1 iunie 2021 Prima Carte Urban.ro (preview): Recomandari muzicale pentru educatia alternativa a copiilor de la muzicieni romani
De 1 iunie, urban.ro anunta primul sau proiect de publishing educational: o carte care va contine recomandarile pentru educatia muzicala a copiilor, recomandari semnate de 100 dintre cei mai importanti muzicieni romani contemporani si oameni conectati la industria muzicala autohtona (producatori muzicali, creatori de festivaluri, manageri).
Cartea pe care o veti putea citi in aceasta toamna, al carei titlu il pastram secret pana la lansare, isi propune sa fie un cadou pe care-l puteti face oricarei familii care este interesata si de o educatie alternativa, muzicala, pentru copiii sai. E un proiect gandit si coordonat de colega noastra Oana Vasiliu, iar la realizarea lui vor mai lucra Eduard Enache, Cristina Bazavan.
In avanpremiera descoperiti cateva dintre recomandari de la muzicieni, producatori muzicali si creatori de festivaluri. Experimentati auditiile acestor muzici (si povestile lor), alaturi de copiii dumneavoastra, va fi o excursie emotionanta si ar putea crea amintiri frumoase in familie.
Irina Baiant, soprana, cunoscuta publicului larg pentru rolurile principale din musicalurile Fantoma de la Opera, My Fair Lady
Muzica este un limbaj universal, care transmite un mesaj direct si profund si ne impacteaza structurile emotionale, creative si psihice, si scoate cele mai adânci trairi la suprafata, având rol eliberator. Imbracând o multitudine de scopuri, muzica joaca, in vietile noastre, pe rând, rol curativ, de entertainment, terapeutic, cultural si educativ. In acest ultim sens, in educatia copiilor, muzica este indispensabila pentru ca dezvolta creativitatea, imaginatia, sensibilitatea, ambele emisfere cerebrale (pentru aceia care invata un instrument muzical), capacitatea de memorare, puterea de concentrare si multe altele. Muzica nu are limita de vârsta pentru cei ce vor sa o consume sau chiar sa o aprofundeze didactic. Bineinteles, pentru performanta, este indicat sa incepi studiul muzical de la o vârsta frageda, pentru ca atunci când suntem mici, invatam si retinem informatii mult mai usor. Ca artist liric, format in zona muzicala clasica, desigur recomand, ca exemple pe care sa le inteleaga si sa le invete, piese care apartin acestui domeniu dar si din repertoriul muzical românesc vechi, din perioada interbelica.
Identitatea nationala este strâns legata de cultura unui popor, iar unde nu este cultura, nu simtim radacinile si bogatia spirituala cu care am fost inzestrati.
GEORGE ENESCU – „Rapsodia româna” nr. 1 si nr. 2
▫Sunt cele mai cunoscute piese orchestrale ale unuia dintre cel mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, nascut in Botosani, legenda mondiala, care ne-a facut numele tarii cunoscut pe toate meleagurile. Acestea sunt miniaturi simfonice inspirate din folclorul autohton, care datorita caracterului exotic si dinamic, prin frumusetea melodica dar si spectaculozitatea orchestratiei marelui compozitor se regasesc in repertoriul marilor orchestre din intreaga lume si sunt si astazi interpretate in concerte ca fiind un deliciu pentru publicul meloman.
CIPRIAN PORUMBESCU -Balada pentru vioara si orchestra nr. 2
Este lucrarea cu cea mai cunoscuta tema muzicala din toata literatura simfonica româneasca, in care suceveanul a stilizat elementele doinei, baladei si romantei intr-o scriitura romantica de mare lirism. Este imposibil ca la auzul sunetelor din aceasta capodopera sa nu fi instantaneu vrajit si sa nu te emotionezi profund, crescând in ascultator bucuria si mândria valorilor nationale.
