De cateva zile numele lui Brad Pitt este foarte prezent in media gratie parteneriatului pe care l-a semnat cu DeLonghi, iar asta ne creeaza un context sa va povestim putin altfel despre Brad Pitt.

Are 57 de ani, trei Globuri de aur (unul in calitate de producator), doua Oscaruri (unul pentru actorie, altul ca producator ) si un Premiul Emmy in calitate de producator, deci se poate mandri ca are toate marile premii pe care le poate obtine un actor/producator in aceasta meserie.

Dar Brad Pitt nu s-a pregatit in tinerete pentru actorie, ci pentru jurnalism si publicitate la celebra facultate de jurnalism a Universitatii din Missouri unde au invatat Tennessee Williams (dramaturgul care a scris printre altele “Un tramvai numit dorinta” si “O pisica pe acoperisul fierbinte”), Kenneth Lay (fondatorul companiei Enron), Meredith Artley (vicepresedinta CNN). Nu a profesat niciodata ca jurnalist, desi a avut multe ocazii sa foloseasca, de cealalta parte a baricadei, notiunile invatate in scoala, si a surprins pe toata lumea cand, cu doar doua saptamani inainte de examenul final, a plecat in Los Angeles ca sa se faca actor. Ii placeau Gary Oldman si Mickey Rourke si s-a dus sa faca cursuri de actorie in locul in care ar fi putut invata cel mai bine despre aceasta meserie.

A trecut prin toate joburile stranii pentru a se putea intretine, a avut mici aparitii de baiat frumos in multe telenovele (chiar si o aparitie in patru episoade din serialul “Dallas”) si a fost nevoie de multi ani pana sa fie luat in serios pentru un rol principal: in 1990, cand avea 27 de ani, a jucat alaturi de Juliette Lewis in “Too young too die”, o poveste despre un adolescent abuzat care ajunge la puscarie pentru crima.

Insa abia rolul de frumusel din “Thelma & Louise” l-au asezat pe listele de casting pentru filmele mari, iar 4 ani mai tarziu cand nu mai avea chipul de adolescent a obtinut rolul din “Interviu cu un vampir”, apoi pe cel din “Legendele Toamnei”.

• 

• 

Pitt mentioneaza adesea in interviuri ca s–a bucurat de aceste roluri in filme foarte mari, dar ca pentru el actoria adevarata a inceput de la filmul lui Terry Gilliam “12 monkeys”, unde joaca rolul unui anarhist aflat intr-un spital de boli nervoase, rol pe care Pitt spune ca, de fapt, l-a ratat. Intr-un interviu din The New York Times povestea in urma cu ceva ani “Am mers bine in prima parte a rolului, dar partea a doua a filmului imi provoaca disconfort doar cand ma gandesc la ea. A fost o capcana in scenariu, nu o greseala a scenaristului ci ceva ce eu n-am stiut sa descifrez atunci. Stiam ca partea a doua filmului trebuie jucata ca un truc al realitatii al primei parti – pana ajungeam la secventa finala – si a scos sufletul din mine”.

Filmul i-a adus insa prima nominalizare la Oscar.

• 

• 

Si pe calea actoriei adevarate, mai putin comerciale, au fost pe rand filmele “Seven” – creatia lui David Fincher despre un criminal care ii omoara pe cei care incalca cele 7 pacate capitale, apoi “Fight Club” – adaptarea nuvelei lui Chuck Palahniuk de catre acelasi David Fincher, “Snatch” in regia britanicului nonconformist Guy Ritchie, iar Pitt intrase pe circuitul festivalurilor cool de film – Venetia, Cannes – si se indeparta de comercialul Hollywood.

Pubicul larg il apreciaza pentru rolul din Troia, dar e un film pe care l-a facut obligat nu pentru ca si-ar fi dorit: renuntase la un alt proiect al studiourilor Warner cu care avea contract si, cum era obligat sa faca un numar specific de filme pe o perioada de timp, a acceptat aceasta productie (unde i-a avut parteneri pe Eric Bana si Orlando Bloom) pentru care a invatat sa se lupte cu spada si a facut luni de zile de antrenamente, dar care – dupa cum nu se sfieste sa recunoasca – nu i-a adus nicio satisfactie in actorie “Nu era niciun mister acolo. In fiecare secventa apaream pentru ca publicul sa spuna- Iata eroul”.

