Andrei Cantaragiu este actor al teatrului de Stat din Constanta si poate fi vazut in nnoile productii ale teatrului, ”Cei doi tineri din Verona”  ( regia  Alex Mazgareanu) si  ”Crima din strada Lourcine”, (regia Vlad Cristache).

La Constanta mai poate fi vazut in „Billy şchiopul”, „Testosteron”, „Niste… naroji”, ,,Cea mai frumoasa sotie”, „Menajeria de sticla”, „Uciderea lui Gonzago”, „Eutopia”, „De Pasti”, „Bolnavul inchipuit”, „Gâlcevile din Chioggia”, Sobolanul rege”, „Titanic Vals”, „Paliativ”.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

  Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Emotii nu am. In schimb, exista permanent nerabdarea. Nerabdarea de a reveni la normal, nerabdarea de a respira acelasi aer cu publicul din sala, de a-l simti acolo aproape, alaturi de tine.

Teatrul online este doar o solutie de compromis. Daca nu esti fizic acolo, daca nu poti simti mirosul scenei, al salii de spectacol, daca nu auzi respiratia publicului, daca nu vezi lacrima din ochii partenerului, transpiratia de pe frunte, intreaga magie dispare. Iar aceasta mult asteptata revenire la normal, intoarcerea la aceasta magie, cred ca va fi perceputa drept o sarbatoare suprema de ambele parți, actori și spectatori deopotriva, o sarbatoare suprema a Teatrului, o biruinta a Sa în batalia cu aceste vremuri potrivnice de pandemie.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Nu cred ca exista pe lumea asta vreun actor caruia sa nu ii fie permanent dor de scena, care sa nu se simta dependent de ea. Din mommentul in care ne alegem aceasta meserie, din momentul in care punem piciorul intaia oara pe scena, devenim ireversibil virusati de ea. Știu, acest lucru spus de atatea si atâtea ori, de atatia si atatia actori, poate parea un cliseu. Dar nu este. Este purul adevar si atat. Iar ca sa raspund la intrebare, partea care m-a durut cel mai si cel mai mult a fost lipsa intalnirii cu publicul.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Nu am avut nevoie sa fac ceva anume pentru a-mi  ”tine mintile acasa” deoarece legatura mea cu teatrul nu a fost intrerupta total in aceasta perioada. Am avut repetitii, spectacole in aer liber si chiar spectacole in sala (putine, ce-i drept si cu numar limitat de spectatori). Teatrul de Stat Constanta a incercat din rasputeri sa se adapteze acestei perioade critice. Eu am facut parte din cateva dintre aceste proiecte: un spectacol de improvizatie pregatit de Dragos Muscalu , ”Meciul de comedie”,  pe care l-am jucat atat in aer liber cat si in sala,  ”Cei doi tineri din Verona” in regia lui Alex Mazgareanu si  ”Crima din strada Lourcine”, o comedie muzicala regizata de Vlad Cristache. Din pacate, acesta din urma,  a fost vizionat doar de catre colegii din teatru, nepaucand sa fie scos in fata publicului.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Din fericire pot afirma ca, în ceea ce ma privește, nu au existat mari probleme perioada aceasta. Asa cum am spus, am avut ceva activitate, nu am rupt in totalitate legatura cu scena. Spectacolele au fost intr-adevar mai putine, cu spectatori mai putini sau deloc. Timpul care mi-a ramas liber l-am dedicat familiei, in special fetitei mele, Ema-Ileana. In rest am stat cuminte, m-am supus regulilor si m-am rugat in fiecare zi lui Dumnezeu sa ne ajute si sa ne scape de aceasta nenorocire abatuta asupra planetei.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

La fel cum am facut-o si pana acum. Voi purta masca, ma voi spala pe maini si ma voi dezinfecta cat mai des, voi pastra, pe cat posibil, distanta.

Totusi, nu pot sa nu remarc ”nedreptatea” care ni se face. Ma uit cum se inghesuie lumea in mall-uri sau in mijloacele de transport in comun si, fie vorba intre noi, multi dintre acesti oameni nu respecta deloc normele impuse de autoritati. Nu tu masti, nu tu distantare, nu tu multe. In schimb, teatrele stau inchise. Iar la teatru, stim cu totii, vine o anumita categorie de oameni. Acei oameni frumosi, care știu sa se comporte, care poarta corect masca si respecta regulile. Chiar nu am auzit pe cineva sa spuna ca a luat virusul dintr-o sala de spectacol. Dar asta e. Acceptam si speram in vremuri mai bune.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Nu mai mult ca de obicei. Totusi, abia astept sa mi se spuna ca mi s-a programat un spectacol. Voi merge cu drag la repetitii si ma voi pregati cu tot sufletul pentru intalnirea cu iubitul meu public.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Bucuria de a ma reintalni cu publicul va fi ca, de fiecare data, imensa. Nu pot spune ca uneori ma bucur mai mult si alteori mai putin. Ma bucur si atat. Enorm!

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Imi iubesc toate rolurile si spectacolele in egala masura, sunt copiii mei. Nu pot face diferenta intre ele. Totusi, astept cu nerabdare sa joc  ”Crima din strada Lourcine” . Este cel mai mic dintre copilasii mei si, din pacate, nu a apucat pana acum sa primeasca botezul publicului. Iar eu astept cu mare nerabdare ziua in care voi putea sa va invit la botez. Atentie : sunteti cu totii invitati!