Intr-un an in care au fost foarte putine premiere dar si foarte putine reprezentatii de teatru pe scena, cu public in sala, UNITER pastreaza traditia si anunta si pentru 2020, nominalizari pentru Premiile UNITER dar si premiile sale speciale.

Costinela Ungureanu este nominalizata la premiul Cea mai buna actrita in rol secundar pentru rolul Alexandra din spectacolul „Inima si alte preparate din carne” de Dan Coman, regia, video si universul sonor Radu Afrim,  de la Teatrul National „Marin Sorescu” Craiova.

Costinela joaca in mai multe spectacole ale stagiunii curente pe scena Teatrului National „Marin Sorescu” Craiova, “Viva la Vulva”, “Toc Toc”, “Gandeste-te la Africa” si “Inima si alte preparate din carne”.

Intr-o serie de interviuri speciale dedicate nominalizatilor UNITER, Urban.ro a stat de vorba cu Costinela Ungureanu despre rolul din „Inima si alte preparate din carte”, dar si despre statutul de actor.

Poveste-ne putin despre copilaria ta. Cum ai ajuns sa alegi cariera de actor?

Invatam la o scoala normala de cartier cand mama a venit cu ideea de a ma inscrie la Liceul de Arta din oras. Am dat un fel de examen in urma caruia am fost admisa, asa ca incepand cu clasa a 8-a am urmat cursurile de muzica (si cultura generala) la Liceul de Arte „Marin Sorescu” din Craiova. Aici cred ca mi-am dezvoltat inclinatia spre arta. In anii de liceu devenisem spectator fidel al tuturor institutiilor de cultura din oras. Joia mergeam la Opera, vinerea la Filarmonica iar in zilele in care erau spectacole la teatru mergeam la National. Nu ratam nimic.

Cand si cum ai stiut ca vrei sa joci teatru?

Desi studiam muzica la liceu, stiam ca nu asta voi face pe viitor, sau mai bine zis, nu doar asta. Nu ma vedeam profesoara de muzica si nici nu puteam din punct de vedere vocal atinge performantele unei cantarete de opera.

Desi eram un copil care mergea des la spectacole, nu ma gandisem vreodata sa fac teatru, sa fiu actrita. Pana intr-o zi cand doua doamne care au trecut pe langa mine pe strada au rostit in discutia lor cuvantul actorie si m-am intrebat cum de nu m-am gandit pana atunci. Eram in clasa a 11-a si deja profesorii ne intrebau ce vrem sa facem pe mai departe. Din momentul acela am stiut ce vreau sa fac si m-am apucat de citit teatru, asa am inceput.

Ai lucrat la spectacolul „Inima si alte preparate din carne” in plina pandemie. Cum a fost perioada repetitiilor? Dar premiera? Imediat dupa premiera a inceput urmatorul val de restrictii si teatrele s-au inchis. 

Repetitiile la “Inima si alte preparate din carne” au inceput cu un casting pentru a se stabili distributia. Au fost vreo 2-3 zile de stres pentru ca imi doream enorm sa lucrez cu Afrim si voiam sa primesc si eu un rol cat de mic. Imi amintesc ca regula purtarii mastii era destul de greu de respectat pentru ca era foarte cald si parca nici nu ne auzeam unii pe altii.

Repetitiile la acest spectacol au fost, probabil, ca toate repetitiile cu  Radu Afrim –  presarate cu multe momente comice si amuzante, cu stres si incordare, cu multa munca, dar si cu bucurie. Bucuria ca in sfarsit, dupa lunga perioada de stat inchisi in case si incercand tot felul de lucrui in online, eram din nou pe scena si repetam in spatiul nostru si ne priveam in ochi si respiram acelasi aer filtrat prin masca.

Premiera s-a intamplat sa fie intr-una din zilele alea in care aveam voie sa jucam cu public in procent de 30%, ceea ce a fost fantastic avand in vedere ce fusese pana atunci. Pacat ca imediat dupa ne-au inchis din nou.

Este prima data cand joci un rol in regia lui Radu Afrim. Cum a fost intalnirea cu el?

