Dupa mii de kilometri parcursi, sute de ore de filmare si 10 ani de pre-productie, cel mai mare proiect de film documentar dedicat naturii din tara noastra, România Salbatica, s-a lansat in acest weekend pe marile ecrane. In prima săptamana de proiectii filmul va putea fi vazut in peste 80 de cinematografe din 40 de orase din tara.

Este un film care e de vazut cu intreaga familie, un film care o sa va arate o Romanie de care o  sa fiti mandri. In plus, povestea realizatorilor, Dan Dinu (cel care semneaza scenariul si regia) si Cosmin Dumitrache (imagine și montaj), amandoi pasionati de munte si de natura, care au muncit 10 ani pe proprii bani ca sa-si indeplineasca visul de a fi un film documentar despre Romania in integralitatea faunei si florei sale, e o lectie despre perseverenta, altruism, pasiune, despre a face ceva care sa ramana si sa-i inspire pe cei din jurul tau sa transforme lumea in mai bine.

Urban.ro a vorbit cu Cosmin Dumitrache despre experienta uimitoare care s-a finalizat cu filmul „Romania Salbatica”.

In acesti zece ani au fost si momente grele in care amandoi erati fata in fata cu greutatile care v-ar fi oprit proiectul. Ce  v-a motivat sa continuati?

Cred ca cea mai mare motivatie a noastra a venit din pasiunea pentru natura in primul rand si pentru aceasta incursiune in care noi ne-am agrenat de a pleca intr-o aventura in tara si a descoperi cele mai frumoase locuri naturale pe care Romania le are… Bineinteles, a fost si o doza foarte mare de determinare pentru a realiza un proiect unic in Romania.

Am comparat efortul vostru pe parcursul a 10 ani cu cel al unor sportivi de performanta.

Au fost foarte multe provocari date in primul rand de natura, de vreme, de momentele pe care trebuia sa le surprindem, de animale, pentru ca a trebuit sa stam zile si chiar saptamani la panda, sa ne trezim cu noaptea-n cap sa ajungem la locurile unde trebuia sa ne camuflam ca sa fim pregatit cand apar animalele. Sau sa ne trezim cu noapea in cap ca sa putem ajunge pe un varf de munte la un rasarit de soare.

Ati avut un scenariu pe care-l urmareati ca sa aveti un fir narativ pentru suspence? Ati avut consultanti care sa va spuna unde sunt animalele si in ce perioada sunt momentele cheie din viata lor?

Ideea initiala a plecat de la structura pe care colegul meu Dan a facut-o pe partea fotografica, cand  a inceput in 2010 proiectul. Practic, el a fost in toate parcurile nationale si naturale si a fotografiat, iar filmul a urmat aceasta structura.

Am facut un circuit prin tara. Pe parcurs ne-am dat seama ca filmul nostru era prea descriptiv, nu aveam povesti. Noi ne pregatisem sa surprindem in imagini flora, mai tarziu a venit ideea sa avem povesti cu fauna, dar nu eram intial pregatiti nici tehnic, nici din punct de vedere al informatiilor.

Intre timp am mai lucrat cu ONG-uri de mediu. Din 2018 am inceput intes sa lucram pe partea de fauna in special, am avut sprijinul multor prieteni care s-au alaturat ideii noastre si ne-au dat sfaturi despre zonele unde putea sa filmam anumite animale mai usor.

• 

• 

• 

• 

Erai pasionat de geografie, fauna cand erai mic?

Am copilarit la tara si eram tot timpul aproape de o padure, de un rau. Stiu ca bateam in fiecare zi ulitele cu bicicleta catre rau. In adolescenta si anii spre facultate am inceput sa merg tot mai des pe munte, m-am indragostit de drumetiile montane si atunci a fost momentul de declic. Atunci am aflat si de proiectul Romania Salbatica pe care Dan il avea pe partea fotografica si asa ne-am si cunoscut. In plus eram pasionat de filmele documentare pe care le vedeam despre alte tari si nu gasisem despre tara noastra.

„A fost un sentiment unic tot intorceam capul in stanga dreapta in spate, mai ales in momentele in care erau secventele la care lucrasem la partile comice sau dramatice, voiam sa vedem daca functioneaza, iar publicul a rezonat foarte bine cu filmul. Nici nu ne-am asteptam la Premiul Publicului pe care l-am obtinut la TIFF”

Acum 10 ani documentarele nu erau atat de populare, erau mai degraba educationale, nu rulau in cinematografe. Cam cand v-ati dat seama ca aveti o sansa sa duceti documentarul vostru la publicul foarte larg, nu doar in festivalurile de profil?