RICHARD ROGERS -Sunetul muzicii
Este un musical care a avut premiera in 1959 si s-a bucurat de un enorm succes, fiind ecranizat ulterior de Robert Wise, in 1965, care a distribuit in rolurile principale Julie Andrews si Christopher Plummer si s-a bucurat nu doar de o multitudine de distinctii dar si de transformarea, peste ani, intr-un reper al genului muzical.
Musicalul este un gen de spectacol muzical si teatral, bazat pe un roman sau un libret cunoscut, o poveste captivanta care stârneste curiozitatea oricarei vârste si care face lin tranzitia de la structura clasica la sonoritatea actuala a celor mai fredonabile melodii. Acest gen de spectacol este cel mai indicat pentru introducerea copiilor in lumea artelor, continând elemente de decor, scenografie, cinematografie, actorie, muzica, dans, poveste, si reuseste, de generatii intregi, sa deschida publicul catre minunata lume a spectacolului. Copiii trebuie sa vada musicaluri si sa aiba ocazia afle despre perioadele de aur ale povestilor nemuritoare, iar acest titlu este, din punctul meu de vedere, cel mai indicat pentru a le deschide apetitul catre arta.
Doru Trascau, The Mono Jacks:
Bucurestean, auto-didact intr-ale muzicii, tata a doi copii si mega-inamorat de motociclete, Doru Trascau a inceput sa cânte la chitara pe când avea 17 ani si de atunci nu s-a mai oprit. In 2000, a aparut pe lume trupa in care a debutat: AB4. Primul album al trupei, Toxic, a dominat topurile muzicale românesti. Cu AB4, Doru a câstigat M.T.V. European Awards-Best Local Act in 2003. Din 2008, Doru a inceput un nou proiect, The Mono Jacks, trupa care a devenit o referinta a scenei românesti de indie-rock. Cu 3 albume de studio lansate, The Mono Jacks au intrat repede in constiinta ascultatorilor de alternative . Muzica lor a rasunat pâna acum atât la mari festivaluri (Sziget, Exit Festival, Eurosonic Noorderslag, ARTmania, Electric Castle) cât si prin turnee in toata tara, vorbind despre gânduri si sentimente pe care le traim cu totii.
Michael Jackson – Billie Jean
Este o piesa pe care as prezenta-o in primul rand alaturi de videoclip. Michael Jackson trebuie vazut si ascultat in acelasi timp.
Nirvana – Lithium
Are ritm, are vocea lui Kurt si are un refren memorabil. Trag nadejde ca se da din cap la auditie.
The Mono Jacks – 1000 de DA
Este piesa de rezistenta pentru fiecare moment in care auzi un NU. In copilarie, din pacate, se intampla asta destul de des. 1000 de DA ar fi cantecul de lupta.
Sabina Ulubeanu, compozitoare
Creația sa cuprinde lucrări camerale, simfonice, corale sau multimedia, interpretate in Europa, Statele Unite ale Americii si Asia sub egida unor festivaluri importante, premiate la concursuri naționale și internaționale de compoziție și difuzate pe posturi publice de Radiodifuziune. In septembrie 2019, lucrarea sa #justacomposer pentru orchestră a deschis seria concertelor din ciclul Muzica secolului XXI, in cadrul Festivalului Internațional George Enescu.
Desigur ca am sa ma refer la muzica clasica si ca recomandarea mea este pentru live, in sala de concert. Cu mentiunea ca in acest caz,la 9 ani un copil poate asculta aproape orice din repretoriul baroc, clasic si romantic, si lucrarile mai scurte din perioadele urmatoare. Nu e nimic inaccesibil.
Concertul pentru pian si orchestra nr 1 de Piotr Ilici Ceaikovski.
O lucrare care imbina perfect spectacolul pianistic cu melodiile largi, nesfârsite ale orchestrei.
Daca ai noua ani, vei observa cu uimire cât de puternic poate fi un pian in dialog cu o orchestra si cum se poate trece de la cele mai vijelioase si rapide pasaje la cele duioasesi tandre, pe care iti vine sa le cânti deodata cu cei de pe scena. pentru ca asa se scria muzica in secolul al XIX-lea.
