Dana Dumitrescu este actrita a Teatrului de Stat din Constanta si poate fi vazuta in spectacolele “Memoria apei” de Shelagh Stephenson, „Ursul” de A.P. Cehov, „Gaitele” lui Kiritescu, „Uciderea lui Gonzago” de Iordanov, „Bolnavul inchipuit” de Molière. 

Este initiatoarea Festivalului International de Teatru „Miturile cetatii”, o continuare a Serilor de Teatru Antic de la sfârsitul anilor 70

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

 Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Fiecare intâlnire cu publicul contine o emotie unica. Din fericire pentru mine, relatia mea cu scena, chiar si in aceasta perioada, a fost relativ constanta. Cred ca important este la ce fel de teatru ne intoarcem. Poate ca ne vom folosi de aceasta pauza pentru a regândi spectacolul de teatru. Cred, in egala masura, ca este necesara o revigorare, o dezmortire a incheieturilor actului artistic, o renuntare la orice fel de prejudecata, neânsemnând renuntarea la valoarea incontestabila, intrinseca a mostenirii culturale si artistice preluata de la inaintasii nostril.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Imi este dor de public si de relatia cu publicul.Scena inseamna ceva când este in raport cu auditoriul. Am trait un sentiment ciudat, când intorcându-ne pe scena,am zarit in sala oameni rasfirati, ascunsi sub masti, care incercau sa se bucure, cu retinere, parca, pentru a nu consuma prea mult oxygen, sau pentru a nu deranja in vreun fel. Teatrul are nevoie sa fie liber pentru a fi teatru. Teatrul nu poate fi decât viu, pentru ca el se intâmpla cu oameni vii si se adreseaza unor oameni vii cu reactii firesti, necenzurate. Recunosc, m-au inercat sentimente confuze, nemaiântâlnite pâna atunci: de la duiosie la mila, de la revolta la blazare,si tot asa, intr-o incercare disperata de a supravietui. Ca cel care se zbate din rasputeri sa nu se inece, si loveste cu disperare apa dând din mâini si strigând: SUNT AICI! SUNT AICI! Iar la mal e cineva care te priveste si se bucura ca te vede si ca esti viu, Si el crede ca tu ii face cu mâna si iti face si el  cu mâna: TE VAD! TE VAD! dar undeva ceva se rupe,…Nu stiu..E trist? E real? Cum e? Si apoi, mai sunt si cei care nu te vad si nu stiu ca tu te ineci. Si apoi, mai sunt si cei care se bucura ca tu te  ineci…Si tot asa…

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Slava Domnului, sunt o persoana destul de echilibrata emotional, astfel ca nu a existat pâna acum pericolul de “a nu-mi tine mintile acasa”. Exista destule lucruri de facut, lucruri pe care in mod obisnuit le neglijam, din pacate. Dar, cel mai important ar fi sa ne ocupam, sa ne ingrijim de noi insine si nu de ce se gaseste in ograda celorlalti. Daca ne-am uita putin mai atent in oglinda, ar fi un câstig pentru fiecare din noi.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat?

Singura problema este ca am inceput sa ma plictisesc si sa obosesc sa astept, sa inteleg,sa nu mai stiu când se va termina, cum se va termina, sau in ce ne vom transforma, noi si arta noastra. Cu toate astea, cred cu tarie ca atâta timp cât va exista omul viu pe pamânt, teatrul va continua sa traiasca, sub o forma, sau alta.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Respect si voi continua sa respect toate regulile, precum si legislatia in vigoare. Cu toate acestea, in timpul spectacolului este aproape imposibil sa se respecte anumite reguli. Atât actorii cât si personalul tehnic sunt extrem de expusi, dar nu doar la acest tip de infectare, ci la tot soiul de imbolnaviri.  

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Nu cred. Cum spuneam, nu am stat degeaba in aceasta perioada. Pentru mine timpul nu  s-a oprit in loc,pentru ca a aparut Covid-19. Mai mult decât atât, spectacolele in care joc au avut destul de multe reprezentatii, astfel ca repunerea in miscare, ca sa spun asa, va fi destul de rapida.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

In cazul in care vom incepe activitatea intr-un mod constant si coerent, cred ca va fi ca atunci când iti scoti masca, aceea care iti acopera nasul si gura, si poti respira din nou.

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Imi iubesc toate personajele, asadar nu am un spectacol preferat. Dar, imi doresc un spectacol nou, care sa reprezinte renasterea, si nu revenirea, noul si nu ce s-a trecut, respiratia libera, cea datatoare de creativitate si frumos.