Un artist portughez creeaza portrete din explozibilul pentru demolari. Fiecare cladire daramata este o oportunitate pentru o noua opera de arta.
Arta stradala vine in multe forme dar nici una nu se manifesta intr-o maniera atat de exploziva precum lucrarile lui Alexandre Farto, supranumit Vhils. Artistul portughez a captivat pasionatii de arta din toata lumea in ultimii 15 ani cu tehnicile sale unice. In loc de a adauga vopsea sau spray pe edificiile urbane, Vhils opteaza pentru sustragerea formei de pe suprafata cladirilor prin folosirea explozibilului.
De cativa ani, el a utilizat o multitudine de unelte, de la dalte la burghiuri, ciocane si chiar explozibil pentru a da jos bucati de perete care sa dezvaluie fetele gravate ale localnicilor si adesea ale oamenilor marginalizati.
Ultimul sau proiect, numit „Sfarsitul Erei Industriale – The End of the Industrial Era” exploreaza cladirile dezafectate si daramate din Barreiro, un oras din estul Portugaliei, apropiat de Lisabona unde artistul s-a nascut si a crescut.
Alexandre Farto a utilizat explozibil pentru a dezvalui instant portretul unui localnic. Imaginea realizata a fost bazata pe fotografia din arhiva familiei a unui muncitor din fabrica demolata. Lucrarea nou creata din explozibil apare pentru un sfert de secunda, urmata rapid de demolarea intregii structuri pe care a fost imprimata. Aceasta revelare a lucrarii si pierdere a ei s-au intamplat in mai putin de 2 secunde, dar Vhils a reusit sa capteze momentul din unghiuri multiple folosind lentilele unei camere balistice care inregistreaza imagini la 2.000 de cadre pe secunda. Prin filmarea realizata, Vhils a reusit sa imortalizeze opera sa temporara.
Alexandre Farto (cunoscut si ca Vhils) s-a nascut in 1987 in Portugalia si a crescut la periferiile Lisabonei. A absolvit University of the Arts de la Central Saint Martins din londra si la Byam Shaw Fine Art Skills and Practices.
A crescut in Portugalia intr-o perioada in care tara era afectata de revolutie. La vremea respectiva, tanarul Vhils a fost martorul distrugerii constante si a efectelor razboiului pe peretii cladirilor. Revolutia Garoafelor din 1974 a marcat periferiile capitalei portugheze si alte parti ale tarii natale, modeland traseul viitorului artist catre o arta care sa foloseasca efectele negative ale demolarilor in a crea imagini de impact.
Metodele sale au devenit impresionante prin faptul ca zgarie, graveaza si chiar explodeaza bucati din suprafata zidurilor pentru a crea arta. Artistul este de parere ca distrugerea este o forma de constructie si ca schimbarea este necesara pentru ca mod de comunicare cu lumea din jur.
