cuvintele de mai jos sunt o inspiratie nu doar pentru cei care au meserii apropiate de teatru. Sa ne revedem cu bine in salile de spectacole.

„Am fost trasa de urechi sa merg dreapta si nici in ziua de azi nu merg dreapta. Mi s-a spus ca nu stiu sa ma imbrac, ca sunt sleampata, ca n-am nicun lucru de valoare in casa. Dar eu nu m-am suparat. La mine astea intra intr-o zona neutra. Nu conteaza. Ceea ce conteaza pentru mine, lucrul pe care trebuie sa-l spun ca sa ma fac bine inteleasa, este puterea de a astepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat. Pentru mine asteptarea e sinonima cu speranta. Chiar si ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decat un fel de a oferi oamenilor puterea sa spere? Dar sa nu ma intelegeti gresit. Nu e vorba de o asteptare pasiva, ci o pregatire pentru ceea ce urmeaza sa se intample. Chiar si acel ultim lucru care i se poate intampla omului are nevoie de pregatire. Pentru mine asteptarea este un sentiment puternic si pozitiv. Asteptarea este pregatire.

Cel mai important lucru pe lume nu este sa ai ci sa dai. Caci cea mai grozava forma de lupta nu este pentru a avea ci pentru a da.” Leopoldina Balanuta

„Traim o viata si nu ni se intâmpla sa avem nici cinci minute de comunicare atât de puternica, atât de adevarata, ca aceea prilejuita de un spectacol de teatru sau de un film.” – Amza Pellea

“Incerc un sentiment curios, ca totul este trecator si ca nimic nu sta pe loc in arta noastra. A fost atâta chin, incât bucuria venea asa, ca dupa boala, insotita de o stare amestecata cu oboseala, melancolie, tristete. Ma inunda si val de fericire. Numai un val, dar atât de prețios, este adevarat”. Clody Bertola, despre momentul premierei

„De ce am ajuns actor? Probabil ca am fost facut pentru asta. Vreau sa stiti ca tot ceea ce pare la mine simplitate, e gandit, muncit. Ma bucur foarte mult ca m-am facut actor. Multumesc mult celor ce spun ca joc cu bucurie, transmit bucuria si spectatorilor, fara sa urmaresc in mod special acest lucru.

Sa ne amintim ca stramosul nostru juca si el cu bucurie. Intr-un dans ritual, intr-un trib, stramosul nostru nu dansa pentru altii, ci pentru el, dar el observa ca face placere si altora. E prima lege sa joci pentru placerea ta, dar si a altora. Teatrul m-a mai invatat un lucru – si-l las cu limba de moarte si-l spun in fiecare zi la scoala, si-l voi repeta oricat – cand ai diploma de specialist sa nu te miri cand iti iese bine, sa te miri cand iti iese prost – ce-ai zice de un doctor care s-ar mira ca dupa operatia de apendicita, pacientul sau s-a sculat din pat si merge?

Sa ma mir ca mi-a iesit blocul bine? Pai de-aia am facut arhitectura sau politehnica, ca sa-l fac stramb?” – Dem Radulescu

„Fata vazuta si nevazuta a teatrului” Editura Eminescu, 1974

„Oamenii nu mai sunt apti de iubire. Iar fara iubire nu se face nimic pe lumea asta. Totul trebuie iubit: oamenii, meseria, dreptatea, soarele, marea, piatra, pomul, locul in care traiesti, totul. Poate nu mai avem timp de iubire? Anticii, iubind, gândeau si construiau pentru eternitate. Noi traim prea mult pentru azi si prea putin pentru mâine.“ – Gina Patrichi

” Asta este misiunea mea – sa o duc si sa fac tot ce pot mai bine. Asta e obligatia mea fata de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o si fata de spectatorii care mi-au dat toata dragostea si increderea lor. Dar sa stiti ca pentru mine nu este nicio greutate, pentru ca tot ce am facut de-a lungul vietii am facut din dragoste pentru profesie si pentru oameni. Si acum, când vad ca oamenii ma apreciaza, ma simt rasplatit din plin.” – Gheorghe Dinica in Mari artisti români