Cum ne rafineaza arta emotiile: Google Arts&Culture si cercetatorii Universitatii Berkeley au facut o harta a emotiilor oferite de lucrarile de arta
Oamenii de stiinta de la Universitatea Berkeley au lucrat cu Google Arts & Culture pentru a explora emotiile oferite de diferite lucrari de arta. Studiul a fost realizat pe 1.300 de oameni care au descris modul in care 1.500 de picturi ii fac sa se simta, exprimandu-si sentimentele prin diferite cuvinte.
Plecand de la afirmatia lui Paul Klee, care a spus ca arta nu reproduce ceea ce este vizibil, ci face vizibil ceea ce nu este intotdeauna vizibil, echipa Google Arts&Culture a prezentat alaturi de Universitatea Berkeley harta emotiilor oferite de arta.
Rezultatele au dezvaluit 25 de emotii diferite pe care oamenii le-au legat de operele de arta, iar Google Arts & Culture a trasat aceste sentimente pe o harta interactiva, grupand opere de arta care au declansat emotii specifice. Harta dezvoltata este o interfata interactiva in care au fost inserate 1500 de lucrari, impartite in grupuri si fiecareia dintre ele i se atribuie o emotie.
Acest atlas al emotiilor ii va ajuta pe oamenii de stiinta sa avanseze in studiul stiintific al emotiei umane, incercand astfel sa raspunda la intrebarea daca poate arta sa ne rafineze intelegerea emotiilor umane complexe. Harta este interactiva si atunci cand se acceseaza o opera de arta, aceasta arata atat detalii precum autorul si muzeul de care apartine, cat si emotiile de care este responsabil, exprimate in procente.
Emotiile in jurul carora s-au grupat operele de arta sunt dorinta senzuala – ca in cazul lucrarilor Venus din Urbino a lui Titian (lucrare aflata in Galeria Uffizi) sau Luncheon on the Grass a lui Manet (lucrare din portofoliul Muzeul Orsay din Paris), nostalgie – lucrarea The Bedroom a lui Van Gogh sau amuzament – sentiment oferit de lucrarea These Ladies in the Dining Room a lui Henri de Toulouse-Lautrec sau The Roaster, lucrearea lui Miro, printre multe altele.
Harta emotiilor poate fi explorata aici, iar experimentul este povestit de catre cercetatorii de la Universitatea Berkeley mai jos:
