Regizorul polonez Jakub Piatek si actorul Bartosz Bielenia despre Prime Time, noul film de pe Netflix: „Daca ne uitam in arhivele TV de acum 20 de ani, ne dam seama ca ne invartim in niste cercuri, sunt aceleasi grupari care protestau in 2020 si in anii 2000, nimic nu s-a schimbat. „
In 1999, in ajunul Anului Nou, Sebastian, un tanar de 20 de ani, patrunde inarmat intr-un studio de televiziune si ia doi ostatici: gazda emisiunii si un agent de paza. Care este planul lui? Nimeni nu pare sa stie. Nici macar el insusi. Cererea lui de a transmite live un mesaj este refuzata in mod repetat de fortele de politie nesigure si de egocentricul presedinte al retelei de televiziune. Pe parcursul noptii, intre Sebastian si ostatici se creeaza o legatura neasteptata, in timp ce autoritatile se straduie sa restabileasca ordinea.
Este povestea filmului Prime Time, o productie poloneza de tip drama psihologica, regizata si scrisa de Jakub Piątek care il are in rolul principal pe Bartosz Bielenia, una dintre revelatiile ultimilor ani dupa aparitia in Corpus Christi, film nominalizat la Oscar in 2020. Filmarile au avut loc in perioada pandemiei, pe parcursul a 28 de zile dintre care 20 de zile s-au desfasurat intr-un fost studio TV din anii ’90 care a fost gasit intact ca in vremurile respective.
„Prime Time” este disponibil pe Netflix incepand cu 30 iunie si ii mai are in distributie pe Magdalena Popławskasi Andrzej Kłak. Prin amabilitatea Netflix, Urban.ro a stat de vorba intr-o video conferinta cu regizorul Jakub Piątek aflat la primul lungmetraj din cariera si la prima incercare de a se indeparta de genul documentar si cu actorul Bartosz Bielenia. Va invitam sa ii descoperiti mai jos.
Care a fost inspiratia pentru povestea filmului?
Jakub: Am lucrat cu scenaristul Lukasz Czapski, este a doua noastra versiune de scenariu care a ajuns sa se materializeze, prima a fost realizata cand eram tineri sub forma unui scurtmetraj. Mai tarziu, dupa ce am implinit 30 de ani ne-am dat seama ca nu ne mai place.
Ne-am gandit mult la rebeli, la rebeliune si am gasit o multime de cazuri din intreaga lume unde cineva chiar a luat o arma si ostatici si a incercat sa obtina ceva folosind aceste imprejurari. Sunt cazuri pe care le-am cercetat din Brazilia, unele din Statele Unite si chiar din Polonia. Ne-am uitat la toate aceste cazuri si am inceput sa ne imaginam aceasta situatie.
Filmul reuseste sa recreeze intocmai atmosfera din 1999, mai ales pentru aceia care au locuit in foste state comuniste ale fostului bloc estic. Imaginile si intreaga atmosfera rezoneaza cu trecutul nostru si la unele momente ale filmului parea ca situatiile se puteau intampla oricand si in Romania. Cum ati gasit decorul potrivit – ma refer la studioul TV folosit in filmari – coridoarele si toate celelalte spatii, camerele vechi si echipamentele tehnice care sunt dezvaluite in film?
Jakub: Cred ca un film de acest gen poate fi facut destul de usor si in Romania datorita fostului bloc estic care deja are aceste cladiri de televiziune.
Bartosz: La prospectie s-au gasit 20 de cladiri de acest gen care au ramas neatinse.
Jakub: Noi am gasit un vechi studio TV care a fost principalul platou de filmare, dar cea mai mare intrebare a fost daca echipamentul tehnic din studio este functionabil. Ne-am intalnit cu un tehnician iesit la pensie care ne-a ajutat sa gasim camere de filmat functionale, cabluri si transmitatoare si in acest fel am realizat un studio TV de la sfarsitul anilor ’90 care sa fie complet functional. Am adunat echipamente din toata tara.
Personajul principal, Sebastian se confrunta cu faptul ca nu reuseste sa-si comunice punctul de vedere catre intreaga lume. Insa astazi oamenii au aceasta ocazie prin retelele de socializare asa ca nu am mai avea acelasi gen de situatie. Bartosz, de unde te-ai inspirat cand ai lucrat la personaj si ce ai simtit fata de el?
