Louis Armstrong, muzicianul considerat parintele fondator al jazzului, va fi portretizat in documentarul „Black & Blues: The Colorful Ballad of Louis Armstrong”, fiind o productie Apple Original Films, asa cum mentioneaza Variety.

Filmul va prezenta viata si mostenirea lui Armstrong, primul star pop si ambasador cultural al Statelor Unite. Documentarul are sprijinul Louis Armstrong Educational Foundation, regizorul Sacha Jenkins avand acces la materiale de arhiva, inclusiv sute de ore de inregistrări audio, video, fotografii si jurnale personale. Sacha Jenkins, Julie Anderson, Sara Bernstein si Justin Wilkes vor fi producatorii proiectului.

Mai mult, documentarul va demitiza si insuficienta implicare a lui Armstrong in sprijinul Miscarii Drepturilor Civile. Publicatia Deadline noteaza ca in realitate, lupta sa pentru justitie sociala a fost alimentata de celebritatea sa si de disponibilitatea sa de a rupe tacerea pe probleme de segregare si patriotism.

Apple TV Plus are o biblioteca extinsa de documentare dedicate superstarurilor muzicale, printre care „Bruce Springsteen’s Letter to You”, „Billie Eilish: The World’s A Little Blurry”, „Beastie Boys Story”, „Boys State” si „Home”.

Jazz-ul isi are originea in amestecul diverselor traditii muzicale, derivate in stiluri de interpretare care lasa cantaretului un spatiu larg de executie si libertate de improvizare, pe un fond ritmic complex.

Jazzul s-a nascut in sudul Statelor Unite, avand provenienta din melodiile populatiei de culoare, urmasa a sclavilor de origine africana, cu elemente specific populare, fiind considerat prima forma de manifestare artistica din istoria culturii care s-a dezvoltat in Lumea Noua.

Stilul Chicago – reprezentat de Louis Armstrong, stilul Swing – dus la rang de arta de pianistul Duke Ellington, Bebop- acordurile prezentate de saxofonistul Charlie Parker, cool jazz-ul lui Miles Davis transformat mai tarziu in modal jazz in duet cu saxofonistul John Coltrane, si fusion-ul creat dupa anii 50, reprezentat si acum de Herbie Hancock si Chick Corea, sunt doar cateva motive pentru care multumim americanilor.

Louis Armstrong a scris doua autobiografii, devenind primul muzician de jazz de culoare care a scris o autobiografie si a aparut n mai mult de 30 de filme.

Provenind dintr-o familie foarte saraca, Armstrong a inceput sa cante pe strada de la varsta de 7 ani, iar din banii economisiti, si-a cumparat primul instrument, un cornet uzat. Stand mult pe strada, a fost observat de muzicienii care cantau in barurile locale din New Orleans, imprietenindu-se cu trompetistul Bunk Johnson.

Un incident nefericit de la 11 ani il plaseaza intr-o scoala speciala pentru detinutii minori, insa directorul institutiei este un om care intelege ca minorii cu varste atat de fragede isi pot schimba comportamentul si ii sprijina sa devina oameni mai buni. Dupa ce si-a ispasit pedeapsa, ajunge sa cante in cor, iar in scurt timp devine liderul grupului.

Primul Razboi Mondial a inchis barurile si cluburile din New Orleans, iar in timp ce artistii migrau spre nord, Louis a hotarat sa ramana acasa. Astfel, devine cunoscut, fiind des solicitat la petrecerile care aveau loc in oras, desi situatia era critica.

Impresionat de talentul natural al lui Armstrong, dirijorul trupei Fate Marable l-a angajat sa cante in trupa sa care sustinea concerte pe barcile fluviale aflate in excursie pe raul Mississippi. Povestea a durat trei ani, cand dupa intoarcerea inapoi la New Orleans, este chemat de King Oliver la Chicago ca sa se alature trupei sale de jazz.

Armstrong s-a mutat in New York in 1924, la invitatia liderului trupei Fletcher Henderson, cantand live si avand inclusiv discuri inregistrate in studio. Acesta se intoarce la Chicago, mai ales ca aici se afla si pianista Lil Hardin, sotia acestuia, care in tot acest timp l-a prezentat si a vorbit despre el ca fiind “cel mai mare trompetist din lume”. Cei doi canta si inregistreaza mai multe discuri impreuna, iar Louis Armstrong descopera si promoveaza tehnica muzicala prin care imita anumite sunete de instrumente, fiind din ce in ce mai cunoscut publicului.

Armstrong a fost nu doar trompetist, ci si conducator de orchestra, cantaret, solist, star de cinema si actor. Prin tehnica si capacitatea de exprimare a emotiilor,  a transformat jazzul si a contribuit la transformarea sa intr-o adevarata arta.

Stilul orchestral New Orleans se regaseste in cateva melodii ca Hotter than That, Struttin’ with Some Barbecue, Wild Man Blues si Potato Head Blues, dar le-a abandonat pentru a-si prezenta tehnica pe care o folosea la cantatul la trompeta, cu un ritm extrem de fascinant, simt sofisticat si indraznet al armoniei, inflexiunile, aducand inovatii majore in jazz.

In timpul Marii Depresii, Louis Armstrong se muta la Los Angeles, unde pe langa cantatul in cluburi si baruri, se lanseaza si in cariera cinematografica. Popularitatea deja crescuta il propaga in mai multe filme, dar si in turnee americane si europene, cantand in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si prin cazarme si spitale.

Vremurile il fac sa-si schimbe si repertoriul si asa a aparut si un alt stil simplificat: a creat parafraze si improvizatii la aceste cantece bazate pe schimbarea de coarde. Acest nou stil a dus la capodoperele That’s My Home, Body and Soul si Star Dust.

Cand criza economica si razboiul inca se resimteau profund pe continentul american, Louis Armstrong isi infiinteaza trupa All Stars, cu care urmeaza o alta serie de concerte si turnee peste tot in lume, inclusiv in Japonia si Africa. Tot in aceasta perioada incepe si Miscarea Drepturilor Civile, SUA actionand strategic prin promovarea artistilor albi impreuna cu cei de culoare, astfel creandu-se impresia ca natiunea americana este deschisa si se bazeaza pe egalitate, libertate si democratie, un exercitiu de PR care a prins foarte bine in presa vremurilor.

Desi a primit diferite acuze pentru faptul ca nu a sprijinit mai mult comunitatea persoanelor de culoare, acesta a refuzat turneul in URSS si a vorbit public despre rasism si discriminare in nenumarate randuri, inclusiv criticand  Presedintele SUA pentru deciziile privind conflictele dintre albi si negri, motiv pentru care a fost scos de pe mai multe posturi de radio.