Opera Hansel si Gretel de Engelbert Humperdinck.
Pentru introducerea perfecta in lumea operei. Povestea o stie orice copil, iar muzica e adorabila, trecând, in stilul muzical romantic, prin toate sentimentele pe care le incearca protagonistii basmului. De asemenea, schimbarile de stare sunt rapide, nu exista urma de plictiseala, ci doar curiozitate: acum ce urmeaza?
Johann Sebastian Bach, Concertul pentru clavecin si orchestra de coarde in re minor, BWV 1052.
Pentru atmosfera intima, camerala a lucrarii si contactul mult mai strâns dintre muzicienii de pe scena. Una dintre cele mai sigure cai de a te apropia de muzica lui Bach, geniul ce contine tot ceea ce s-a scris in viitor.
Alex Tomulescu – Manager Loredana, Vita de Vie, Irina Baiant, Alexandra Stan, Producator al musicalurilor „Mamma Mia!”, „We Will Rock You”, dar si al unora dintre cele mai de succes spectacole de teatru („Prenumele”, „Cina de Adio”)
“Fara muzica, viata ar fi o greseala” – spunea Friedrich Nietzsche. Si cred asta. De ce? Pentru ca muzica te poate scoate dintr-o stare, te poate baga in alta, iti schimba dispozitia, te misca, te trezeste si iti e aproape de la inceput pana la sfarsit. Muzica e parte din noi, fie ca vrem, fie ca nu. Nu-mi amintesc momente din viata in care muzica sa fi lipsit. De fapt, sunt sigur ca nu au fost. In schimb, imi amintesc discurile tatei si piese din ele care mi-au marcat viitorul, cu cu care am ramas in minte, in suflet si…in viata.
Queen – Bohemian Rapsody
Asa a inceput totul, in 1990: Alex la 7 ani si un vynil albastru, prima piesa ’straina’ pe care incercam sa o inteleg si un solist care pronunta nume ciudate. Dar nu asta m-a atras, de fapt, la Bohemian Rapsody, ci acel Mamaaaaa lung cu care incepe. Si riffurile de chitara, pe care le-am ‘cantat’ in fata oglinzii multi ani dupa. Iesit dintre discurile cu Compact, Rosu si Negru, Phoenix si Loredana, Queen era in mod clar altceva. Cu totul altceva. Era un sound total diferit si o poveste care ma intriga, pe care incercam sa o inteleg si nu puteam. Si nici n-am inteles-o pana nu am vazut videoclipul, ceva ani mai tarziu. Bohemain Rapsody a ramas o piesa ALTFEL pana acum, la aproape 50(!!!) de ani de la lansare si asta spune totul despre valoarea ei.
Pink Floyd – Another Brick in the Wall
Profu’ infricosator care striga la copii, toata lumea la fel, sound-ul asta ciudat…in the good way. Wow. Am ramas fan Pink Floyd de atunci. O piesa lansata acum 42 de ani este in continuare atat de actuala, a trecut de la a fi imn a mai multor generatii pana la cantec iconic cu un videoclip vizionar care a schimbat si influentat, cu siguranta, multe vieti.
Michael Jackson – Earth Song
Cantecul, dar mai ales videoclipul, sunt o lectie care trebuie sa ajunga la copii. La toti copiii si nu numai la ei. Desi pare simplu si este extrem de usor de memorat, Earth Song este foarte complex: contine elemente de pop, blues, gospel, opera si…zgomote ale naturii. De fapt, prin asta frapeaza: simplitatea unui cantec complex.
Norbert Tako –Dezvoltator cultural, Director JAZZ TM, Fondator al Festivalului Play
Director de productie pentru concerte Al Jarreau, Paco De Lucia, The Chick Corea Elektric Band, Gregory Porter, Marcus Miller, Nigel Kennedy, Manu Chao, Mariza, Richard Bona, Macy Gray, Anoushka Shankar, Bob Geldof, Joss Stone, The Cinematic Orchestra, Jacob Collier, etc.
