Aflat la Cluj la festivalul de film TIFF, Sergei Polunin s–a aratat publicului cu totul altfel decat il stiam din controversele in care a fost implicat in anii trecuti. Sigur ca isi asuma alegerea politica pentru Putin si faptul ca, desi ucrainian a ales sa fie rus si sa traiasca la Moscova, dar cum spune el are “mai multe pasapoarte”.

Polunin vazut in 2021 fata in fata e foarte diplomat, foarte inteligent, pare impacat cu  sine si cu momentul in care se afla in viata si are ganduri mari de a schimba lumea dansului si industria din jurul ei folosindu-se de notorietatea si talentul sau.

Iata cateva dintre declaratiile lui de la Cluj, in iulie 2021, intr-o intalnire cu public moderata de Catalin Stefanescu la care erau veniti fani ai sai din toata Europa.

Despre experienta de a fi tata (in pandemie s-a logodit si a devenit tatal unui baietel, mama copilului sau, Elena Ilinykh, este fosta campioana la patinaj artistic)

“Anul trecut, desi a fost pandemia, a fost unul bun pentru mine, nu pentru ca am dansat mult ci pentru ca am petrecut mult timp in famiie. Am fost norocos sa pot sa fiu cu fiul meu pentru primul lui an de viata, zi de zi… Experienta de a fi tata e uimitoare si dragostea creste in fiecare zi. Cand te uiti zilnic la cineva pe care-l iubesti, descoperi detalii noi mereu si dragostea devine nemarginita. Recomand tuturor sa aiba un copil. (rade)

Sunt o multime de lucruri pe care nu le putem controla in viata si cred ca unele sunt dupa un principiu karmic. Trebuie sa pierzi ceva ca sa castigi altceva.

In decembrie incepe munca la un nou documentar care se va filma la inceputul anului viitor. Regizorul Anton Corbijn care a lucrat cu U2, Depeche Mode, Rolling Stone si cu care Polunin a realizat videoclipul “In your room”, dupa piesa celor de la Depeche Mode.

“Va fi o continuare a documentarului despre viata mea. Anton Corbjin a lucrat cu multi artisti, muzicieni si actori de la Hollywood, sunt norocos ca ne-am intalnit si ma bucur ca vom face impreuna un nou documentar. Nu stiu despre ce va fi noul documentar pentru ca atunci cand iti traiesti viata asa cum vrei si vine nu ai cum sa stii ce vei pune intr-un documentar care se va filma in timp real. Nici la primul documentar nu am stiut ce vom face. Stim de unde vom incepe, de la povestile unde se incheia precedentul, dar unde ne va duce filmul e doar viziunea lui Anton care va da directia artistica si va fi, desigur, responsabilitatea mea cum am sa-mi traiesc viata.”

Despre expunerea publica uriasa ca urmare a notorietatii sale castigate prin rolurile spectaculoase din balet

“Ca performer munca ta e gandita pentru oameni, dar nu ai atentia publicului doar pentru ca te afli pe scena ci pentru ca emotiile pe care le comunci prin ceea ce faci sunt receptate de oameni. Spectatorii sunt cei mai importati, pentru ei faci aceasta meserie si daca ei vor sa vina sa ma vada, e bucuria mea sa ma arat.

In afara scenei sunt genul de persoana timida, apreciez si imi place sa transmit o energie buna oamenilor cand apar si ma recunosc, dar nu imi plac in mod special situatiile de genul acesta si partea aceasta de viata pentru ca vreau sa traiesc ca un om normal. Acum locuiesc la Moscova si cand merg intr-un restaurant oamenii vin la mine ca si cum ma cunosc, pentru ca m-au vazut des si ma abordeaza ca si cum ma stiu bine. Dupa cateva cuvinte isi dau seama ca eu nu ii cunosc. Si sunt cateva momente de stanjeneala.

Nu ma deranjeaza sa fac fotografii, sa dau autografe, dar eu sunt mai degraba tipul introvert si trebuie sa recunosc ca, pentru mine, personal, genul acesta de momente sunt un pic inconfortabile. Dar pe scena e altceva: acolo e locul unde apartin si dansez.

• 

• 

• 

Despre colaborarea in cinematografie in filme cu mari actori

“Stiam de la inceput ca nu poti sa fii timid in timp ce faci un film, in special nu trebuie sa fii intimidat de actorii uriasi care sunt in distributie. Cand am ajuns pe set mi-am spus “ok am sa fiu la fel de bun ca si voi”. Si A.D.N-ul  a trebuit sa se adapteze bine la mediul inconjurator pentru ca eu nu am o educatie in zona cinematografica si a trebuit sa improvizez.