Bartosz: Mult timp am crezut ca ar fi diferit astazi, ca ar fi mai usor daca ti-ai spune punctul de vedere pe YouTube sau orice alta platforma. Dar cand am terminat filmarile mi-am dat seama ca nu e asa. Vorbesc de gestul unei asemenea persoane care este intr-un asemenea loc in viata lui astfel incat sa ia un pistol si sa ia ostatici, sa se duca intr-un studio TV si sa terorizeze oamenii ca sa-si spuna punctul de vedere. E un gest puternic care daca ar fi facut astazi, cred ca pana si oamenii care nu si-au mai atins televizioarele de mult si le-ar deschide ca sa vada ce se intampla cu el, ar urmari stirile ca sa vada ce se intampla. Cred ca pana si azi ar avea o influenta la fel de puternica.
Legat de modul in care m-am pregatit pentru rol, am citit mult si m-am uitat la multe filme iar Jakub a ales sa-mi arate un scurtmetraj din anii 90 care surprinde foarte bine atmosfera pe care o cautam. In plus, am primit niste imagini din vremurile acelea trimise de un fotograf american iar cu una dintre ele am rezonat foarte tare. Si m-a inspirat si filmul „American Animals” care a fost important in redarea ideii unui plan esuat. Si am vorbit mult, am repetat mult, am improvizat si am fost sfatuiti constant de un negociator profesionist de ostatici care ne-a dat multe idei si ne-a aratat alte parti ale problemei.
Filmul este aproape ca o capsula a timpului. Cum te-ai simtit sa intri din nou in atmosfera de acum 23 de ani, cu hainele respective, cu decorul si tot mediul inconjurator recreat cat mai fidel perioadei?
Bartosz: Desi am crescut in anii ’90, nu-mi amintesc prea multe de atunci pentru ca eram mic. Am niste amintiri din casetele VHS dar nu mai stiu ce e din memorie si ce e fabricat. Stiu ca erau anumite reclame si niste haine cel putin ciudate pe la inceputul anilor 2000. In rest, restul memoriei mele a inceput dupa anii 2000.
Subiectul filmului este si despre singuratate si despre luptele pe care le poarta unii dintre noi cu demonii proprii. Intr-un fel, se leaga foarte bine cu modul in care s-au simtit multi oameni in perioada pandemiei si efectul lockdownurilor. Cum a fost sa regizezi filmul in aceste conditii?
Jakub: Nu a fost atat de greu. Am filmat in timpul verii cand cifrele nu erau atat de mari in privinta cazurile. Am tot scris la scenariu de vreun an si jumatate sau doi ani, nici macar nu stiam ca o sa urmeze o pandemie cand am inceput lucrul la el. In acelasi timp, faptul ca am fost in izolare a facut sa fie totul mult mai usor pentru noi. Intr-un fel, atat distributia cat si echipa de productie a resimtit izolarea ca ideea de fi luat ostatic, ceea ce s-a potrivit cu povestea personajelor noastre. Am avut atmosfera unui film mai restrans pentru ca am fost constant in acelasi loc si am reusit sa iesim la barurile din apropiere, sa stam impreuna zilnic si apoi sa mergem la casele noastre, a fost un proces care ne-a apropiat foarte tare.
Personajul Sebastian te-a provocat sa joci constant la o intensitate si o tensiune ridicata, cu multe emotii care trebuiau exprimate in acelasi timp, de la inceput pana la sfarsit. Cum a fost sa lucrezi in acele stari si de unde le-ai extras?
Bartosz: A fost neasteptat de greu sa lucrez la Sebastian si la intregul film. Mi-am dat seama cand eram pe platou ca avem ocazia sa filmam totul cronologic pentru ca aveam o luna la dispozitie sa tragem 2-3 ore de actiune pentru versiunea extinsa a filmului. Asa ca fiecare zi de filmare inseamna cam 5 minute din film si a fost foarte greu sa mentin constant acele emotii, sa stau in starea respectiva pentru o luna intreaga. La inceput am crezut ca va fi usor, stiam ce scene am de facut, o sa le fac pe rand si o sa fie bine. Dar fiecare era o continuare a scenei de dinainte asa ca trebuia sa reiau starea si sa o amplific, in unele cazuri.
Stiu ca s-a repetat destul de mult pentru film. Cat de mult ati lucrat cu actorii inainte de filmari si cum a fost experienta?