Gurrumul – Wiyathul
Pentru ca cele mai bune voci nu sunt tot timpul cele mai mediatizate. Pentru ca poti face muzica si atunci cand nu pornesti de pe picior de egalitate cu semenii tai. Pentru ca nu trebuie sa intelegi versurile ca sa simti starea pe care un artist doreste sa o transmita.
Snarky Puppy – Lingus
Pentru ca muzica instrumentala nu trebuie sa fie plictisitoare, pentru ca jazz-ul poate fi distractiv si jucaus dar totodata complex. Pentru ca arata puterea comunitatii cand aceasta colaboreaza iar membrii ei se sustin reciproc.
Superheavy [Mick Jagger, Joss Stone, Dave Stewart, A. R. Rahman, Damian Marley] – SuperHeavy
Pentru ca orizonturile niciunui copil nu trebuie ingradite iar muzica nu trebuie catalogata in functie de genuri. Pentru ca fiecare are dreptul de a asculta ce ii place si cum simte fara sa fie judecat pe baza “calitatii” sau genului musical.
Catalin Rulea este artist si muzician, membru fondator al Centrului de Introspectie Vizuala/Asociatia PPLUS4 .
Este activ pe scena de muzica alternativa si implicat in proiecte de teatru contemporan. A colaborat ca muzician si grafician in proiectele: Produse Domestice (regia Ioana Paun), Inamicul Poporului (productie Teatrul Mic si ARPAS), Platforma de Teatru Politic (2014 si 2015), Arta Politica Contemporana. Perspective Critice (Editura Triade 2015), Evacuarea Fantomei (Studio Basar – 2011), Ion Grigorescu. Omul cu o singura camera. (Centrul de Introspectie Vizuala/Sternberg Press). Este in acelasi timp fondatorul colectivului creativelaboratories.ro, colectiv care activeaza in zona promovarii culturale. Este autorul proiectelor VIDEO CONTENT (un proiect ce a exploatat potentialul social si filosofic al videoclipului ca mijloc de exprimare in zona muzici alternative), PRET A LUTTER (un proiect ce dezbate dualitatea nationalism-globalizare in context local si mai precis camasa româneasca in context contemporan) si UNCUT (o arhiva de sunete si imagini din padurile României, proiect realizat impreuna cu Greenpeace România).
Pink Floyd – „Hey You”.
Pentru ca atunci când eram de 12-13 ani intins pe covor in camera mea pe intuneric, aceasta piesa m-a chemat. Si de atunci, vocea aia care ma facea atent nu m-a mai parasit niciodata. Muzica inseamna versuri dar inseamna si manipularea sunetului iar aceasta piesa le are pe amândoua, unui copil de 9 ani probabil ca trebuie sa-i tradduci dar merita.
Röyksopp & Robyn „Monument”.
Pentru ca un copil trebuie sa invete sa traiasca clipa, fiecare clipa. Momentele din viata noastra sunt monumente care trebuie admirate si pretuite cu zâmbetul pe buze. Epilogul saxofonului, dupa ce piesa a curs electronic si monoton, este cireasa de pe tort.
Newen Afrobeat feat. Seun Kuti & Cheick Tidiane Seck – Opposite People (Fela Kuti) pentru ca daca la 9 ani intelegi bucuria unor oameni de a cânta impreuna, de a improviza, de a se simti unul pe altul, de a se bucura de muzica si a transmite mai departe acest vibe bun si gânduri curate, atunci toata viata te vei bucura de muzica si vei putea alege bine.