A fost o experienta interesanta dar e rar sa gasesti un film bun. Cand joci intr-un film cu adevarat bun e ca si cum ai castigat la loterie. De asta prefer sa fac mai mult dans decat cinema, e ceva ce pot controla si a devenit un lucru care-mi place mult.

In dans pot sa creez si sa produc ceea ce vreau, in cinema probabil ca ar trebui un buget de minimum 10 milioane de dolari ca sa fac un film ok. Vreau sa ajung la momentul in care sa-mi fac propriile filme, dar e un drum lung pana acolo…

Acum ma bucur foarte mullt de ceea ce dansez si de proiectele pe care le creez in dans… Ca sa accept sa joc din nou intr-un film astazi ma gandesc: “eu sunt un dansator, ce aduc eu nou in cinematografie?!”

Despre momentul dansului “Take me to church” pe muzica lui Hozier care l-a repozitionat in atentia publica.

A fost un moment cand am decis ca am sa incetez tot ce tine de dans. Dansam 9 ore pe zi, ma chinuiam,  ajunsesem intr-o zona foarte foarte intunecata a personalitatii mele…

La Hozier nu am ascultat ce spun versurile, coregrafia a fost mai degraba despre ce simteam eu in acel moment: Vreau sa ma opresc din a dansa profesionist. Pot sa fac asta?!

Atunci am vorbit cu profesorii mei, cu mama sa inteleg daca ii tradez si dezamagesc daca ma opresc din a dansa si am realizat ca nu eram chiar neinsemnat in lumea dansului si poate as putea schimba putin din ce nu e bine pentru dansatori si pentru industrie. Si mi-am spus ca daca nu am sa pot sa fac ceva important care sa conteze si sa schimbe ceva, am sa ma opresc si asta e…

Cu un an si jumatate in urma mi-am accidentat piciorul foarte rau, dar acum cand dansez nu ma mai chinui. Anul de pauza din pandemie a ajutat sa se vindece ranile corpului si acum pare ca am un trup nou. Chiar si “Sacre”, ceea ce dansez la Cluj, care e foarte fizic si solicitant, nu e un dans in care sa-i fac rau corpului meu.

Am avut perioade cand nu am fost ok in pielea mea, dar acum sunt foarte recunoscator pentru momentul in care sunt. De fapt eu am inceput sa iubesc cu adevarat dansul cand aveam 30 de ani.

Sunt genul perfectionist, dar in acelasi timp imi plac greselile. Si am inceput sa-mi iubesc greselile, am invatat sa mi le asum … Greselile ne definesc si ne slefuiesc ca oameni. Si cand dansam balet clasic – care e despre perfectiune, despre a nu te uita la dreapta cand coregrafia spune sa te uiti in stanga – ma gandeam “daca am sa cad pe scena va fi bine, va fi uimitor pentru ca e diferit, e adevarat. E live.”

Greselile sunt bune.”

Sergei Polunin e considerat unul dintre cei mai talentati balerini ai acestor vremuri. E controversat in lumea baletului clasic pentru ca s-a opus multor reguli de la London Royal Ballet, companie pe care a ales sa o paraseasca intr-un moment in care era unul dintre cei mai importanti balerini ai sai. Imediat dupa aceea a trecut printr-o perioada foarte grea profesional, iar deciziile sale – cum ar fi participarea la o emisiune tv concurs de dans din Ucraina – au fost foarte contestate de cei din industria dansului clasic.  

A dansat pe marile scene ale lumii – London Royal Ballet, Staatsballet Munchen si Teatrul Balsoi din Moscova.

Videoclipul in care danseaza pe melodia lui Hozier „Take Me to Church”, regizat de David LaChapelle, a cucerit publicul, devenind viral cu peste 25 de milioane de vizualizari pe YouTube.

Balerinul a aparut si intr-o serie de productii cinematografice precum filmul regizat de Kenneth Branagh „Crima din Orient Express” (2017), in thrillerul „Red Sparrow” (2018) si in filmul „Corbul alb” (The White Crow, 2018). 

Urban.ro se afla la TIFF 2021 cu sprijinul Lidl Romania care este partener TIFF de multi ani; regasiti LIDL in sectiunea TIFF Film Food – unde filme care au trimiteri la gastronomie sunt insotite de cine gandite si pregatite de chef-i premiati. In acest an in Piata Unirii din Cluj, fix langa Lounge-ul TIFF, se afla un Lidl HUB cu produse proaspete si gustari din gama Alesto, perfecte pentru vizionarile in aer liber.