Ioana Calota este actrita a teatrului Nottara si este in acest moment protagonista premierei pe care teatrul  o are in program chiar in acest week end „Lectia” de Eugen Ionescu in regia, ilustratia muzicala si lighting design-ul lui Felix Alexa.

Ioana Calota este in rolul Elevei, alaturi de Gabriel Rauta (Profesorul) si Catrinel Dumitrescu (Menajera).

A jucat in filmul „Aurora” regizat de Cristi Puiu, iar in teatru o puteti vedea la Nottara si in Figaro, după Baumearchais,( regia: Mihai Lungeanu), Nunta, după A.P. Cehov ( regia: Alexandru Grecu).

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Am intotdeauna emotii cand urc pe scena, dar mai ales acum, dupa o perioada atat de lunga si de grea, sigur voi avea altfel de emotii. Sigur incarcatura va fi mult mai mare! Cred ca va fi extrem de puternic, de intens, asa cum sunt visele alea de noapte cand esti socat de ce se intampla si trebuie sa faci fata. Va fi si o mare bucurie. Sigur-sigur voi simti ca pur si simplu creierul meu este in flacari, sa spun asa, de concentrare si ca inima-mi iese din piept. Asta stiu sigur! Ma voi lupta cu aceste emotii, sa le tin in frau.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Mi-a fost si imi este foarte dor de scena. Am marele noroc  ca de vreo doua luni repet, pe scena. Am simtit dorul acesta foarte acut, visam noaptea, ma gandeam ziua… Relatia cu publicul si scena a fost foarte vie in tot anul acesta, de fapt, in mintea si in sufletul meu.

Ce parte mi-a lipsit cel mai mult? Contactul nemijlocit cu publicul, respiratia publicului din sala, vibratia lui… publicul ca o fiinta vie care reactioneaza la tot ce facem noi pe scena. Deci mi-a lipsit partenerul, practic… partenerul de spectacol – publicul.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

In aceasta perioada de un an de zile (si mai bine deja) am spus zilnic in fata camerei cate o poezie, povestire, un text ales de mine sau un text care pur si simplu m-a ales el de mine… mai degraba asa. Si am postat filmarea respectiva in fiecare zi pe Facebook si ulterior in alte retele de socializare. Asadar, asa m-am mentinut in forma, cu gandul si cu treaba. Aveam aceasta nevoie de a face in fiecare zi ceva, de a spune in fiecare zi ceva, de a tine flacara vie intre mine si prietenii si urmaritorii de pe Facebook. Si a functionat, m-a tinut treaza, m-a tinut vie, m-a tinut intr-o energie buna. Am avut un feedback extraordinar de la oamenii care m-au ascultat si care s-au invatat cu mine zilnic spunandu-le ceva dragut, de suflet. Asta m-a tinut in priza si conectata mental, emotional si spiritual la oamenii doritori de povesti. Acest lucru m-a ajutat pe mine in primul rand si multumesc lui Dumnezeu ca am avut acest curaj si aceasta rezistenta.

In rest, am mai citit, m-am plimbat mai mult in natura… Poate m-am rugat mai mult decat ma rugam de obicei… Am regandit viata si prioritatile… Am incercat tot felul de lucruri, de visuri… care nu mi-au iesit, dar ma bucur ca am mers pe drumul lor! Deocamdata nu mi-au iesit, dar poate se vor implini cu ajutorul lui Dumnezeu. Am avut curaj sa imi doresc lucruri si sa merg spre implinirea lor. Si asta este un lucru foarte mare. Cred ca mi-a mai crescut increderea in mine.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Au aparut tot felul de probleme pe care stiam ca le am. Stiam ca sunt undeva ascunse in subconstient sau chiar in inconstient. Au aparut tot felul de frici, tot felul de umbre, dar cu calm si exclusiv cu ajutorul lui Dumnezeu, cu gandul la suprema vointa divina si la faptul ca nimic nu se poate intampla fara Dumnezeu m-am reglat si m-am echilibrat si m-am luminat. Intotdeauna toate luptele acestea interioare se aplaneaza sau se alchimizeaza cu ajutorul credintei in Dumnezeu. Asa mi-am gasit eu rezolvarea: m-am lasat dusa de val. Si valul este nadejdea.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Ne protejam cu masti. Cu rugaciune. Cu o stare buna de spirit. Cu o energie buna, benefica. Cu spirt si cu alti dezinfectanti. Ne protejam sufleteste in primul rand de ganduri rele si de frica. Frica trebuie anihilata sau trebuie alchimizata in altceva… in calm, in primul rand! Si apoi ne protejam cu bunatate si cu dorinta de a fi bine si credinta ca este bine!

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Probabil, da! La unele spectacole, pe care nici nu stiu cand le vom juca, pentru ca sunt spectacole cu multe personaje, da. Probabil va fi nevoie. Dar pentru ca sunt spectacole jucate deja, trecute prin filtrul publicului, nu va fi nevoie de foarte multe repetitii. Dar de repetitii va fi nevoie pentru a intra din nou in acea stare energetica intensa, de care este nevoie pentru a juca un spectacol cu adevarat viu.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Sigur ca da! Vom fi mult mai recunoscatori pentru fiecare minut, pentru ca din pacate doar prin lipsa omul apreciaza ceea ce are cand are… gandind asa dual: „acum ai si maine n-ai” sau „acum ai si ieri n-ai avut” incepi sa apreciezi altfel lucrurile. Asa ca sigur voi aprecia enorm. Eu oricum sunt un om care apreciaza si are recunostinta si sper sa cresc in aceasta recunostinta. Sunt sigura ca atunci cand in sfarsit voi juca, chiar si cu sala ocupata partial, voi fi foarte fericita si voi aprecia foarte mult ca imi este dat sa joc.

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Sincer, toate spectacole! Am dor pentru fiecare in parte, ca de un copil. Nu poti sa faci diferenta intre copiii pe care ii ai. Imi doresc sa joc cat mai mult… cat mai multe spectacole cu mesaj, cu dragoste. Acum repetam, eu lucrez la doua spectacole („Liniste in culise” de  Michael Frayn, regia: Alexandru Jitea si „Lectia” de Eugène Ionesco, regia: Felix Alexa), asa ca acum am dorul pentru aceste doua nenascute inca pentru mine. Dar imi doresc sa joc toate spectacolele pe care le am in repertoriu si mai ales „Asta e ciudat”, care a avut un destin ciudat si care sper sa mai aiba viata, o viata mai buna de aici inainte si sa-l reluam.

Multumesc pentru acest interviu si trimit toata dragostea mea publicului, pe care-l astept in sala de spectacole. Si sanatate, pe toate planurile!