Un nou studiu examineaza modul in care interactiunea dintre lipici, panza, straturile de vopsea si substantele chimice au generat fisuri intr-o lucrarea lui Picasso, dar nu si in altele. Studiul a fost condus de Laura Fuster-Lopez si o echipa cercetatori de la Universitatea Politehnica din Valencia, Spania.

Desfasurate pe perioada a trei ani, cercetarile au avut scopul de a determina de ce unele lucrari ale lui Picasso se deterioreaza mult mai rapid decat celelalte. Au fost investigate atent patru picturi similare create in 1917.

Pe masura ce metodele de studiere chimice si a structurii microscopice a picturilor avanseaza, oamenii de stiinta continua sa descopere noi mistere despre materialele pe care Picasso le-a folosit pentru a-si crea lucrarile faimoase. Cea mai recenta concluzie vine din partea echipei de cercetatori condusa de Laura Fuster-López, expert in conservare la Universitatea Politehnica din Valencia.

In perioada iunie – noiembrie 1917, la sfarsitul primului razboi mondial, Picasso a locuit in Barcelona unde a pictat deseori in atelierul prietenului sau, Rafael Martinez Padilla. In lipsa unui studio propriu, artistul a fost nevoit sa foloseasca panze noi de bumbac (in loc sa le refoloseasca pe cele vechi, asa cum era obiceiul sau), precum si sa cumpere lipici care provenea din surse animale, vopsea in ulei de in si floarea soarelui, pensule si terebentina. 

Picasso nu era strain experimentelor cu materiale neconventionale. In anii care au trecut de la moartea sa din 1973, conservatorii au descoperit ca artistul a folosit vopsea obisnuita pentru un efect lucios, a presarat rumegus in vopsele si adesea a reciclat panze vechi din cauza lipsei banilor.

In timpul petrecut in Spania, Picasso s-a implicat in Ballets Russes, o trupa de dans itinerant condusa de criticul de arta rus Sergei Diaghilev. A creat costumele si decorul pentru sase spectacole de balet si a realizat cel putin patru tablouri inspirate de dansatori: „Barbatul sezand”, „Femeie pe fotoliu”, „Omul cu fructiera” si un portret abstract al cantaretei si actritei spaniole Blanquita Suárez. 

In ciuda faptului ca a fost produs in acelasi timp si gazduit in medii similare cu celelalte trei lucrari, „Barbatul sezand” s-a deteriorat mult mai rapid decat celelalte picturi. Atat de mult incat au fost necesare eforturi considerabile de conservare in 2016.

Fuster-López descrie pentru Smithsonian situatia dramatica in care a gasit lucrarea: „Barbatul sezand prezinta semne de crapaturi extreme pe toata suprafata pictata. Este ca si cum ai privi fundul unui rau odata ce apa s-a uscat, cu fisuri si cute vizibile la suprafata.”

Echipa a folosit tehnici non-invazive, inclusiv raze X, infrarosii si reflectografie pentru a determina daca Picasso a folosit o tesatura mai groasa de panza de bumbac pentru „Barbatul sezand”. Au descoperit ca a aplicat o cantitate mare de lipici pe straturile inferioare ale lucrarii. Aceasta proportie ridicata de lipici ar fi putut creste rezistenta panzei la aderenta si ar face lucrarea indispusa la fisuri. 

Studiul a demonstrat ca zonele panzei care au proportii mai mari de vopsea de plumb alb – cum ar fi pielea palida si zonele gri – ar fi putut fi protejate oarecum de crapaturi, deoarece ionii metalici gasiti in vopseaua de plumb au contribuit la crearea unei pelicule de vopsea mai durabila. 

Analiza din Valencia este una dintre putinele de acest gen care combina studiile asupra compozitiei chimice a vopselei cu observatiile deteriorarii provocate de interactiunile dintre panza si alte straturi ale picturii. Umflaturi similare au aparut pe lucrari create de Rembrandt, Georgia O’Keeffe, Piet Mondrian, Vincent van Gogh si alti pictori proeminenti.

Picasso conduce detasat clasamentul artistilor care sunt cel mai des studiati si despre care s-au scris cele mai multe biografii din istorie.

Recent, un neurobiolog si un fizician au folosit Inteligenta Artificiala pentru a reconstrui o panza aflata sub o lucrare a artistului spaniol.

Unul dintre experimentele mai putin cunoscute ale lui Picasso a fost cu hartia, un mijloc de exprimare pe care l-a transformat intr-o resursa prin care si-a imprimat creativitatea aparent nemuritoare. La inceputul anului 2020, creatiile sale in hartie au fost explorate intr-o expozitie care a avut la Londra pentru cateva saptamani, inainte de a fi oprita din cauza pandemiei.