Cendana Trifan, Teatrul National Radu Stanca „Am incercat ca in mintea copilului meu, dar si a noastra, acest 2020 sa nu fie (doar) anul in care planeta s-a oprit si atunci ne-am creat amintiri”
Cendana Trifan este protagonista uneia dintre cele mai noi premiere de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, „Autobahn”, in regia Andrei si Andreea Grosu, o productie teatru film realizata in vreme de pandemie.
A jucat in toata spectacolele montate de Silviu Purcarete la Sibiu, de la „Faust”, „Lulu”, „Metamorfoze” pana la „Povestea printesei deocheate”. A jucat in spectacolele lui Radu Afrim montate la Sibiu, „Girafe, fabula urbana 1”, „Bizoni, fabula urbana 2”, dar si in spetacolele lui Alexandru Dabija, „Platonov”, „Moroi”.
Cand cinematografele se vor redeschide o veti putea vedea in filmul Poppy Field, in regia lui Eugen Jebeleanu, despre care urban.ro a scris la momentul premierei internationale, filmul fiind foarte bine primit de criticiii internationali.
Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.
Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?
Am emotii foarte mari in legatura cu revenirea la normal, care va mai fi acela…
Ma numar printre norocosii care, in aceasta perioada ciudata, grea, dura, au avut sansa de a se intâlni cu publicul. Chiar daca mastile modificau tabloul obisnuit, aplauzele si privirile lor ne ofereau pentru câteva momente o senzatie de „acasa”, de normal, de „nimic nu s-a intâmplat”… pentru câteva momente.
Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?
Am realizat dorul de acest „tot” in momentul in care ne-am reintâlnit. Când s-a declansat nebunia am fost coplesita de o frica atât de mare incât mintea mea incepuse sa faca negot, sa puna la bataie aproape orice in schimbul unui „the end” al acestui film in care, fara voia noastra, jucam cu totii.
Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?
Am incercat sa mi le adun, inca incerc sa mi le adun…
Primul spectacol la care am repetat in aceasta perioada, online, a fost „Autobahn”, regia Andreea si Andrei Grosu, iar asta pentru mine a fost o gura de aer proaspat.
Am incercat ca in mintea copilului meu, dar si a noastra, acest 2020 sa nu fie (doar) anul in care planeta s-a oprit si atunci ne-am creat amintiri, ne-am imbunatatit gusturi, ne-am dezvoltat universuri mici, am invatat sa acceptam si sa ne acceptam…
Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat?
Mi-a luat ceva timp sa accept faptul ca imbratisarile cu oameni dragi sunt precedate de ezitare…
Am sperat ca oamenii vor gasi in ei puterea de a deveni putin mai buni, putin mai empatici, putin mai atenti, putin mai blânzi, putin mai iubitori, putin mai… Am sperat
Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?
Cum cred si sper ca se protejeaza toata lumea. Masca de protectie si dezinfectatul au devenit accesorii indispensabile
Dupa o pauza atât de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?
In momentul revenirii, când pandemia o sa fie trecuta in paranteza, cred ca nimeni nu o sa isi puna problema daca e nevoie de mai mult sau de mai putin. Cred ca bucuria va fi atât de mare incât faptul ca repeti in ziua spectacolului sau 2,3,4,5 zile inainte, nu va mai fi relevant.
Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?
Cred ca ma voi bucura cel mai mult de momentul in care riscul de a afla intr-o seara ca de mâine „se inchid:…” o sa dispara
Cred ca ma voi bucura când vor trece luni sau ani, pâna voi afla ca se pierd bunici, parinti, frati, prieteni, si nu zile…
Cred ca ma voi bucura când eu si colegii mei vom respira acelasi aer nefiltrat de masca, fara teama ca am putea fi posibili purtatori…
Cred ca ma voi bucura când fata mea va veni de scoala si-mi va povesti râzând in hohote ca si-a vazut colegul murdar in coltul gurii…
Cred ca ma voi bucura foarte tare.
Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa-l joci din nou si de ce?
Imi sunt dragi multe spectacole in care joc. Nu pot alege unul. Ar fi ca si cum as spune ca imi este mai draga floarea din ghiveciul rosu pentru ca se dezvolta pe verticala, decât cea din ghiveciul verde care este atârnatoare… (toate ghivecele mele sunt gri desi unele flori ar suporta si o nuanta de bordo 😉 )
