Dirijorul Cristian Macelaru si violonistul Maxim Vengerov, amandoi laureati Grammy, urca astazi pe aceeasi scena la Festivalul Enescu
Dirijorul Cristian Macelaru si violonistul Maxim Vengerov, amandoi castigatori ai premiilor Grammy, vor urca pe scena Festivalului Enescu, in aceasta seaaa, de la ora 19.30, la Sala Palatului, intr-un concert sustinut de Orchestra Nationala a Frantei, cu un program cu muzica secolului XX.
Prima lucrare, Concertul nr. 1 in la minor pentru vioara si orchestra op. 77 de Sostakovici va fi interpretat de renumitul violonist Maxim Vengerov, pe vioara sa Stradivarius ex-Kreutzer (1727). Sostakovici a finisat concertul in anul 1948, in timpul unei cenzuri drastice a regimului comunist, iar lucrarea a fost publicata abia in 1953, dupa moartea lui Stalin. Muzica lui Sostakovici se distinge prin originalitatea sa inconfundabila. Stilul sau este excentric, presarat de ironie, armonii indraznete, melancolie si patos. Concertul nr. 1 pentru vioara, o lucrare aproape simfonica, cere de la solist intregul arsenal al tehnicii violonistice alaturi de rezistenta psihica si emotionala. A fost dedicat si legendarului violonist David Oistrakh, care l-a interpretat in premiera in 1955, admirand lucrarea pentru „profunzimea continutului sau artistic”.
In continuarea programului, publicul va asculta Mystère de l’instant pentru orchestra de coarde, tambal si percutie (1989) de Dutilleux, un compozitor francez contemporan.
Programul se incheie cu doua lucrari care se inrudesc, compuse de Ravel, Baletul Daphne si Chloe si Suita nr. 2 pentru orchestra. Baletul Daphne si Chloe, o capodopera a impresionismului muzical, a fost scris in 1909, inspirat de o nuvela antica greceasca, despre o poveste de dragoste. Orchestratia sa ampla, cu cor, se datoreaza ideii compozitorului de a crea o simfonie coregrafica, dupa cum a si denumit-o initial. Suita a II-a este continuarea povestii de dragoste dintre cele 2 personaje, si contine cele mai populare teme ale baletului.
Orchestra Nationala a Frantei este atat o autoritate consacrata, cat si o forta dinamica in interpretarea muzicii franceze. Turneele sale internationale au transformat-o intr-o emblema pentru cultura franceza din intreaga lume, in timp ce prezenta sa in toata Franta, intarita de programe educationale, i-a consolidat relatia cu publicul la nivel national.
Un ansamblu Radio France, Orchestra Nationala a Frantei a fost fondata in 1934 ca prima orchestra simfonica cu norma intreaga a tarii. Misiunea sa de a servi repertoriul simfonic a fost sustinuta de transmiterea radio a concertelor sale, obtinând intr-un timp scurt o reputatie de invidiat.
In prezent in cel de-al doilea sezon al sau ca Dirijor Principal al Orchestrei Simfonice de Radio a Germaniei de Vest, Cristian Macelaru este una dintre vedetele in ascensiune ale lumii dirijorale.
Numit Director Muzical al Orchestrei Nationale a Frantei din Paris incepand cu septembrie 2021, una dintre cele mai importante orchestre din Europa, ai nceput de fapt acest rol cu un an mai devreme, efectiv la 1 septembrie 2020.
In ianuarie 2020, Macelaru a primit primul sau Premiu Grammy pentru dirijarea inregistrarii sub egida Decca Classics a Concertului pentru vioara de Wynton Marsalis cu Nicola Benedetti si Orchestra Philadelphia.
Aflat recent in Romania, Wynton Marsalis a povestit despre Cristian Macelaru care a inceput cu inregistrarea Concertului pentru vioara cu Nicola Benedettisi ulterior cu Blues Symphony, alaturi de Philadelphia Orchestra, pe care publicul o poate deja achizitiona din iunie 2021. Acestia s-au cunoscut in Philadelphia si au ramas prieteni inca de atunci. „Cred ca sunt singurul dirijor care a avut bucuria si placerea sa dirijeze cam tot ce a compus Wynston, mai sunt vreo doua sau trei piese pe care nu le-am dirijat inca”, mai spune Cristian Macelaru.
Wynton Marsalis isi aminteste dedicarea cu care Cristian Macelaru a lucrat compozitia sa: „la acel concert de vioara pe care l-am sustinut cu Cristi am stat o noapte intreaga si el m-a ajutat sa imi imbunatatesc compozitia ca sa fiu sigur ca va putea fi interpretata usor. Am vazut ca se preocupa foarte mult si de aspectul acesta si unde gaseste o sugestie, o imbunatatire, imi spune imediat, mi-a spus si de posibilitatea unui QR code pe care le folosesc alti compozitiori si care ar putea sa fie util. De cand l-am cunoscut, m-a ajutat foarte mult cu sfaturi. Stiu ca este foarte curios si ii place intotdeauna sa dirijeze noi piese muzicale si sa studieze partituri. Curiozitatea este ceea ce il caracterizeaza.”
Tot in cadrul festivalului, la Ateneul Roman, de la ora 16.30, Orchestra de Camera a Filarmnicii din Bremen va sustine un concert cu program divers, sub bagheta dirijorului Cristian Lupes.
In deschiderea programului, vom asculta Concertino in clasic pentru pian si orchestra de camera op. 3 semnat de Dinu Lipatti, in interpretarea pianistului Julien Libeer. Concertul a fost scris in anul 1936. Un pianist si compozitor remarcabil, Dinu Lipatti, elevul lui George Enescu, a lasat compozitii pretioase si inregistrari ce servesc ca punct de reper actualelor generatii de muzicieni.
In continuare, violonista Arabella Steinbacher va interpreta Concertul nr. 1 in sol minor pentru vioara si orchestra de Bruch. Anul acesta s-au implinit 100 de ani de la moartea compozitorului Max Bruch. Auditia concertului sau, unul dintre cele mai indragite si populare concerte din repertoriul violonistic, aduce un omagiu compozitorului.
Programul este completat de Passacaglia op. 1 de Anton Webern, o lucrare moderna, compusa in anul 1908, in timpul primului Razboi Mondial. Lucrarea ilustreaza tragism, incertitudini, dar cu unele reminiscente ale romantismului tarziu. Passacaglia este prima lucrare publicata a compozitorului, si ultima piesa scrisa in timpul anilor de studiu cu Schonberg. Ca gen, Passacaglia este un dans lent, popular in muzica baroca. Se structureaza pe o tema in registrul grav, la care se adauga variatiuni, urmarind acest pilon tonal pe tot parcursul lucrarii.
Ultima lucrare a programului este Suita orchestrala Appalachian Spring de Aaron Copland, o muzica expresiva, sugestiva si fermecatoare. Compusa in 1944, in 8 sectiuni, a fost scrisa initial ca balet, la dorinta dansatoarei si coregrafei Martha Graham. Titlul provine de la poezia Dansul din volumul Podul de Hart Crane.
Pentru aceste concerte, mai exista bilete disponibile aici. De asemenea, daca nu puteti ajunge la evenimente, concertele sunt live atat pe Radio Romania Cultural cat si pe Radio Romania Muzical, precum si in format video live pe www.festivalenescu.ro.