Eu am venit cu partea video in proiect in urma cu 8 ani, dar era doar o idee sincer nici nu stiam in ce ne bagam. Intre timp am facut un serial mai mic, „Descopera Romania Salbatica” , a avut 6 episoade de cate 25 de minute, l-am lansat online si publicul a reactionat foarte bine, desi noi ca productie si structura eram la inceput, nu eram nici pe departe la nivelul la care s-a ajuns acum cu filmul cel mare.

Asa am realizat ca exista o dorinta a publicului si asta ne-a motivat sa mergem mai departe. De la acel mini serial au inceput sa apara si proiectele cu ONG-urile de mediu.

Intre timp ati ajuns sa faceti un film documentar despre parcurile naturale americane.

Evolutia noastra a fost frumoasa, de la an la an mai aparea cate un proiect si tin minte ca am prezentat filmele un festival de film la Brasov, Alpin Film Festival, si in 2017 a venit pe neasteptate o intalnire cu un reprezentant de la Ambasada SUA care ne-a propus sa mergem in State sa facem un documentar despre parcurile de acolo. A fost ca un soc… Era ireal. Peste doua luni trebuia sa plecam.,

De fapt noi am invatat foarte mult din aceste proiecte care au venit pe parcurs si tocmai asta ne-a ajutat ca, dupa ce ne-am intors din a doua tura din SUA, sa facem filmul Romania Salbatica.

Sa stai atat de mult timp in salbaticie, iti trebue sa fii foarte asezat in mintea ta. Ce te-a invatat natura si ce ai invatat despre tine din aceasta experienta?

Au fost niste momente in care stiam zonele si am mers la foarte singur, la altele nu stiam exact daca o sa se intample cu animalele ce ne doream sa surprindem. Multe dintre povesti s-au conturat acolo la fata locului.

Cel mai mult ce am invatat din experienta asta sa ma obisnuiesc sa nu ma duc cu asteptari foarte mari, sa stiu ca plec la o saptamana de filmari dupa o anumita specie, dar sa fiu impacat cu gandul daca nu se intampla. Am invatat, pur si simplu, sa ma bucur de natura.

• 

• 

• 

Cred ca am mai invatat sa-mi conserv rabdarea pentru ca sunt o persoana care nu sta foarte bine la capitolul rabdare. Si am dezvoltat o doza mai mare de determinare pentru a-ti indeplini obiectivul, desi noi nu eram conditionati de nimic. Noi n-am lucrat ca strainii unde o echipa merge intr-o zona si sta 2- 3 luni. Tot filmul asta l-am facut in timpul nostru liber. Toata partea de productie a fost sustinuta de noi independent.

Efectiv prin acest proect mi-am descoperit eu insumi tara si, daca n-as fi facut asta, cu siguranta nu as fi ajuns in toate zonele astea; nu mai vorbesc de momentele pe care le-am trait cu animalele.

Ai vazut filmul la montaj de sute de ori, dar l-ai vazut si in piata la Cluj, la TIFF, cu 2000 de oameni. Cum a fost?

Cea mai grea etapa a proiectului a fost aceasta de post productie, a fost o munca titanica de 6 luni inainte de lansarea la TIFF, un maraton contra cronometru. Dupa ce am facut parteneriatul cu Libra Film, cu Matei Druta si Tudor Giurgiu, totul a luat o cotitura uimitoare: au venit cu  toata partea care includea coloana sonora profesionala pentru acest gen de film, voice over adecvat (Adrian Titieni), colorizare pentru calitatea unui film de cinema.

La premiera de la TIFF si noi am fost uimiti sa vedem Piata Unirii arhiplina si foarte multi stand pe strada, la gard. A fost un sentiment unic; tot intorceam capul in stanga – dreapta – in spate, mai ales in momentele in care erau secventele la care lucrasem la partile comice sau dramatice, voiam sa vedem daca functioneaza, iar publicul a rezonat foarte bine cu filmul. Nici nu ne-am asteptam la premiul publicului pe care l-am obtinut la TIFF.

Sper sa duceti filmul in scoli.

Absolut. O latura importanta a filmului este si partea educativa. Ne-am bucurat ca la foarte multe dintre proiectii din tara au venit multi oameni alaturi de copii – de la foarte mici, la adolescenti. La unele Q&A-uri am avut intrebari de la copii de varste foarte fragede; erau curiosi cum au fost filmate anumite secvente unde am intalnit anumite animale.

Pentru copii cele mai fascinante au fost animalele. Ne dorim ca acest film sa ajunga la cat mai multi copii, suntem deschis sa-l dam in absolut orice institutie de invatamant. Asta e important: sa ajunga mai ales catre generatiile tinere pentru ca ei sunt viitorul si ei trebuie sa se implice mai mult decat noi in pastrarea si conservarea acestei biodiversitati.