Un italian pe nume Dario Gambarin a inceput sculptura portretului lui Dostoievski intr-un camp de grau pentru a comemora cea de-a 100-a aniversare a scriitorului, care este celebrata pe 11 noiembrie.

Lucrarea cu imensul portret se intinde pe o suprafata de 25.000 de metri din Castagnaro, Italia, iar autorul a creat acest portret folosind un tractor, plug și o grapa rotativa. Titlul portretului este „Frumusetea ne va salva”, care este o replica din Idiotul lui Dostoievski.

„Cred ca oamenii pot face multe lucruri, dar nu frumusetea, splendoarea adevarului in sine”, a spus Gambarin intr-o declaratie, citat de Lit Hub. „Frumusetea si armonia ne vor salva de aceasta pandemie – frumusetea in sensul protejarii mediului, asa cum ne aminteste el insusi Dostoievski:„Suntem in paradis, dar refuzam sa o vedem”.

Artistul italian este cunoscut publicului pentru desenele sale in grau fiindca a mai creat de-a lungul timpului si portretele lui Dante, Beethoven, Papa Francisc, Greta Thunberg, dar si cele a lui Donald Trump, Barack Obama, Joe Biden si chiar Vladimir Putin.

Fiodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, nascut la Moscova. Dostoievski a avut o dadaca care ii citea de la varsta de trei ani, iar mama sa a folosit Biblia pentru a-l invata sa scrie si sa citeasca de la patru ani.

Dupa moartea mamei, a plecat cu fratele sau la Sankt Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare, pe care a absolvit-o cu brio, in ciuda puternicei sale inclinatii pentru literatura.

In 1840, Dovstoieski participa la un cerc literar ce avea ca scop reformarea sociala, unde citeau carti interzise. Acestia au fost prinsi si trimisi intr-o inchisoare de maxima siguranta, iar apoi condamnati la moarte. Chiar inainte de executie, un mesager al Tarului a anuntat ca scriitorul nu va fi ucis, ci va fi trimis in Siberia, unde va petrece opt ani de munca silnica.

In 1846, dupa o serie de incercari literare lipsite de succes, a publicat romanul epistolar „Oameni sarmani”, atragand imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. La scurt timp, a publicat „Nopti albe” (1848) si „Netoska Nezvanova ”(1849), care i-au confirmat talentul. Dupa recunoasterea literara, a inceput sa scrie mai intens, publicand „Amintiri din casa mortilor” (1861-1862), „Crima si pedeapsa” (1866), „Idiotul” (1868-1869), „Demonii” (1871-1872), „Adolescentul” (1875) si „Fratii Karamazov” (1879-1880).