De fapt este a doua oara cand lucrez cu Radu Afrim. Prima data a fost la „Daca am gandi cu voce tare”- spectacol pe care l-a montat in 2017 tot la Craiova. Am fost asistenta de regie la acest proiect si chiar am primit un rol mic si cu vorbe putine care m-a bucurat nespus de mult. Atunci l-am cunoscut pe Radu Afrim si m-am indragostit (daca se poate spune asa) iremediabil de felul lui de a fi – deopotriva critic si amuzant, simpatic, destept, agitat, ingenios, cu viziune si lista continua. Repetiile cu el sunt adevarate lectii actorie. Nu este un regizor comod, lucreaza sub tensiune, poate aduce actorul in stari urate de frustrare si neliniste, dar daca reusesti sa intelegi ca nu vrea decat sa fii viu si adevarat, apunci sa te si bucuri de nelipsitele momente amuzante din timpul repetitiilor.

Ai practic o dubla nominalizare la Premiile UNITER, atat pentru „cea mai buna actrita in rol secundar”, cat si pentru „cel mai bun spectacol”. Pentru cei care nu au ajuns inca sa vada spectacolul, de ce sa vina la Craiova sa vada spectacolul?

Pentru ca este un spectacol sensibil, un spectacol care vorbeste despre noi, cei din pandemie. Citeam undeva ca „Inima si alte preparate din carne” este cea mai buna cronica a pandemiei. Este un spectacol cu o plaja larga de personaje-povesti-situatii cu care sigur vei rezona intr-un fel. Este un colaj de bucati de viata adevarata cu personaje vii atat de diferite si care se intersecteaza rand pe rand cu acel Fluture misterios despre care ne putem imagina orice. Este un spectacol creativ, un spectacol cu imagini puternice desenat in culori superbe, acompaniat de sunete cu suflet. Chiar merita sa faci un drum pana la Craiova pentru acest spectacol.

Cum ti-ai descrie personajul din „Inima si alte preparate din carne”?

Alexandra – personajul meu din „Inima si alte preparate din carne” este o tanara de 27 de ani deschisa la experiente noi pe plan sentimental. Este in egala masura femeia indragostita gata sa lupte pentru femeia care o atrage dar si fetita care isi ascunde actiunile si sentimentele in fata parintilor. 

Te-ai regasit in personajul pe care il interpretezi in spectacolul lui Afrim, avand in vedere subiectul ales? 

M-am regasit in multe situatii prin care trece Alexandra. In multe momente din viata mea personala similare celor din spectacol as fi reactionat si actionat la fel ca ea.

Spectacolul are o componenta video destul de importanta. Te atrage ideea actoriei de film?

Pana acum nu am avut ocazia sa lucrez la un film, este ceva nou si mult diferit de teatru, de scena. Mi-ar placea sa joc in filme dar cu siguranta teatru ramane pe primul loc.

Ce inseamna pentru tine nominalizarea la Premiile UNITER din acest an?

Nominalizarea la UNITER este o surpriza care ma bucura enorm. Este prilej de sarbatore faptul ca iti este validata munca.

Care ai dori sa fie traiectoria profesionala de acum incolo?

Imi doresc de la mine sa fac roluri cat mai frumoase si complexe, sa depasesc cliseicele zone de confort care ma limiteaza. Sa cunosc si sa lucrez cu cat mai multi oameni talentati.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ce idoli are Costinela Ungureanu?

Nu am idoli, poate am cativa actori preferati pe care ii urmaresc in filmele hollywoodiene si cativa muzicieni care ma inspira si pe care ii caut sa ii ascult, dar cu siguranta am in jurul meu, printre colegi, familie si prieteni, persoane pe care le admir cu adevarat si de la care invat mereu.

Cum ai gestionat emotiile legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului?

Emotii am mereu atunci cand urc pe scena, inclusiv la repetitii. Dar, intr-adevar, revenirea publicului in sala mi-a provocat niste stari sensibile deosebite.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Mi-a fost foarte dor de scena. Mi-au lipsit intalnirire cu colegii, repetitiile, spectacolele, publicul , intrun cuvant, tot.

Cum a fost aceasta perioada pandemica pentru tine?

In multe feluri a fost si continua sa fie rea aceasta perioada. Pandemia creste frica de oameni in oameni si ne imparte in doua tabere – cei vaccinati si cei nevaccinati. Dar, in alt fel, pentru mine a fost bun acest lockdown. Am avut mult timp liber pe care l-am petrecut cu mama si fetita mea.

Daca ar fi sa-ti multumesti tie pentru ceva din ce ati realizat in anii acestia, pentru ce ai fi recunoscatoare?

Ce intrebare grea! Imi multumesc pentru ca sunt serioasa si pasionata de meseria pe care mi-am ales-o, ca sunt un om responsabil si o mama rabdatoare.