Majoritatea editiilor Jocurilor Olimpice au fost marcate de razboaiele si conflictele politice de de-a lungul istoriei. Si anul acesta, in contextul razboiului din Ucraina, sportivii din Rusia si Belarus vor participa sub un drapel independent, iar autoritatile sunt activ preocupate de situatia din Gaza si cum va afecta ea competitiile.

In 2005 Steven Spielberg aducea in fata publicului o poveste care avea in centru atentatul terorist de la Olimpiada din 1972 de la Munchen .

Atunci, la acea Olimpiada, 11 sportivi si antrenori evrei au fost luati ostatici de un grup terorist palestinian recunoscut sub numele Black September.

Spielberg, el insusi evreu preocupat de recuperarea istoriei, a incercat sa arate intr-un thriller la limita dintre fictiune si realitate, modul in care guvernul israelian a urmarit ani la rand teroristii pana i-a eliminat pe fiecare. Filmul avand la baza cartea lui George Jonas, “Vengeance”, a fost scris de  Tony Kushner (cel care a scris si multi oscarizatul „Ingeri in America”) si de Eric Roth. L-a avut in rolul principal pe Eric Bana si a avut 5 nominalizari la Oscar.

La ceremonia de deschidere a jocurilor Olimpice de la Tokyo a revenit in atentia opiniei publice ca unul dintre antrenorii ucisi, Andrei Spitzer, era evreu din Timisoara si era antrenorul echipei nationale de scrima a Israelului. Sotia sa, Ankie Hacks, a cerut Comitetului Olimpic International la fiecare olimpiada de atunci ca la ceremonia de deschidere sa fie un moment de reculegere pentru victimele din 1972. A fost refuzata de fiecare data, spunandu-i-se ca se vor retrage echipele din tariile arabe din competitie si ar fi un conflict politic foarte mare.

Pana vineri, 23 iulie 2021, cand la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Tokyo s-a tinut momentul de reculegere atat de mult asteptat. Chiar daca intr-un stadion gol (din cauza pandemiei), dar in fata milioanelor de telespectatori din toata lumea.

La lansarea filmului Munich in Romania, in 2006, am vorbit cu unul dintre antrenorii romani – Octavian Mercurian – care s-a aflat la Olimpiada de la Munchen in 1972. Iata o parte din conversatia de atunci.

Unde erati in noaptea atentatului?
Octavian Mercurian: In Satul Olimpic echipa României statea la doar câtiva metri de locul unde a fost atentatul, pe strada Connolly, in blocul de vizavi de echipa Israelului. Atentatul a avut loc pe 5 septembrie 1972, la 5 dimineata, dar noi am aflat abia la prânz. In dimineata aia aveam calificari in proba de caiac si am plecat la lac, la 5 km de Munchen. La prânz, când ne-am intors ne-au anuntat ca se inchid Jocurile Olimpice, ca e stare de alerta pentru ca 11 evrei au fost luati ostatici de palestinieni.

S-au luat masuri speciale de securitate?
O.M.: O sa râdeti, dar pe vremea aia nu erau atât de atenti. Olimpiada din ‘72 s-a vrut a fi mai relaxata din punctul de vedere al securitatii, iar dupa atentat nimeni nu s-a gândit sa evacueze sportivii din blocurile alaturate. O inconstienta teribila. Noi stateam vizavi de bacoanele la care ieseau rapitorii sa negocieze, iar tragatorii de elita erau pe terasa blocului nostru. Asa ca am facut sedinta cu sportivii, i-am invatat sa mearga in patru labe daca ies pe balcon si le-am interzis categoric sa mearga la locul faptei, sa caste gura la ce se intâmpla acolo.