• 

• 

• 

Multe dintre deciziile sale profesionale care au aratat cat de mult fuge de comercialul care ii exploata foarte mult aspectul fizic au fost sustinute de publicistul care i-a fost alaturi de la inceputul carierei. In lumea Hollywoodului, unde intri intr-un sistem pe care daca nu inveti sa-l controlezi te inghite cu totul, Brad Pitt si-a luat de la inceput aliatii care trebuie. Publicistul sau, cea care i-a administrat imaginea pe parcursul a multe decade, este Cindy Guagenti (care i-a mai avut in grija pe Sarah Jessica Parker inca de la debutul SATC cand HBO nu avea foarte multi abonati, pe Benicio del Toro – a lucrat pentru campania lui la Oscar pentru Traffic, la momentul la care nu daduse niciun interviu mare in cariera lui,  sau pe Adam Slandler inca de cand incepea sa lucreze pentru Saturday Night Live.)

Exploatarea comerciala in presa a tuturor acestor aparitii in filme care mergeau pe actorie nu pe frumusete i se datoreaza lui Cindy Guagenti; ea este cea care a facut si campaniile de Oscar de la “Seven” si “12 monkeys” precum si campania de la “Fight Club”. Ea a ales ce interviuri va da Pitt, unde – cu cine se va asocia la evenimentele publice astfel incat sa aiba expunerea si notorietatea de care avea nevoie la Hollywood, dar sa poata sa lucreze mai mult in filmele “de arta” pe care si le dorea el.

In timpul casatoriei cu Angelina Jolie,  Pitt a renuntat la a mai avea publicist, urmand strategia sotiei sale care nu a avut niciodata un consilier de presa antamandu-si singura orice aparitie publica. Apoi, cand a inceput sa aiba probleme cu alcoolul si a aparut si divortul, Pitt s-a intors la echipa de colaboratori de la debutul carierei sale.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Astazi Pitt se afla in ipostaza de a –si finanta propriile filme prin Plan B – compania pe care a creat-o cu Jennifer Aniston, desi e in continuare in sistemul hollywoodian (s-a reintors dupa problemele cu acoolul, ajutat de colaborarea cu Tarantino pentru “Once upon a time in… Hollywood”, asta dupa ce tot Tarantino il distribuise in “Inglourious Basterds”, pelicula care a deschis Festivalul de film de la Cannes in 2009 si care il readusese pe traseul care-i place atat de mult: cool, smart, la limita dintre comercial si independent.

E un interviu foarte faimos cu el si Anthony Hopkins (il cititi aici) despre dependente, alcool si presiunea Hollywodului care te pune intr-o nisa si te exploateaza in zona aceea la nesfarsit pentru ca de acolo stie ca poate scoate bani cu tine, ca esti rentabil.

Privita in macro, cariera lui Pitt de peste 35 de ani la Hollywood a fost mereu impotriva promovarii lucrurilor care l-au facut cu adevarat popular: sotiile celebre si aspectul fizic care l-a asezat in topurile celor mai frumosi oameni din lume de prea multe ori pentru gustul si perceptia lui.

Dincolo de lucrurile triviale pe care presa le-a pus mereu pe prima pagina a revistelor, in activitatea lui au intrat intotdeauna actiunile caritabile, investitile in proiecte de educatie si de mediu, si in crearea unui context pentru ca tinerii care se ocupa de arhitectura (una dintre pasiunile lui foarte putin mediatizate) sa poata lucra la proiecte sustenabile. (Pentru asociatia Global Green USA care are sub patronaj 13 firme de arhitectura a donat in 5 milioane de dolari)

In aceste zile filmeaza alaturi de regizorul Damien Chazelle (un alt regizor caruia ii plac filmele diferite de comercialul hollywoodian si cu care a colaborat si pentru campania DeLonghi) pentru filmul “Babylon”, un proiect despre care Chazelle – care a facut “La La land” si “Whiplash”- nu vrea sa povesteasca foarte mult si despre care se stie doar ca ii mai are in distributie pe Toby Maguire si pe Margot Robbie.