Alin Vaida – fondatorul si directorul festivalului Jazz in the Park din Cluj-Napoca
Norocul meu in descoperirea muzicii a fost ca am doi frati mai mari, unul cu 9 ani si unul cu 10 ani. Când am aparut pe lume, am avut influenta a doi baieti care prin ce faceau, mi-au deschis ochii asupra multor chestii. Când aveam 7-9 ani, aveam acces la un casetofon si la vreo doua cutii de casete cu tot felul de lucruri de ascultat. Aveam Michael Jackson, Pink Floyd, Bon Jovi, Bee Gees si multe alte nume pe care poate nu mi le aduc aminte. Iar apoi, ma uitam la MTV. Si imi aduc aminte un lucru foarte important de la acea vreme: chiar daca eram recunoscator pentru acele casete, imi doream foarte tare muzica mea, casetele alese de mine, ceva ce sa zic ca eu am descoperit si nu am prins de la altii.
Muzica e mai mult decât o arta. E un lifestyle, are un aspect social, te poate defini ca persoana. Din acest motiv, nu m-as grabi sa-i zic unui copil cine e bun sau ce cred ca ar fi bine sa asculte. Ci as avea grija sa cunoasca stilurile, trairile si sa priveasca muzica cu un entuziasm de aventurier, de descoperitor. Fiindca atunci când gasesti ceva ce-ti place, e ca si cum ai descoperi un continent nou.
Sunt convins ca in fiecare copil se ascunde dorinta de a descoperi ceva nou, ea trebuie doar calauzita. Si atunci i-as da sa asculte urmatoarele albume:
Buena Vista Social Club – albumul cu acelasi nume
Nu stiu un album care sa spuna mai bine povestea unei tari, precum o face acest album. E mai degraba o calatorie, care iti prezinta bucuria de trai, in ciuda unor conditii. E o lectie despre faptul ca fericirea sta in lucruri mici si ca e important sa te bucuri de ce ai. E un album care te invata sa ai ritm. I-ar servi micului nostru ascultator ca o discutie serioasa despre viata.
Soundtrack-ul de la Snatch (2000)
Nu ma prea pricep la copii, s-ar putea sa fie prematur sa asculte asa ceva, dar stiu ca mie mi-a schimbat viata. Snatch e un film iconic facut de Guy Ritchie. Eu cred ca l-am vazut prima data in 2003 (deci aveam 13 ani, nu 9) si nu am inteles mare lucru, insa am fost uimit de muzica de pe fundal. Avea Massive Attack, Herbaliser, Mirwais, Oasis, avea un nou val de sunete si muzici britanice, era incredibil. Atunci am simtit prima data ca exista si alte sunete decât ce mi-au dat fratii mei si am inteles ca muzica nu are limite. Daca ma gândesc bine, cam orice coloana sonora de la Guy Ritchie si-ar face bine treaba.
Too Many Zooz (dar videoclipuri, nu neaparat vreun album)
Mi se pare ca busking-ul (cântatul in strada) este un mod foarte sincer de a reda muzica. Fara efecte, fara amplificari, fara lucruri pretentioase. O regula in busking este ca ai 10-15 secunde sa captezi atentia trecatorului. Cred ca artistii stradali pot avea o priza foarte buna la copii. Si transmit curaj, dezinvoltura si bucuria sincera de a cânta. Artistii stradali pot fi incurajatori pentru cineva care ar vrea sa se apuce de muzica, fiindca senzatia pe care ei ti-o lasa când ii asculti este: „si eu as putea face asta”.
Mihai Dinu – Europa FM
Mihai Dinu face radio din 1991 si este, inca din 2000, si unul dintre initiatorii miscarii de sustinere a muzicii românesti prin crearea mai multor evenimente sau programe muzicale. Selectia Nationala pentru RFI – Descoperiri electro in Europa de Est, Saptamâna Muzicii Românesti la RFI, initiata in 2004 prin concerte live din studioul de radio, sau crearea formatului GuerriLIVE Radio sunt câteva dintre proiectele in care a fost implicat si dezvoltat.
Wolfgang Amadeus Mozart – Eine Kleine Nachtmusik sau Serenada nr. 13 in sol major, K 525, este o lucrare pentru doua viori, viola, violoncel si contrabas de Wolfgang Amadeus Mozart.
