Mihaela  Subtirica este actrita a Teatrului Nottara si o puteti vedea in cele mai recente productii ale teatrului, premierele anului 2020 montate in perioada pandemiei:  „Albina din capul meu” de Roland Schimmelpfennig, regia Cristi Juncu, in „Oglinda neagra”, spectacol-concert dupa schitele lui I.L. Caragiale, o poveste muzicala regizata de Cristina Juncu, „Nunta” dupa A.P. Cehov, regia Alexandru Grecu.

Este absolventa a Universitații Hyperion, Facultatea de Arte, Sectia: Actorie, la clasa profesori Catrinel Dumitrescu si Emil Hossu

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Am aceleasi emotii pe care le am inaintea oricarui spectacol. In vara anului trecut, am jucat unul dintre spectacolele mai vechi si am repetat si jucat unul nou – in aer liber. De asemenea, in scurtele perioade in care teatrul a fost deschis, am avut cateva reprezentatii si in interior, respectand masurile de siguranta. Pot spune, deci, ca am avut o oarecare continuitate.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Initial, mi-a prins bine o mica pauza, dupa o perioada foarte incarcata. Treptat, am resimtit organic o lipsa, un gol, un neastampar… o nemultumire generala. Cred ca asa s-a manifestat, la mine, dorul. Cel mai mult mi-au lipsit interactiunea cu oamenii din teatru si intreaga atmosfera din Nottara.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Pai, pot spune ca imi gasesc mereu ceva de facut. Am petrecut mai tot timpul cu Toma, baiatul meu in varsta de 6 ani, am stat mult la curte, la parintii mei, unde treaba nu se termina niciodata, am citit, am facut cam tot ce am vrut, mai putin calatorii, din pacate. Cred ca, daca ti-ai gasit un echilibru mental si intelegi ca tot ce ai e prezentul, treci mai usor peste toate.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Desi mi-a prins bine putina detasare de ritmul nebun din teatru, ce-i prea mult strica si am resimtit si eu plictiseala, monotonie, nervozitate, nedumerire, deznadejde. Ca majoritatea… Cu toate astea, in vara anului trecut, am  avut marea bucurie de a face parte din distributia spectacolului „Oglinda neagra”, o poveste muzicala de Cristina Juncu, pe care l-am jucat, apoi, in Curtea de Onoare a Muzeului National de Arta al Romaniei, pe scena ARCUB din Cismigiu, la Teatrul de vara Herastrau, in gradina de vara de la TVR si, in septembrie, la Constanta, in cadrul stagiunii estivale BestSummerArtFEst. In perioada izolarii, mi-am dorit ca, odata ce muzeele se vor redeschide, sa revad Muzeului National de Arta al Romaniei. Surpriza a fost ca am primit „tema” de a reinterpreta un tablou din Galeria de Arta Europeana (un Rubens), in cadrul unui proiect Nottara – MNAR, filmat, ulterior, pentru TVR. Si, tot la MNAR am revenit pentru o sedinta foto de Ziua universala a iei. Finalul anului m-a prins in repetitii, pe Zoom, la „Albina din capul meu” (regia: Cristi Juncu), proiect pe care asteptam sa-l finalizam cat de curand. Desi am avut activitate, am simtit si eu incertitudinea, nesiguranta de pretutindeni, insa, in fapt, cam asta e viata. Imprevizibila.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Am jucat deja in contextul pandemiei si am respectat toate masurile impuse, am purtat masca la repetitii, am adaptat spectacole vechi, iar „Oglinda neagra” si „Albina din capul meu” sunt concepute special pentru aceste vremuri. M-am adaptat din mers, nu am mers impotriva curentului.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Nu stiu daca ma voi bucura mai mult, dar cu siguranta voi trai cat mai constient fiecare clipa in teatru.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel pe care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Imi e dor de „Molière|EréiloM” in regia lui Roman Theodori. Un spectacol intens, profund, de trupa, care iti solicita toti muschii si nervii.