Dupa ce a fost taiat pentru a intra pe usa, „Rondul de noapte” al lui Rembrandt a fost refacut cu ajutorul inteligentei artificiale. Dupa 300 de ani, cea mai cunoscuta lucrare a artistului poate fi vazuta in intregime.
Cea mai cunoscuta lucrare a lui Rembrandt este expusa pentru prima data in 300 de ani in intregime. Cu ajutorul tehnogiilor moderne si a inteligentei artificiale, publicul poate vedea lucrarea originala cunoscuta sub numele „Rondul de noapte”.
In 1715, sectiuni ale tabloului „Rondul de noapte” au fost taiate pentru a incapea pe peretii primariei din Amsterdam. Compozitia lui Rembrandt afiseaza portretele unui grup mare al garzilor publice din Amsterdam, conduse de figura proeminenta a capitanului Frans Banninck Cocq si a locotenentului sau, Willem van Ruytenburch.
„Rondul de noapte” a devenit un simbol national al Olandei la scurt timp dupa finalizarea sa in 1642 insa nici macar acest lucru n-a protejat lucrarea de la interventiile survenite. In secolul al XVIII-lea, tabloul a fost taiat pe toate cele 4 laturi pentru a putea intra prin cele doua coloane ale usilor primaria din Amsterdam, piesele respective fiind pierdute. Din secolul al XIX-lea si pana in prezent lucrarea a fost gazduita in Rijksmuseum, unde este expusa ca piesa principala a muzeului si reprezinta punctul central de atractie al Galeriei de Onoare.
Initial, pictura originala avea dimensiunea de 4 x 4,6 metri. Din partea stanga s-au taiat aproximativ 60 cm, din partea dreapta 7 cm, din partea de sus au disparut 22 cm iar din partea de jos doar 13 cm. Folosind tehnologii de ultima generatie si incluzand scannere si inteligenta artificiala, muzeul a reusit sa reconstruiasca piesele lipsa si le-au atarnat alaturi de lucrare pentru a oferi publicului posibilitatea de a privi „Rondul de noapte” in felul in care Rembrandt a intentionat sa-l arate.
Restaurarea acestor parti va oferi vizitatorilor o varianta a compozitiei in care apar si elementele taiate cum sunt cele 3 figuri din partea stanga. In plus, pe langa figurile care lipseau, a fost refacut si dinamismul compozitiei.
Pentru reconstructia pieselor lipsa, muzeul nu a optat pentru un pictor, ci mai degraba pentru un computer suficient de puternic care a fost programat de catre unul dintre cercetatorii muzeului, Robert Erdmann, pentru a recrea fiecare pixel in stilul specific lui Rembrandt. Tehnologia folosita implica retele neuronale convolutionale prin care algoritm al inteligentei artificiale recunoaste si reconstruieste imaginile. Pentru a reface tabloul cat mai aproape de starea originala, s-a folosit o copie din 1655 a tabloului realizata de pictorul olandez Gerrit Lundens. Acesta a realizat replica dupa Rembrandt la 13 ani dupa finalizarea originalului.
Dupa ce algoritmul a recreat sectiunile lipsa, imaginile rezultate au fost printate pe panza si atasate de suporturi din metal pentru stabilitate, iar mai apoi date cu vernis pentru a arata cat mai aproape de o pictura. Rezultatul final poate fi urmarit in detaliu aici.