Jakub: Am repetat vreo 3 sau 4 saptamani dar, asa cum a zis si Bartosz, am avut si locuri in care s-a improvizat in film. Din cauza pandemiei, toata lumea avea programul liber asa ca am citit scenariul cu atentie, am discutat mult pe el si am facut schimbari la repetitii. Au fost doua aspecte importante: toata lumea a fost libera si deschisa sa incerce lucruri noi iar directorul de imagine a fost prezent constant alaturi de noi, a filmat si a montat totul, astfel incat stiam exact cum vom filma produsul final dinainte sa incepem. A fost ca si cum am lucrat pe un montaj brut al filmului. Atat Bartosz cat si ceilalti actori din film vin din zona teatrului, au jucat mult in teatre si sunt obisnuiti cu repetitiile intinse pe perioade lungi.
Bartosz: E un lucru foarte rar sa ai sansa sa repeti atat de mult inainte de inceperea filmarilor. Am inregistrat fiecare scena in parte, a fost de mare mare ajutor.
In ultimii ani, am vazut multe filme si seriale care reinterpreteaza trecutul intr-un fel – un exemplu foarte cunoscut de pe Netflix fiind serialul The Crown. Credeti ca e o tendinta in cinematografie sau de ce credeti ca acest moment ii face pe oameni sa se uite inapoi si sa incerce sa vada trecutul cu alti ochi?
Jakub: Pentru noi, a fost foarte importanta trecerea de la comunism la capitalism. Asa ca am inceput sa rasfoim prin arhivele TV. Daca ne uitam in arhivele TV de acum 20 de ani, ne dam seama ca ne invartim in niste cercuri, sunt aceleasi grupari care protestau ata in 2020 dar si in anii 2000, nimic nu s-a schimbat. De la apartenenta la fostul bloc estic pana la societatea de azi, lucrurile nu au mers bine, s-au facut mute greseli si vedem acest lucru zilnic in politica. Daca ne uitam inapoi cu 20 de ani sa vedem tranzitia, ne dam seama exact ce am gresit ca societate.
Atat pentru scenariu dar si pentru filmari ati avut un ofiter-consultant care a fost angajat la Biroul de Operatiuni Anti-Teroriste. Ce lectii ati invatat de la el care v-au surprins?
Jakub: A fost un lucru crucial sa stim exact cum functioneaza aceste lucruri, nu am vrut sa refaceam niste clisee din alte filme in care oamenii negociaza cu cel care a luat ostatici. Eu am experienta si formarea unui documentarist asa ca a fost foarte important sa ii intalnesc pe oamenii care au lucrat in acest domeniu. Ne-am consultat cu un ofiter negociator iesit la pensie care a facut cateva improvizatii si toata echipa a inteles foarte bine si a simtit intens cat de puternice sunt aceste situatii de viata si de moarte pentru ambele parti implicate. Intregul proces si dialogurile sunt foarte repetitive, nu exista un Superman de la politie care sa aiba o cheie speciala.E un proces foarte incet de lucru in negociere si am cautat realismul situatiilor.
Bartosz, cum te-a schimbat filmul si experienta filmarilor atat de intense? Personajul tau are o cantitate uriasa de ura pe care pare ca o va exprima in orice moment.
Bartosz: Cu siguranta nu sunt genul de persoana care s-ar implica vreodata in astfel de situatii in viata reala. In acelasi timp, traim niste vremuri in care oamenii simt presiune din partea multor grupari care actioneaza din toate directiile, pe toate planurile. Ce e interesant la personajul pe care l-am jucat este faptul ca nu a reusit niciodata sa exprime sau sa se prinda de ce face ceea ce face. Este o circumstanta care include situatii de viata, presiuni si multi factori care te imping spre violenta. M-a facut sa ma gandesc mult la cum m-as comporta intr-un astfel de moment si mi-a schimbat perspectiva asupra multor lucruri.
La final, iti amintesti ce faceai de Revelion 1999?
Bartosz: Eram la bunica mea care traia intr-o casa la tara si era prima data cand aveam voie sa stau treaz pana tarziu pentru ca era sfarsitul mileniului. Eram foarte entuziasmat iar varul meu m-a incurajat sa stau treaz, am reusit sa vad artificiile si cam atat. Dar a fost frumos.