Admiratia pentru ea vine in primul rând pentru ca este vesela si pare, accentuez pare, accesibila. Multe compozitii ale lui Mozart dau aceasta aparenta, dar in realitate sunt adevarate trasee neuronale.
Mica serenada a fost finalizata in timpul vietii, in august 1787, dar a fost publicata postum. In practica actuala, este de obicei interpretata in aranjament orchestral.
Serenadele erau niste lucrari destinate mai mult divertismentului cu ocazia unui eveniment social. Daca este sa facem o comparatie cât se poate de plastica, serenadele erau ceea ce este muzica pop astazi. Un acompaniament sonor la diversele petreceri ale epocii, am putea spune o muzica de consum, special creata pentru aceste ocazii.
Popularitatea acestor compozitii a fost una foarte mare la sfârsitul secolului al XVIII-lea a fost, in special in Viena, unde Mozart si-a petrecut ultimul deceniu din viata.
Toata popularitatea lor a fost un lucru bun pentru ca in Viena acelor timpuri ele au fost o sursa de venit pentru compozitori. Datorita popularitatii serenadele erau cântate in parcurile si gradinile publice. Mozart compus multe serenade, dintre care a 13-a, supranumita Eine kleine Nachtmusik, este cea mai cunoscuta. Opera are patru parti, desi, initial, continea cinci, dar una dintre ele a fost pierduta. Asta ne da voie sa speculam ca Eine kleine Nachtmusik este o opera incompleta. Geniala, dar incompleta.
De ce Eine kleine Nachtmusik? Pentru ca ea vine cu o poveste despre unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, unul lânga care termenul de geniu se simte la el acasa. Alt motiv este muzicalitatea. Este o opera ce ne patrunde si ramâne acolo indiferent ce dezastre muzicale trec apoi peste noi. Este unul dintre cele mai bune si accesibile puncte de plecare intr-o calatorie spre infinit.
Cor de copii – Anul 2000
E ceva magic in formula asta de pian. Incepe trist si creste tensiunea. Simti sunetul de pian in stomac si te doare. Un cântec patriotic care facea parte din cotidian, il stiai pur si simplu, nici nu se stie de unde. Melodia imi face pielea de gaina si, culmea, nu am nicio amintire cu ea, un flash back cu vreo serbare, ceva. Nimic. Este ca si cum face parte din mine, crestem impreuna. Pâna când nu vom mai fi copii!
Bun, asta este si ceva foarte personal, dar un copil trebuie sa inteleaga ca lucrurile nu au fost tot timpul ca acum. Adica la un clic distanta. Si ca in anumite momente, de fapt cele mai multe, lucrurile erau impuse.
De ce Anul 2000? Toate conotatiile interpretate negativ in fata acelor limite si impuneri nu fac decât sa sporeasca valoarea piesei. Este o melodie ce are puterea de a te ridica pe refren, una dintre acelea ce-ti pot da stari diferite, diametral opuse, in numai trei minute. Alt motiv este, din nou, povestea care insoteste piesa. Putem compara si cu ocazia asta vedem doua lumi puse in oglinda.
Pink Floyd – Time
Corul de ceasuri, inregistrate unul câte unul de Alan Parsons in diverse magazine de antichitati din Londra si apoi sincronizate impreuna, deschide una dintre cele mai reprezentative piese ale trupei Pink Floyd.
Apoi urmeaza o cadenta dirijata de tobele lui Nick Mason. Cam martiala cadenta. Toata aceasta introducere nu face decât sa sugereze trecerea timpului. Si mai mult. Este desfasurarea zilei noastre. Liniste inainte desteptarii, apoi ceasul suna si urmeaza o scurta perioada de acalmie, cât sa te desmeticesti, dar ceasul ticaie. Timpul devine tot mai intens, iar noi ajungem in dimensiunea de trezire.
Aceasta este ultima piesa unde cei patru membrii sunt creditati toti la compozitie si este, poate, cel mai bun efort de grup al trupei.
De ce Time? Pentru a avea o perceptie corecta asupra trecerii timpului incapsulata in doar 5 minute.
