Marian Adochitei este actor al Teatrului de Stat Constanta, iar publicul care nu ajunge la Constanta pentru teatru il stie mai ales din rolul Achim Moromete, din „Morometii 2” in regia lui Stere Gulea.

In teatrul de la Constanta a jucat in “Billy Schiopul” de Martin McDonagh, “Menajeria de sticla” de T.Williams, „Sobolanul rege” de Matei Visniec, „Niste naroji” dupa Marin Sorescu, in„Galcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni, „Bolnavul inchipuit” de Moliere sau „Inimi cicatrizate” după Blecher.

Este protagonistul celei mai noi premiere a teatrului din Constanta, Ziua Z, in regia lui Bobi Pricop, un spectacol gandit pentru a fi prezentat online, povestea unor tineri care il iau ostatic pe copilul unui afacerist local in speranta de a convinge autoritatile sa-l pedepseasca pentru accidentul mortal pe care aceasta l-a provocat si care a fost musamalizat prin interventia familiei influente.

Adochitei este pasionat de fotografie si unele dintre fotografiile de prezentare ale spectacolelor din teatru sunt realizate de el.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

 Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Actoria e ca mersul pe bicicleta, ai ceva emotii la inceput apoi reintra totul in normal. Experienta online este complet diferita atat pentru spectator cat si pentru actor, fara public joci ca la tine acasa. Reintoarcerea pe scena va fi o sarbatoare, chiar daca va fi mai greu dupa o pauza asa mare. Cred ca publicul abia asteapta sa vada teatru, va fi la fel de emotionant si pentru ei, simt o  renastere a teatrului intr-o forma mai puternica, mai stabila, o arta care a facut istorie trebuie sa gasesca o forma care sa nu cada la orice pandemie.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Cand faci teatru de foarte mult timp si brusc totul se intrerupe, iti dai seama ca ceva din tine lipseste, intrinsec. Actoria este pentru multi actori cel mai bun psiholog, este motivatia suprema, este mersul la sala, lupta pentru a fi mai bun. Da, mi-e dor, este o perioada anosta si doare sa vezi cum intr-o situatie extrema, arta este prima care nu-si mai gaseste un scop in aceasta societate gri.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Sunt un om activ, ma trezesc si imi gasesc tot timpul ceva de facut, ceva sa ma scoata din casa, ceva creativ, sanatos, liber. Am simtit cum izolarea poate sa te schimbe, se instaleaza un soi de depresie, un mic sambure de nebunie. Gaseste lucrurile care te fac viu, cauta in alte directii decat in cele obisnuite. Am regasit fotografia, cartile, am pescuit pentru prima data in viata, am tras cu arcul, mi-am cumparat o motocicleta si abia astept sa-i arat dobrogea.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

In perioada scurta cand am putut juca, am simtit cel mai mare neajuns al acestei boli, extenuare totala, trebuia sa rad, sa plang, sa cant, sa alerg si corpul meu nu ma asculta. Fatalitate! Pentru oamenii carora jobul le cere sa fie extrem de activi fizic si psihic, covid este nemesis-ul lor. In afara de asta, aveam un PFA pe foto-video care incepea sa ia o forma sustenabila, a picat mai rau ca actoria, daci falit! Asta e.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

In primul rand cu toate metodele puse la dispozitie de Teatrul de Stat Constanta, masca, gel dezinfectant, teste rapide. E cam greu cu distantarea si masca in teatru, dar deja o parte suntem vaccinati si o parte am avut virusul. Plin de anticorpi in teatru.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Nu neaparat mai multe dar mai concentrate. Va trebui un mic efort din partea tuturor celor implicati ca lucrurile sa revina la normal. Actoria este o meserie ciudata, care tine mult si de noroc. Vine un regizor si face casting pentru un spectacol cu actorii din teatru, in functie de viziunea regizorala poti sa fii distribuit sau nu. Deci pot fi perioade mai lungi de pauza independente de situatiile exterioare teatrului. Inveti sa traiesti in modul asta, sa te mentii treaz chiar daca nu joci.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Cred ca da, cel putin la primele reprezentatii. Am simtit asta si in repetitii, vii cu un vibe nou, fresh, esti nejucat de ceva timp si dai tot. Exista riscul sa dai prea mult si sa cazi in grotesc, din entuziasm, zic.De altfel bucuria de a juca este tot timpul prezenta, mai ales daca este un spectacol bun.

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

E greu de nominalizat, am jucat in peste 30 de spectacole in acest teatru, toate personajele create sunt copiii mei, in fiecare exista petele mele de sange care dau culoare, forma si viata. Cu greu accepti ca un spectacol nu se va mai juca niciodata si ti-e dor de el, dar poate in aceasta efemeritate sta farmecul acestei arte. Iubesc teatrul, scena este un loc care cere mult adevar si cunoastere de sine ca sa poti ajunge sa creezi personaje, compozitii, emploi si contre-emploi.