Si cu ceilalti sportivi ce s-a intâmplat?
O.M.: Mark Spitz, inotatorul de aur al Americii, e evreu de origine. In anul respectiv câstigase sapte medalii de aur, imens pentru o intreaga delegatie, nu doar pentru un singur sportiv. Competitia de natatie se incheiase, dar nu apucase sa plece acasa. Asa ca americanii au trimis un avion privat care a fost escortat de avioane militare ca sa fie evacuat de urgenta din Satul Olimpic. Era comoara lor si era evreu, ar fi putut fi o tinta pentru atacatori.

Cum le-ati spus celor de acasa ca sunteti sanatosi?
O.M.: Pe vremea aia nu erau telefoane mobile asa ca familiile noastre au fost informate prin federatiile de specialitate ale fiecarui sport olimpic. In România fusese doar o stire seara, la jurnal, despre atentat si nimic mai mult, iar sotiile noastre erau foarte ingrijorate.

La etajul la care a fost atentatul erau mai multi sportivi, cum de au fost rapiti doar 11, ceilalti au fugit?
O.M.: Atunci Satul Olimpic era impartit in doua, femeile stateau separat de barbati si era interzis accesul barbatilor in zona femeilor. Nici macar medicii nu aveau voie in Satul Olimpic al femeilor. Daca o sportiva era bolnava, era adusa in sectorul barbatilor pentru tratament. Blocul in care erau evreii era lânga gardul care separa zona femeilor de cea a barbatilor si câtiva dintre sportivii evrei care erau in apartamentele atacate au sarit pe geam in zona femeilor si s-au salvat. Cea mai mare greseala a organizatorilor a fost ca, in anul respectiv, s-au gândit sa ne cazeze in functie de regiunea geografica din care veneam, asa ca arabii si evreii erau in acelasi bloc, la etaje diferite. (Nota red: Filmul lui Spielberg „uita” sa mentioneze acest amanunt.)

Ce va amintiti despre negocierile cu rapitorii?
O.M.: Pe seful teroristilor l-am vazut pe fereastra, era unul mic de statura. Au cerut eliberarea unor palestinieni si când primul ministru al Israelului, Golda Meir, a ramas foarte ferma in negocieri, au vrut patru elicoptere care sa-i duca la un avion privat care sa-i duca la aeroport, iar de acolo au vrut sa-i preia un avion cu destinatia Egipt.

Nemtii i-au dus pe un aeroport militar, unde erau multi tragatori de elita. Când rapitorii au inceput sa omoare sportivii, i-au ucis. S-a constatat mai târziu ca doi dintre rapitori nu se regaseau printre cadavrele de pe pista aeroportului. Seful rapitorilor si inca un palestinian scapasera, dar au fost prinsi undeva in interiorul bazei militare. Palestinianul a murit in spital pentru ca era ranit grav, seful rapitorilor a fost dat la schimb câteva luni mai târziu când gruparea terorista a deturnat un avion. (Nota red: Filmul lui Spielberg lasa sa se inteleaga ca echipa de fosti agenti ai Mossadului i-a eliminat pe atacatori, de fapt agentii i-au urmarit timp de patru ani pe cei care s-au aflat in spatele atentatului.)

Octavian Mercurian a incetat din viata in urma cu cativa ani. Nepotul sau, Radu Mercurian, se antreneaza la scrima cu rezultate frumoase la categoria lui de varsta.

Octavian Mercurian are in palmares 21 de medalii câstigate de sportivii sai la cinci Olimpiade in probele de caiac canoe. A fost antrenorul lui Ivan Patzachin si autorul unei teorii inovatoare la vremea respectiva, dar care astazi este recunoscuta peste tot in lume: pentru o victorie pe termen lung recuperarea e mai importanta decât antrenamentul.

La Jocurile Olimpice din acest an Romania in proba de caiac-canoe Romania va fi reprezentata de Catalin Chirila la 1000 m, Ilie Sprincean si Oleg Nuta la 500 m.

Si dumneavoastra puteti vedea competitia de la fata locului pentru ca Orange ofera prin concurs 5 premii a cate 2 bilete la marele eveniment sportiv de la Paris. Aflati detalii aici