4 case memoriale ale lui George Enescu care se pot vizita. Pe 19 august sunt 143 de ani de la nasterea lui George Enescu
Astazi sunt 143 de ani de la nasterea lui George Enescu, urban.ro va propune o calatorie in cele 4 case memoriale de pe teritoriul Romaniei a artistului: Palatul Cantacuzino din Bucuresti, Vila Luminis din Sinaia, Sectia „Dumitru si Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” din Tescani, judetul Bacau si Casa Memoriala “George Enescu” din Liveni, judetul Botosani.
“Simplitatea in viata este adevarata libertate”, spunea George Enescu, iar citatul il gasiti in dormitorul casei memoriale din Sinaia, Vila Luminis. Dupa ce s-a stabilit definitiv la Paris, George Enescu a donat Vila Luminis statului roman, spre a fi folosita ca loc de creatie pentru artisti.
George Enescu a inceput sa indrageasca Sinaia inca din 1898 cand, dupa succesul avut la Paris cu Poema Romana, Casa Regala a Romaniei l-a sprijinit oficial, bucurandu-se de invitatiile si sustinerea Reginei Elisabeta. Regina Elisabeta i-a oferit artistului sedere permanenta la Castelul Peles, unde artistul sa-si gaseasca inspiratia pentru a compune, dar si pentru a repeta.
Dupa primul turneu in America, desi avea in continuare camera din interiorul Castelului Peles, George Enescu a decis sa isi construiasca din banii primiti o casa, Vila Luminis. Constructia a durat trei ani, intre 1923-1926, si a fost ridicata cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu. Pana a parasit Romania definitiv, Vila Luminis i-a fost refugiu artistului, care revenea la Sinaia de fiecare data intre turneele din Europa si America de Nord. Desi recunoscut national si international, artistul George Enescu traia o viata mai degraba modesta, cu putine elemente, insa cu foarte mult rafinament.
Unul dintre elementele centrale ale Vilei Luminis este scara in spirala, care permite accesul spre capatul turnului Belvedere si in mansarda sau “bageaga” (cum ii spunea Enescu). Dormitoarele se gasesc in prelungirea salonului, fiind foarte diferite ca decoratiuni si design. Cel al sotiei, Maria Cantacuzino sau Maruca, cum ii spunea Enescu, este decorat eclectic, in timp ce dormitorul artistului este o chilie in adevaratul sens al cuvantului, decorat in stil autentic romanesc cu un pat ingust, un dulap simplu si un cufar, cu un geam foarte mic prin care patrunde lumina.
Probabil cel mai cunoscut edificiu, Palatul Cantacuzino – astazi, Muzeul George Enescu este cladirea construit intre anii 1901-1903 de catre Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit ,,Nababul” (fost primar al Capitalei, prim ministru, sef al Partidului Conservator), fiind un ansamblul arhitectonic s-a realizat dupa proiectele arhitectului Ioan D. Berindei.
Picturile murale poarta semnaturile maestrilor G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu si Arthur Verona, sculpturile si ornamentaţiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker, iarCasa Krieger din Paris poate fi admirata in decoratiunile interioare cu tapiserii, candelabre, lampisi vitralii. Fatada atrage in mod deosebit atentia prin bogatia decoratiei sculpturale. Deasupra intrarii, frontonul circular este prevazut cu stema princiara a Cantacuzinilor.
Dupa moartea Nababului, in 1913, palatul a trecut in posesia fiului sau Mihail G. Cantacuzino si a sotiei acestuia, Maria Rosetti-Tescanu, care ulterior se recasatoreste cu George Enescu, in 1937. Cuplul a locuit, intre 1945-1946, in casa din spatele palatului, destinata initial administratiei cladirii. Unul dintre motivele pentru care acestia au locuit in casa din spatele palatului este pentru ca edificiul central era deja inchiriat Consiliului de Ministri, fiind o cladire mare si greu de intretinut. Pe de alta parte, nici Enescu nu era atras de somptuozitatea cladirii, acesta ducand mai degraba o viata modesta, iar in vizitele din Romania, preferand sa mearga la Vila Luminis, unde se retragea deseori.
In anii ’40, palatul a fost sediul Presedintiei Consiliului de Ministri, iar apoi, din 1947, Institutul de Studii Romano-Sovietice. Dupa moartea lui George Enescu (1955), Maruca a donat imobilul statului roman, cu scopul infiintarii muzeului dedicat memoriei compozitorului.
Cladirea are o biblioteca impresionanta si o sala de teatru foarte spectaculoasa.
Sectia „Dumitru si Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” functioneaza in fostul conac al renumitei familii boieresti Rosetti-Tescanu, in localitatea Tescani, judetul Bacau. Edificiul a fost construit in 1880 intr-un frumos parc dendrologic si pastreaza mobilierul original din perioada cand cei doi locuiau aici.
Dupa intalnirea Marucai Cantacuzino, nascuta Rosetti Tescanu, cu George Enescu, in 1909, acesta a venit aici deseori. De altfel, in acest conac a definitivat capodopera sa lirica, Oedip, pe care a dedicat-o Marucai. Maestrul a iubit atat de mult locul, incat, ultima sa dorinta, inainte sa plece definitiv din tara, a fost sa fie ingropat la Tescani, alaturi de Maruca, sotia sa, lucru care nu s-a intamplat, amandoi fiind inmormantati la Paris.
La fel ca in cazul celorlate imobile, prin Actul de donatie facut de Maria Cantacuzino-Enescu in 1947, conacul familiei sale a devenit asezamant cultural.
Casa memoriala de la Liveni, judetul Botosani, prezinta primele etape din viata artistului, fiind locul nasterii lui Enescu.
Sunt expuse aici obiecte care tin de copilaria artistului – pianul, o vioara jucarie, trusa de culori pentru desen, un Mos Craciun – jucarie si mai multe desene făcute de copilul George Enescu. Colectia mai cuprinde fotografii originale ale parintilor, ale casei de la Cracalia, acte de proprietate apartinand lui Costache Enescu, precum si partituri muzicale din anii tineretii ai artistului si nu in ultimul rand fotografii care-l prezinta pe marele artist in compania unor mari muzicieni ai timpului, in tara si in strainatate.
Despre aceasta casa, Enescu spunea ca „Ma trag din parinti romani si m-am nascut la Liveni, judetul Dorohoi, in inima Moldovei… Locuiam intr-o casa mica cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapa la soare. Si acum mai vad taranii, in camasi albe, cu ilice albastre, cum cantau in asfintit…”
Casa mica cu pridvor de lemn vopsit, refacuta, gazduieste din 1968 un muzeu care prezinta atmosfera copilariei lui George Enescu. Mare parte din mobilier apartine parintilor, la fel si scoartele moldovenesti si cuptorul.