ARTEXIM, organizatorul Festivalului International George Enescu, a informat astazi Ministerul Afacerilor Interne, in legatura cu anuntul facut de o casa de licitatii din Bucuresti, cu privire la punerea in vânzare a unor bunuri si manuscrise care au apartinut compozitorului George Enescu si care, potrivit specialistilor, ar trebui sa fie in patrimoniul national.

ARTEXIM a solicitat MAI sa sprijine clarificarea situatiei, prin demersurile legale pentru a verifica provenienta acestor bunuri si daca scoaterea la licitatie respecta cadrul legal.

ARTEXIM a aratat ca felul in care este anuntata scoaterea la licitatie a acestor bunuri ridica numeroase semne de intrebare, pe care autoritatile trebuie sa le verifice.

Nu este cunoscuta provenienta acestor piese manuscrise, dintre care unele sunt inedite. Este specificata colectia Romeo Draghici, avocat prieten si secretar personal, multa vreme, al lui Enescu. Dar Romeo Draghici, totodata fondator si primul director al Muzeului „George Enescu“ si mai ales legatarul sau testamentar, a donat el insusi mai multor fonduri publice – in primul rând Muzeului Enescu, apoi Arhivelor Nationale si Cabinetului de Muzica al Academiei Române – tot ceea ce ramasese de la Enescu. Fidelitatea sa pentru orice a ramas de la Enescu (incredintat lui direct, in 1946) sau a ramas in cuprinsul proprietatilor din tara ale lui Enescu (dupa moartea sa, in 1955, respectiv dupa 1968, la moartea sotiei lui Enescu) justifica, in contextul acestei licitatii, examinarea juridica si patrimoniala cea mai atenta.

Manuscrisul tragediei lirice (numita „piesa“) Œdipe, cu pret de pornire la 100.000 euro si evaluat a fi adjudecat la 300.000 euro, are conform specializtilor si mai multe probleme in ceea ce priveste vanzarea sa la licitatie.

 Œdipe, dupa standardele creatorului sau si ale muzicologiei internationale, este reusita suprema a lui Enescu. Casa „Historic“ nu mentioneaza nici dimensiunile, nici datarea, nici traseul partiturii, iar cele câteva fotografii plasate pe site-ul licitatiei justifica ele insele un control, stiut fiind ca un asemenea document nu poate lua calea unei colectii private, caci angajeaza la cel mai inalt nivel responsabilitatile patrimoniale maxime ale Statului român.

„Vioara mentionata a fi un Guarneri daruit lui Enescu de Casa Regala, la o data si intr-un context complet neclare, este un instrument care nu apare in familia viorilor bine-cunoscute pe care a cântat de-a lungul vietii Enescu (in principal patru, fiind cunoscute un numar de douasprezece, printre care aceasta de la 1885 nu figureaza). De aceea, se poate presupune ca este vorba de o informatie falsa, câta vreme nu exista dovezi clare sa sustina asertiunile organizatorului”, spun reprezentatii ARTEXIM.

Astfel de practici asociate celor mai importante fonduri de patrimoniu cultural din ultimii 150 de ani au fost sesizate si la licitatiile anterioare ale acestei case de licitatii

 In decembrie 2019 si in aprilie 2021, Casa de licitatii „Historic“ a organizat doua licitatii cu manuscrise care i-au apartinut lui Mircea Eliade, unele inedite, altele defectuos editate. Cele doua licitatii cu fonduri din colectia Mircea Handoca, obtinute de acesta fraudulos inainte de decembrie 1989 si niciodata restituite circuitului public, au fost blocate in urma presiunii publice. Astfel, majoritatea loturilor din licitatia din 4 aprilie 2021 au fost cumparate – prin drept de preemtiune – de Academia Româna pentru Biblioteca Academiei Române, dar numai de ce a fost anulat un drept de preemtiune obtinut in conditii neclare de Casa „Historic“ de la Arhivele Nationale. Similitudinea intre risipirea tezaurului de manuscrise Eliade si risipirea tezaurului de manuscrise Enescu devine tot mai documentabila.

Conform site-ului casei de licitatii „Historic”, licitatia „George Enescu. Univers si creatie” prezinta public, cu ocazia jubileului de 140 de ani de la nasterea compozitorului, piese de o reala valoare precum partitura-manuscris a operei Oedipe: o fila ce cuprinde motivele principale ale operei, o vioara ce a fost primita de compozitor din partea familiei regale a României, fotografii cu dedicatie sau inedite, manuscrise, corespondente si documente personale. Alaturi se pastreaza documente importante referitoare la opera româna, manuscrise, programe cu sinopsis, afise, fotografii cu autografe ale personalitatilor reprezentative ale operei, precum si corespondente ale acestora.

Ea va avea loc pe 22 septembrie si are in total 190 de obiecte.

Casa de licitatii aflata acum in disputa legalitatii obiectelor licitate a expus si la editia precedenta a Festivalului Enescu obiecte care ar fi apartinut compozitorului. Urban.ro a intrebat organizatorii Festivalului cum a fost posibila o asemenea asociere, acum contestata.

“In 2019, casa respectiva de licitatii a avut o intelegere directa cu Filarmonica George Enescu, pentru a expune in spatiul Ateneului, pe perioada in care s-a desfasurat Festivalul. Cu alte cuvinte, au plantat expoziție si materialele de promovare ale licitație în curtea Festivalului.

Festivalul nu a avut nicio asociere directa cu Casa de licitatii, dar având loc aceasta suprapunere de imagine, automat percepția a fost ca ei aveau asocierea/ înțelegerea cu Festivalul. A fost o decizie gresita si, în mod normal, din perspectiva de imagine, Filarmonica ar fi trebuit sa se consulte cu Festivalul, înainte de a da acordul pentru un eveniment în spațiul în care se desfasura el. 

In 2019, eu nu m-am ocupat de comunicarea si de imaginea Festivalului, asa ca nu stiu daca la momentul respectiv a fost vreo analiza din aceasta perspectiva,” a precizat pentru Urban.ro directorul de comunicare al Festivalului George Enescu, Oana Marinescu.

Oana Marinescu a adaugat “Anul acesta, în luna iunie, reprezentantul Casei de licitații a contactat ARTEXIM si a încercat sa-l convinga sa gazduiasca o expoziție de obiecte si manuscrise care ar fi aparținut lui George Enescu la Ateneu, pe toata durata Festivalului. Am facut o evaluare împreuna cu Mihai Constantinescu si l-am refuzat, desi el a fost foarte insistent, chiar presant. 

Ca procedura, Festivalul primeste foarte multe propuneri de asociere, dar alege ce pastreaza ca atare, ce respinge, ce reține într-o forma modificata. Este o analiza de oportunitate în primul rând. Apoi ne uitam daca e fezabil, daca exista finantare.”