In aceste zile la Opera din Paris se canta opera Oedip a lui George Enescu, intr-o montare exceptionala in regia lui Wajdi Mouawad, un spectacol laudat in toata presa internationala. Aici cronica din The New York Times.

Iata imagini dintr-una dintre reprezentatii ale spectacolului care este rezultatul efortului organizatorilor Festivalului Enescu de a promova international muzica compozitorului roman

Cu un libret de Edmond Fleg pe care insusi Enescu l-a descoperit si sub bagheta dirijorala a lui Ingo Metzmacher, regizorul Wajdi Mouawad isi face debutul la Opera din Paris cu lucrarea enesciana Oedipe, transformand personajul lui Enescu intr-o poveste despre OEdipus – omul care nu isi cunoaste propria identitate – intr-un continuum de imagini organice, vegetale, eterice si acvatice.

In 1909, dupa ce a participat la un spectacol de OEdipus Rex la Comédie-Française, George Enescu a transcris primele note ale operei sale unice. “Piesa lui Sofocle a avut efectul unui electrosoc asupra compozitorului roman, determinandu-l sa inceapa sa lucreze la partitura sa inainte de a avea chiar si un libret”, noteaza reprezentantii Operei din Paris. Lucrarea finalizata va avea in cele din urma premiera mondiala la Opera din Paris in 1936.

“Influentele profesorului sau Fauré, ale lui Stravinsky, Debussy si traditiile muzicale ancestrale ale Romaniei au alimentat toate o compozitie orchestrala si vocala de o inegalabila originalitate”, mentioneaza Opera din Paris.

In mod surprinzator, in ciuda faptului ca a fost foarte bine primita de public si critici, lucrarea a fost pusa in scena rareori in timpul secolului al XX-lea. Enescu a interpretat integral lucrarea la pian la École Normale de Musique din Paris in 1923, dansurile tebane au fost cantate de Orchestra Colonne in 1924 si tot Enescu le-a dirijat, anul urmator, la Cleveland, in Statele Unite ale Americii.

Dupa moartea lui George Enescu, tragedia lirica Oedipe a cunoscut montari scenice la Bruxelles (1956), Bucuresti (1958), Saarbrücken (1972) si Varsovia (1978), iar spectacole, cu trupa Operei Romane, la Moscova (1962), Paris (1963), Sofia (1969), Stockholm (1975) si Berlin (1975). Conform informatiilor oferite de Muzeul National George Enescu, capodopera enesciana a rasunat, in limbile romana, franceza, germana si poloneza, fiind azi lucrarea lirico-dramatica originala cea mai cunoscuta peste hotare. Opera Oedipe ramane „una din cele mai puternice drame lirice ale secolului”, lumea muzicala contemporana recunoscand in partitura maestrului roman creatia de referinta nu numai a unui geniu, ci a intregii scoli muzicale romanesti.

“Ce este exceptional la aceasta opera este povestea unei fiinte vii, Oedip, si care contrar descrierii lui Sofocle, care are in centru doar o singura poveste din viata lui Oedip – mai exact momentul cand el se duce sa investigheze si descopera la final ca el este criminalul tatalui sau si ca este incestuos cu mama sa, in opera lui Enescu avem toata viata lui, de la nastere la moarte. Asadar avem o poveste, povestea unei fiinte umane. Aceasta este frumusetea. Avem povestea unei vieti intregi, viata unei existente tragice, din moment ce Oedip nu ar fi trebuit sa se nasca,” explica Wajdi Mouawad.

Opera este o drama in patru parti – un prolog, doua acte si un epilog – corespund nasterii, tineretii, maturitatii si mortii lui Oedip, totul prezentat in sase tablouri; spre deosebire de tragedia lui Sofocle, Oedip rege, in care este infatisat numai un episod din mitul oedipian, libretul operei lui Enescu cuprinde intreaga viata a lui Oedip.

“Conform legendei grecesti, Oedip este o pedeapsa. In timpul in care Sofocle a scris povestea, populatia Greciei era decimata din cauza ciumei. Chiar si asa, teatrele erau deschise si aveai obligatia sa mergi la spectacole. In acest contect Sofocle a creat OEdipus Rex, o poveste despre ciuma, in care Apollo a spus ca “o crima a fost comisa, o crima trebuie redresata”. Si regele, cel care conduce investigatia, descopera ca vina este a sa. Simbolistica spectacolului este extrem de importanta in acest caz si transcende psihanaliza intima a actiunii propriu-zise,” adauga regizorul.

Despre Oedipe, George Enescu declara ca ,,Nu am dreptul sa ma pronunt dacă Oedipe este sau nu cea mai desavarsita dintre lucrarile mele. Dar pot spune cu certitudine ca imi este cea mai draga dintre toate. Mai intai pentru ca m-a costat luni de munca, ani de chin. Pe urma, am pus aici toata fiinta mea, pana la a ma identifica, in unele momente, cu eroul meu. Daca as spune in ce stare de exaltare ma aflam cand meditam la Oedipe, apoi cand scriam nota cu nota aceasta opera voluminoasa, nimeni nu m-ar crede!”

Muzeul National George Enescu mentioneaza despre spectacolul propriu-zis ca primul gand al lui Enescu de a scrie opera Oedipe dateaza din 1910, cand acesta l-a vazut pe Mounet Sully la Comedia franceza in Oedip rege. “Spectacolul cu Mounet Sully l-a ajutat pe Enescu sa-nteleaga, inca din perioada adolescentei, care este locul omului intre semenii sai. Preocupat de ideea acestei opere, Enescu isi face primele schite muzicale, incă inainte de a avea libretul”, mentioneaza muzeologii.

Spectacolul se va juca la Opéra Bastille in perioada 20 septembrie – 14 octombrie, iar biletele vor fi puse in vanzare incepand cu 9 septembrie 2021.

Prima publicare a acestui articol a fost in martie 2021.