In vremuri de pandemie comportamentul oamenilor se schimba in directii in care nu ai fi putut anticipa. Cu stiri care anunta peste tot in lume mii de morti in fiecare zi, incidenta mortii e apropiata pentru multi dintre oameni, iar cei care au relaxarea si sangele rece sa analizeze cum va fi viata rudelor in eventualitatea mortii lor incep sa faca pregatiri si curatenie – in social media, dar si in case, inclusiv in acte.

Asa se face ca o carte lansata in urma cu doi ani, The Gentle Art of Swedish Death Cleaning: How to Free Yourself and Your Family from a Lifetime of Clutter, a devenit una dintre cele mai bine vandute carti ale momentului.

Cartea pleaca de la conceptul suedez  döstädning, care inseamna curatenia pentru moarte, un obicei al suedezilor care se gandesc ca nu are sens ca rudele lor sa fie preocupate de organizarea obiectelor care raman dupa o ruda in cazul decesului sau.

Conceptul e familiar in Suedia pentru cei care au trecut de 60 de ani si nu se refera la a da cu mopul si a sterge praful, ci la a organiza obiectele si lucrurile din casa pentru destinatii viitoare, post mortem, alaturi de ceilalti membri ai familiei, ca o celebrare a vietii.

Si desi in cultura noastra pare un subiect morbid, el este de fapt un obicei care arata respectul pentru cei care vor trebui sa aiba grija de lucrurile pe care le lasati in urma, respect pentru mediu, pentru viata pe care ti-ai construit-o si o intelegere eleganta a drumului pe care-l avem de parcurs.

Cartea devenita acum celebra este scrisa de Margareta Magnusson, o doamna trecuta de 80 de ani si sustine in cartea sa ca nu crede ca o persoana de 40 de ani ar trebui sa ia in calcul acest proces daca nu are un context in care moartea e posibila, altfel e un proces frumos de trecut in primele saptamani de dupa pensie, pentru ca va veti curata si organiza casa si documentele, veti elimina din lucrurile in plus si veti incepe noua viata – post pesionare – cu o alta energie.

In viziunea autoarei iata care sunt cateva lucruri importate care trebuie urmarite in acest proces de curatenie.

Mai intai se eticheteaza lucrurile care sunt bune de pastrat si care eventual sunt de donat catre alti membri ai familiei. Recomandarea e pentru o vizionare a lucrurilor din pod, garaj, sau prin debaralele din bucataria, cu atentie la vesela si tacamuri.

O parte importanta din conceptul döstädning spune ca ar trebui implicate in proces si rudele apropiate. E un proces de curatenie care ajuta si sa fie stabilite intr-un mod elegant ce si doreste cineva pentru perioada post mortem, referitor la memoria sa.

De asemenea e un moment in care sa fie creat un document, intr-o agenta preferabil, scris, nu in computer, cu toate parolele de la conturile care tin de situatia financiara, dar si de social media acolo unde este cazul.

Recomandarea este sa nu incepeti niciodata de la fotografii pentru ca va dura foarte mult si va fi o experinta emoti onala foarte puternica, ci de la lucrurile din sifonier cu gandul de a eticheta ce trebuie donat si daruit catre alte rude.

Autoarea sugereaza ca unele dintre lucruri pot fi daruite inca din timpul vietii, ca mici cadouri pentru cei dragi, daca obiectele sunt desigur functionale si in stare buna, in plus nu mai sunt folosite in casa de resedinta.

Procesul de curatenie si de asezare in ordine a documentelor poate fi si o experienta prin care cel care trece prin tot procesul isi reseaza putin din prioritati, invata sa daruiasca mai mult (una dintre intrebarile cheie este “va bucura pe cineva acest obiect, ca sa-l daruim/pastram pentru mai tarziu?”), dar il obisnuieste sa priveasca drumul final din aceasta viata ca pe o calatorie normala, care face parte din ceea ce experimentam.